Sir Howard Davies, Preşedinte, Royal Bank of Scotland, Marea Britanie & Profesor, Şcoala Franceză de Ştiinţe Politice din Paris: “Sunt optimist în legătură cu perspectivele Europei de Est, deşi calea de dezvoltare nu o să meargă într-o linie dreaptă şi vor fi obstacole pe drum”
Howard Davies a fost de asemenea Guvernator Adjunct, Banca Angliei şi Fost Director, London School of Economics & Political Science. Acesta va fi speaker principal al Conferinţei de Risc de Ţară Coface, din data de 18 Octombrie, la Hotel Hilton Bucureşti. Pentru înscrieri, puteţi accesa link-ul Conferintei.
1. În Septembrie 2015, aţi preluat funcţia de Preşedinte al Royal Bank of Scotland. Care sunt cele mai mari provocări din perspectiva de Preşedinte al unei bănci deţinute într-o proporţie mare de stat şi luând în considerare recentul Brexit?
Acţiunile deţinute de către stat nu reprezintă în sine o problemă. Cele mai mari provocări cu care ne confruntăm sunt, într-o ordine aleatorie, preocuparea faţă de problemele trecutului (încă ne confruntăm cu perspectiva unor amenzi din SUA pentru primele ipotecare nepotrivite, cum fac o serie de alte bănci din UE), faţă de un mediu cu o rată a dobânzii scăzută, răspunzând astfel modificărilor de reglementare din Marea Britanie şi de înţelegerea implicaţiilor Brexit. Dar noi acum suntem o bancă concentrată considerabil pe Marea Britanie, aşa că Brexit ne pune mai puţine probleme decât o face băncilor care au o cotă de piaţă mai mare în UE.
2. Aveţi o experienţă extinsă în domeniul bancar, de aceea nu putem să omitem o întrebare legată de criza economică. După opt ani de criză economică, în opinia dumneavoastră, cum şi-ar putea recâştiga băncile încrederea în oameni?
Recâştigarea încrederii în bănci va fi un proces lent şi se pare că de fiecare dată când facem doi paşi înainte, facem şi unul înapoi, pentru că apare o nouă problemă. Afacerea Wells Fargo este un exemplu recent. Singurul răspuns bun pe termen lung este concentrarea pe satisfacerea nevoilor clienţilor. Noi măsurăm scorul de satisfacţie a clienţilor noştri în mod regulat, iar cifrele arată că facem un progres continuu. Este destul de rapid? Posibil nu. Însă noi am luat şi multe decizii dure - eliminarea bonusurilor pentru personalul care are legătură directă cu clientul, de exemplu - ceea ce va avea un impact mare în timp.
3. Vorbind despre viitorul Europei, care vor fi implicaţiile Brexitului asupra economiei? Ce sectoare vor fi cel mai afectate?
Până acum, impactul asupra economiei Marii Britanii a fost unul modest. Cheltuielile făcute de consumatori s-au menţinut mai bine decât era de aşteptat. Dar, desigur, nu am părăsit UE încă! Aşadar, este greu să considerăm datele recente drept un ghid despre încrederea pe termen lung. Chiar mă aştept ca investiţiile în Marea Britanie să fie mai mici decât în mod obişnuit, însă impactul economic mai larg va depinde de felul în care vom gestiona Brexit. În cazul în care comerţul rămâne neatins şi singura piaţă financiară rămâne în mod substanţial intactă, impactul poate fi modest. Dar dacă un „Brexit dur” apare ulterior, cel puţin pe termen scurt, vom vedea o creştere mai mică în întreaga UE. Oricum, eu am încredere că interesele proprii vor conduce ambele părţi la negociere, pentru a atinge un set sensibil de compromisuri.
4. Companiile chineze sunt tot mai interesate să investească în economia Europei. Ar putea fondurile venite din China sa fie principalul motor de creştere în Europa?
Nu cred că investiţiile chineze vor fi principalul factor de creştere în Europa. Dar investitorii chinezi par să fie pregătiţi să îşi asume o viziune foarte largă, poate mai largă decât mulţi investitori europeni. Dorinţa lor de a investi în proiecte de infrastructură riscante pe termen lung, precum centralele nucleare, este foarte folositoare. Excedentul comercial imens al Chinei trebuie reinvestit undeva, iar Europa ar trebui să se bucure de faptul că ei şi-au extins focusul, până acum aproape exclusiv asupra SUA.
5. România şi Polonia sunt cei doi “tigri” ai Europei. În acest context, de ce oportunităţi ar trebuie să profităm?
Atât Polonia, cât şi România, rămân încă într-o fază „a prinderii din urmă”, economiile lor îndreptându-se, încet-încet, spre standardele de trai din ţările de bază ale Europei de Vest. Acel proces de convergenţă are încă un drum lung de parcurs, dar va continua atâta timp cât fundamentele rămân puternice. Asta înseamnă finanţe publice solide, investiţii continue în educaţie şi competenţe şi modernizări în infrastructură. După două săptămâni de condus prin România, în luna August, ştiu din proprie experienţă că sistemul rutier are nevoie de investiţii! În ansamblu, sunt optimist în legătură cu perspectivele Europei de Est, deşi calea de dezvoltare nu o să meargă într-o linie dreaptă şi vor fi obstacole pe drum.
6. Principalele bănci centrale încearcă să susţină creşterea economiei cu rate foarte scăzute ale dobânzii. Cum descrieţi succesul acestui exerciţiu şi cât timp va continua?
A avut mai mult succes în SUA decât în altă parte. În Japonia şi în zona Euro este greu să vezi un impact pozitiv - deşi, desigur, nimeni nu ştie cât de rea ar fi putut fi situaţia dacă ECB nu ar fi împins ratele în jos, atât cât se putea de mult. Problema este că proeminenţa datoriilor de după criză rămâne mare şi inflaţia zero face şi mai greu de realizat impactul în reducerea poverii datoriei. Politica fiscală din Zona Euro nu a susţinut suficient acest lucru. Ratele încep acum să crească în SUA, ceea ce este bine pentru bănci, desigur, şi sper că vom vedea rate crescătoare şi în Europa mai curând decât se aşteaptă piaţa. Un mediu cu rată zero este foarte dificil pentru bănci şi investitori.
