România are nevoie de o creştere a productivităţii, a investiţiilor şi a numărului de locuri de muncă, iar piaţa muncii este tensionată din cauză că salariile au crescut cu un ritm mai accelerat decât productivitatea muncii, a explicat ieri Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale.
“Tendinţa de încordare a pieţei muncii continuă. Numai cei care nu trăiesc în această economie nu îşi dau seama de acest lucru. Iar câştigurile de productivitate rămân net inferioare dinamicii salariale. Dacă este ceva ce trebuie să fie stimulat în România, aceasta este creşterea productivităţii, a investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. Nu stimularea consumului mai mult decât s-a stimulat”, a declarat Isărescu.
Într-adevăr, datele Institutului Naţional de Statistică validează spusele guvernatorului: în perioada 2010 - 2015 salariul mediu net pe economie a crescut cu 33% (de la 1.391 de lei net pe lună în 2010 la 1.848 de lei net pe lună în 2015), în timp ce productivitatea muncii a crescut cu numai 23% în acelaşi interval.
Ultimii cinci ani au fost caracterizaţi de un set de măsuri prin care salariile angajaţilor au crescut semnificativ, fie prin majorarea prin hotărâri de guvern a salariului minim pe economie, fie prin alte documente menite să sporească veniturile unor categorii de angajaţi din sistemul bugetar.
„Majorările de salarii au fost decise la nivel politic, s-au majorat în primul rând salariul minim şi salariile din sectoarele bugetare care sunt stabilite prin decizia guvernului şi asta a dus la creşterea salariilor, care n-au fost nicicum pe măsura creşterilor de productivitate”, a spus analistul economic Aurelian Dochia.
Salariul minim pe economie a crescut în perioada 2010 - 2015 cu 75% (de la 600 de lei brut pe lună la 1.050 de lei brut pe lună), iar dacă majorarea se raportează la anul în curs (luând în calcul faptul că salariul minim pe economie a ajuns la 1.250 de lei brut), creşterea în perioada 2010 - 2016 este de 108%.
Aurelian Dochia a adăugat că era de aşteptat ca productivitatea să rămână în urma salariilor, iar consecinţa acestui fapt va fi o scădere a competitivităţii României la nivel internaţional.
„Era aproape imposibil ca măririle de salarii să determine creşterea de productivitate. De obicei relaţia cauzală este invers: creşte productivitatea şi pe baza ei cresc salariile. Aici s-a petrecut invers şi asta scade competitivitatea României pe plan internaţional şi în anii următori o să avem unele dificultăţi din cauza asta”, a mai spus Aurelian Dochia.
În ceea ce priveşte creşterile salariale acordate în sectorul bugetar – care concentrează un sfert dintre angajaţii din economie –, acestea au fost făcute succesiv în ultimii ani, unele măsuri vizând şi recuperarea salariilor tăiate cu 25% în 2010 în timpul guvernului condus de Emil Boc. Doar anul trecut s-au acordat o serie de creşteri salariale în sectorul public (Ă25% în sectorul sanitar şi din sistemul public de asistenţă socială, Ă15% în învăţământ, Ă12% pentru personalul din instituţiile publice locale şi Ă10% pentru angajaţii din sistemul bugetar). În plus, recent, ministrul muncii Dragoş Pîslaru a aprobat o nouă ordonanţă de creştere a salariilor bugetarilor, măsură de care beneficiază 650.000 de persoane, ceea ce înseamnă că decalajul dintre creşterea de productivitate şi cea de salarii se va accentua. Referitor la soluţiile pe care le are la dispoziţie guvernul pentru a influenţa productivitatea muncii, analistul economic Aurelian Dochia spune că nu vede prea multe măsuri.
„Guvernul nu are prea mare control în ceea ce priveşte productivitatea, poate cu excepţia unor sectoare din instituţiile publice unde s-ar putea opera nişte modificări de personal, dar este puţin probabil să se întâmple lucrul acesta. În sectorul privat, creşterile de productivitate se produc, dar pe termen mai lung”, a mai spus Aurelian Dochia.
