Cei mai mari jucători din sistemul privat de sănătate aşteaptă să vadă ce formă va lua legea sănătăţii, dar în general sunt destul de reticenţi la o nouă schimbare a regulilor, afirmând că este nevoie de mai multă predictibilitate şi transparenţă.
"Sistemul privat va depinde foarte mult de noua lege a sănătăţii, chiar dacă este în creştere din punctul de vedere al banilor primiţi de la populaţie. Vorbim despre o piaţă privată de 500 de milioane de euro care va creşte în următorii cinci ani cu două cifre. Pe de altă parte, piaţa corporate este în scădere, aş putea spune că este total canibalizată. Am avut peste 5.000 de pacienţi pe zi săptămâna trecută, dar observăm că, din păcate, cheltuiala pe pacient a scăzut cu 10-15%. Chiar dacă oamenii vin să îşi facă analize în număr mai mare, acum sunt mult mai atenţi cu numărul acestora şi chiar şi cei care şi-ar permite nişte costuri în plus nu mai fac decât analizele prescrise de medic", a spus Mihai Marcu, preşedintele celui mai mare jucător de pe piaţa serviciilor private, MedLife, în cadrul evenimentului ZF Pharma.
Evenimentul a fost realizat în parteneriat cu Vodafone, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR), Sanofi, Roche, Janssen International Hotels şi BB. Potrivit lui Mihai Marcu, investiţiile în sistemul privat încă sunt atractive, având în vedere că cei 30% din românii care şi-ar mai face asigurări acum ar lua această decizie numai dacă ar exista mai multe spitale private.
Pe de altă parte, Florin Andronescu, business developer la Sanador, spune că în următoarea perioadă creşterea pieţei serviciilor medicale private va fi mai mică de 10%, în contextul unui climat economic dificil.
"Creşterea economică va fi redusă în 2012, iar anul viitor îl văd ca pe unul cu probleme majore din cauza contextului internaţional în care ne situăm şi la care suntem foarte sensibili. Atât timp cât România nu a găsit un loc foarte bun în piaţa mondială singura soluţie pentru ca piaţa să se redreseze ar fi stabilirea unor resurse economice foarte clare şi moderarea pe cât posibil a impredictibilităţii care există în acest moment. Într-adevăr, România este încă o piaţă foarte bună pentru investiţii cam pe orice segment, aş putea spune, dar selecţia trebuie să fie foarte precaută", a spus Florin Andronescu.
În ceea ce priveşte investiţiile pe piaţa de sănătate privată, există voci printre cei mai mari furnizori de servicii private care spun că acestea vor creşte în următorii doi sau chiar trei ani pe fondul potenţialului uriaş de dezvoltare care există în România în toate sectoarele, nu numai în cel de sănătate.
"România încă este atractivă pentru investiţii private datorită potenţialului de creştere. Toată lumea care este implicată într-un fel sau altul în domeniul medical ştie că până acum s-au deschis noi spitale, că în scurt timp altele vor fi gata pentru deschidere sau că unii au în plan acest lucru pentru anii următori, deci piaţa va creşte fără îndoială. Marea problemă pe care trebuie să ne-o punem însă este dacă aceste investiţii vor fi sustenabile financiar pe o piaţă atât de instabilă, fără predictibilitate", a afirmat Bogdan Pană, director executiv al unuia dintre cei mai mari trei jucători de pe piaţa serviciilor medicale private, Medicover.
Cu toate acestea, există şi oameni de business din acest sector care nu întrevăd creşteri pentru anul viitor din cauza dificultăţii de gestionare a unei noi unităţi medicale şi chiar a întregului sector medical.
"Deocamdată nu avem niciun semn care să indice creştere la anul. În ţară, spre deosebire de Bucureşti, lucrurile sunt dure pentru investitori. Mulţi dintre ei nu au know-how şi au investit pentru că au citit în ziare despre boom-ul din piaţă. Se pare că unii dintre ei au ajuns la concluzia că este extrem de dificil să gestionezi sectorul medical şi să gestionezi un spital", a precizat Fady Cherich, directorul executiv al furnizorului de servicii medicale private Regina Maria.
Pe de altă parte, sistemul public este preocupat de eficientizare prin introducerea reţetei electronice şi a cardului de sănătate.
Marius Filip, medic-şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, spune că până pe 24 septembrie 2012 au fost emise peste un milion de reţete electronice
"Este un progres bun, însă trebuie să ajungem la 3 milioane de astfel de reţete pentru a spune că într-adevăr sistemul informatizat funcţionează aşa cum trebuie. Până în perioada ianuarie-februarie eu spun că vom avea mai mult de 3 milioane de reţete electronice", a spus Filip. De la 1 ianuarie toate reţetele vor fi emise electronic. De asemenea, de luna viitoare va începe eliberarea cardurilor de asigurat.
Bogdan Pană, director executiv Medicover
România este încă atractivă pentru investiţii private datorită potenţialului de creştere. Toată lumea care activează în acest domeniu ştie că s-au deschis noi spitale, că se pregătesc deschideri pentru altele în scurt timp sau că unii îşi fac planuri pentru viitor în acest sens, deci piaţa va creşte. Marea problemă pe care trebuie să ne-o punem însă este dacă aceste investiţii vor fi sustenabile financiar pe o piaţă atât de instabilă, fără predictibilitate.
Cea mai mare provocare a unui spital privat sau, mai bine spus, a deschiderii unei astfel de unităţi este punerea ei în funcţiune pentru că trebuie să ai în vedere fluxul de pacienţi pe care îl poţi avea, capacitatea medicală de a susţine nevoile acestora sau dacă un pacient poate să stea în terapie intensivă cu un cost de 300 de euro pe zi. Cel mai mare bon pe care l-am încasat de la un pacient a fost de peste 5.000 de euro. Bine, cam acestea sunt preţurile unor intervenţii complexe, dar care arată că românii caută soluţii pentru a se trata, fie că le caută în tară, fie că apelează la serviciile medicale din străinătate - aici este "norocul ghinionului" pentru furnizorii unor astfel de servicii şi chiar al pieţei, care se confruntă de asemenea cu decizia multor medici de a pleca din ţară şi care în ultimul timp sunt dispuşi să se întoarcă acasă în mediul privat pentru un salariu de 1.000-1.500 de euro.
Planurile noastre pentru următorii cinci ani sunt deja făcute şi avem deja un teren achiziţionat gata să fie folosit pentru deschiderea unei alte unităţi la momentul oportun. Vrem să investim în acest sens, dar acest lucru depinde foarte mult şi de predictibilitatea, dar şi de modul în care va arăta noua lege a sistemului medical.
Florin Andronescu, business developer Sanador
Sistemul medical din România are nevoie de o administrare mult mai corectă a resurselor. Dacă Franţa, ţară cu unul dintre cele mai mari bugete pentru sănătate acoperă doar 80% din factura fiecărui pacient, iar restul este suportat de sistemele mutuale, banii proprii ai pacienţilor sau asigurările private, de ce nu ar putea şi România să se supună unei astfel de soluţii?
Cred că România ar trebui să se gândească tot mai mult la posibilitatea deschiderii acestei pieţe cât mai curând posibil.
Piaţa serviciilor medicale private s-a canibalizat foarte mult şi în ceea ce priveşte abonamentele de servicii nu cred că vor avea viaţă lungă. Preţurile o iau la vale şi nu văd un viitor în abonamente. Cel mai probabil, ele vor fi convertite mai devreme sau mai târziu în asigurări private.
Mihai Marcu, preşedinte MedLife
Există maximum 15 spitale (de stat) în România care pot oferi pacienţilor îngrijirea potrivită pe toate palierele. Restul unităţilor sunt doar spitale care nu fac altceva decât să urce pacienţii în ambulanţe, fie că au o mână ruptă sau politraumatisme, şi să îi ducă la spitalele mari din Bucureşti, în principal, sau la celelalte mari unităţi din ţară. Din punctul meu de vedere acestea ar trebui desfiinţate sau ar trebui să se facă măcar o selecţie serioasă a spitalelor care să acopere într-adevăr toate problemele unui pacient.
Reformarea sistemului medical poate fi o idee bună, la fel ca orice altă schimbare, însă numai în măsura în care este clară. Sunt prea multe neclarităţi şi prea multe modificări în prezent ale legii. Singura mea aşteptare de la această reformă este tergiversarea ei aşa cum s-a întâmplat şi în cazul pensiilor, unde legislaţia secundară a necesitat trei ani pentru a fi implementată. Cred că o lege lungă şi compactă ar putea fi cea mai bună soluţie pentru sistemul medical din prezent, ar lăsa mai puţin loc pentru interpretări.
În primăvara anului viitor vom începe construcţia la propriul spital de urgenţă, am primit aprobarea pentru a face acest lucru şi sperăm ca într-un an, poate un an şi jumătate să îl deschidem. Investiţia minimă va fi de 15 milioane de euro, dar cred că vom ajunge chiar până la 20 de milioane de euro. Echipa medicală de bază va fi compusă din cel puţin 75 de medici, iar personalul medical adiacent ar putea fi de trei ori mai mare decât această echipă. În plus, spitalul va avea 180 de paturi, 15 unităţi de urgenţă şi 87 de locuri de parcare.
Fady Cherih, director executiv Regina Maria
Deocamdată nu avem niciun semn care să indice creştere la anul. În ţară, spre deosebire de Bucureşti, lucrurile sunt dure pentru investitori. Mulţi dintre ei nu au know-how şi au investit în piaţa privată pentru că au citit în ziare despre actualul boom de pe această piaţă. Totuşi, se pare că unii dintre ei au ajuns la concluzia că este extrem de dificil să gestionezi sectorul medical şi să gestionezi un spital.
În România, abonamentele au apărut prin 1995. De atunci estimăm că sunt 500.000 de oameni cu abonamente în România, inclusiv cei cu medicina muncii. Abonamente efective, în zona retail, plătite din buzunar de către oameni, sunt destul de puţine.
Mereu ne uităm la ţările extrem de performante. Ele au două atribute principale: educaţie extraordinar de ridicată, popor educat din punct de vedere medical, iar puterea de cumpărare este mare. România însă nu are acelaşi PIB pe cap de locuitor, iar educaţia sănătăţii e cea socialistă, unde statul trebuie să ofere toate beneficiile.
Cred că mai rău de-atât nu are cum să fie şi ne îndreptăm spre lucruri mai bune în sistemul privat. Speranţa de viaţă mă aştept să fie mai bună, să crească, dar suntem încă la începuturile complexităţii medicale private. Peste un an vor fi din ce în ce mai puţine voci care să spună că jucătorii privaţi nu-şi asumă complexitatea medicală.
Cătălin Cîrstoiu, manager Spitalul Universitar Bucureşti
Competiţia între public şi privat poate fi definită în funcţie de trei elemente: personalul, baza administrativă şi baza de servicii. Conflictele şi concurenţa între privat şi public apar atunci când medicii, care lucrează în mediul public şi cel privat deopotrivă, se implică în aspecte administrative. Din punctul de vedere al bazei administrative, sunt spitale publice care arată bine şi concurează cu privatul, dar e mult mai dificil să aduci un spital public la nivel de privat, pentru că procesul de decizie e mai complicat.
Problema fundamentală e cum colectăm acele asigurări obligatorii de sănătate. O coplată, introdusă în modul serios, cu un pachet de bază, minim de servicii, suportat prin asigurare, ar rezolva problema în contextul în care banii sunt cum sunt. Eu nu cred că soluţia e să fragmentăm o structură cum e casa de asigurări.
Niciunul dintre doctori nu va renunţa la spitalul public. În spitalele din Bucureşti există şi o legătură indisolubilă între spital şi UMF. Un grad universitar îţi aduce notorietate, prestigiu etc. Pentru spitalele private e mai greu să intre şi în această zonă. (...) Pacienţii se vor duce la un medic cu vizibilitate, care operează, care consultă.
Radu Comşa, director general Mind Research&Rating
În timp ce în România se alocă doar 25 de euro pe cap de locuitor pentru prevenţia şi promovarea sănătăţii publice, potrivit unui studiu Eurostat, media eruopeană este de peste două ori mai mare, adică 64 de euro. Însă, luând în calcul faptul că Ministerul Sănătăţii a raportat nişte cheltuieli atribuite unor programe de sănătate publică care nu au de fapt natureă publică - aşa cum este oncologia, putem spune că un calcul real al cheltuielilor pe cap de locuitor arată doar 6 euro alocaţi pentru sănătate.
Resursele financiare investite în sănătate în România, spre deosebire de cele acordate medicinii terapeutice unde majoritatea fondurilor sunt alocate de CNAS, în ceea ce priveşte sănătatea publică fondurile sunt atribuite de la bugetul de stat şi din taxa de viciu de care dispune Ministerul Sănătăţii. Este o politică elaborată şi implementată practic de Ministerul Sănătăţii, iar acest lucru trebuie modificat.
În România asistenţa de sănătate publică trebuie structurată pe baza unei strategii naţionale. Sigur, există una încă din anul 2004, însă nu mai ştie nimeni de ea.
Trebuie să se propună şi să se implementeze o nouă strategie de asistenţă de sănătate publică pentru care să participe la aceeaşi masă nu numai Ministerul Sănătăţi sau medicii de familie, dar şi alţi actori precum consiliile judeţene (care au în subordine aproape 400 de spitale), şcolile, mediul de afaceri care poluează mediul în care trăim, furnizorii de servicii de salubrizare, cei care gestionează deşeurile menajere sau persoanele care închiriază locuinţe sociale.
Marius Filip, medic-şef CNAS
Ieri am depăşit 1 milion de reţete electronice emise. Este un progres bun, însă trebuie să ajungem la 3 milioane de astfel de reţete pentru a spune că într-adevăr sistemul informatizat funcţionează aşa cum trebuie. Până în perioada ianuarie-februarie eu spun că vom avea mai mult de 3 milioane de reţete electronice.
În prezent, de sistemul informatizat (care presupune o investiţie de 60 de milioane de lei asiguraţi din fonduri europene nerambursabile) nu beneficiază decât 40% din medicii de familie şi niciun farmacist. Astfel, 60% dintre medici şi farmacişti apelează numai la softurile private. De aceea am decis să lăsăm CUI să fie doar o bază de date generală, ceea ce ar trebui să fie de fapt, şi să lăsăm softurile noi în afara acestui sistem.
Până la 31 decembrie reţeta electronică va merge în paralel cu cea făcută pe hârtie şi încercăm până atunci să schimbăm sistemul electronic, inclusiv biletele de trimitere pentru a uşura munca medicilor, care sunt îngropaţi în prezent în prea multe formalităţi.
Cu reţeta electronică, care sper că până la jumătatea anului viitor va genera şi prescrierea asistată pentru medici, nu am făcut decât un experiment pentru introducerea a două proiecte - cardul electronic de sănătate şi dosarul electronic al pacientului.
Cardul electronic de sănătate este finalizat în prezent şi va fi eliberat pentru prima dată luna viitoare în cadrul unui proiect-pilot realizat la Arad, însă dosarul electronic este o poveste mai complicată. Acesta încă se află în zona de licitaţie şi nu pot da un termen pentru finalizarea şi implementarea lui încă. Cert este că vom elibera aceste carduri pentru toţi cei 17 milioane de cetăţeni asiguraţi (cu excepţia persoanelor sub 18 ani) şi vom ajunge să eliberăm în jur de 800.000 - 1 milion de bucăţi pe lună.
Mihai Ciochinaru, director medical al Centrului de Diagnostic şi Tratament Oncologic Braşov
Pornindu-se de la faptul că speranţa de viaţă va creşte, inclusiv la noi, va creşte şi procentul pacienţilor pasibili de a dezvolta o boală malignă. Din acest considerent, s-a considerat oportună o investiţie în oncologie.
Un număr din ce în ce mai mare de pacienţi care sunt diagnosticaţi sau încep un tratament în străinătate vin către instituţiile oncologice locale, spre a începe sau continua tratamentul. Motivul este preţul mult mai mic asigurat aici.
În România, tratamentul este mult mai ieftin, la o treime din preţul unei intervenţii chirurgicale sau radioterapii din Germania sau Franţa. Cu toate acestea, mulţi dintre pacienţi nu-şi permit să vină la privat, din considerente de cost, din cauza faptului că ceea ce casele de asigurări de sănătate rambursează pe procedură terapeutică acoperă foarte puţin din costurile reale ale unui tratament.
Din păcate piaţa de medici cu bună pregătire, în general, nu este foarte largă. Dacă în cazul medicilor ne-am descurcat în procent de 50% cu forţa de muncă locală, restul au venit din alte zone, mai ales din Bucureşti. Partea mai delicată este legată de personalul mediu. Am văzut peste 200 de asistente înainte de deschidere. O mare parte din forţa de muncă a migrat spre străinătate, însă mulţi medici se întorc, la fel şi multe asistente.
Eu cred că Ministerul Sănătăţii a înţeles rolul operatorilor privaţi şi are o deschidere din ce în ce mai mare spre aceşti operatori. Va dura mai mult însă schimbarea mentalităţii pacienţilor, care preferă să meargă în străinătate în loc să vadă o variantă viabilă în mediul privat din România.
Einte Elsinga, Senior Manager Health Insurance & Policy MSD Olanda
Concurenţa în Olanda este ceea ce căutăm în sistemul de sănătate. Astfel ajungem la un triunghi cu cei trei mari jucători din sistemul olandez de sănătate: asigurători, furnizori şi pacienţi. Concurenţa înseamnă că fiecare individ poate alege în fiecare an un alt asigurător.
Clientul poate, la începutul anului, să schimbe compania de asigurare. Scopul este să ţinem companiile în stare de alertă.
Plata în sistemul din Olanda este pe două paliere: o taxă care merge în fondul central, plătită ca impozit, şi o primă nominală, fixă, care poate diferi de la un asigurător la altul. Preţul este prima componentă a concurenţei între asigurători. Alt punct de concurenţă este calitatea tratamentului. Asigurătorul face contracte cu furnizorii.
Mai există şi politica de preferinţă, ceea ce le oferă asigurătorilor dreptul să indice cel mai ieftin medicament, ceea ce obligă pacientul să ia doar medicamentul respectiv.
Această politică a adus reduceri de preţuri pentru medicamentele generice, datorită concurenţei generate între furnizori de faptul că asigurătorul decide furnizorul.
Avem taxa clawback şi în Olanda, însă aceasta se concentrează pe farmacii. Dat fiind sentimentul general în piaţă că farmaciile cumpără la preţ redus, acestea trebuie să reducă preţurile cu 6-8%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
