Eveniment

România nimănui: într-o ţară în care 40% din drumuri sunt neasfaltate, premierul se plânge că CNADNR este greu de restructurat

România nimănui: într-o ţară în care 40% din...

Autor: Alina-Elena Vasiliu

23.05.2016, 00:06 1524
Ar fi trebuit să devină antologică critica de săptămâna trecută a premierului Dacian Cioloş la adresa ministrului transpor­turilor Dan Costescu faţă de neputinţa acestuia din urmă de a restructura Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), un mamut cu 6.000 de angajaţi în care peste 1.000 sunt şefi şi sub jumătate sunt muncitori. Dar critica a cuprins în ea o absolvire de vină: „Eu, personal, constat că e o structură foarte greu de restructurat pentru că e o rezistenţă foarte mare acolo.“

Un lucru nu explică prim-ministrul, la şase luni de mandat, un mandat în care trebuia să atace - cum a promis – chiar fundamentul acestui imobilism: cum este posibil să avem o companie de autostrăzi, cu şase mii de angajaţi în care unu din şase este „şef“, cu un buget de aproape 1 mld. euro anual (4,1 mld. lei anul acesta din buget, nesocotind aici banii UE) care nu face autostrăzi?

Premierul susţine însă, la jumătatea mandatului, că începe se mediteze la o alternativă pentru Compania de autostrăzi: „Nu mi-am pierdut speranţa. Dar încep să mă gândesc din ce în ce mai serios la alternative dacă vrem să avem autostrăzi în anii care vin!“

Cioloş spune despre Costescu că nu a avut curaj să restructureze CNADNR, dar îi acordă circumstanţe care-l absolvă, practic. Este o companie greu de restructurat: „E o rezistenţă acolo!“ Totuşi, compania este în subordinea cuiva. Cu venituri bugetate pentru investiţii de 5,5 miliarde de lei anul trecut, compania a dat “în folosinţă” doar 64 de km de autostradă. La peste un sfert de veac de la revoluţie, România are doar 747 de kilometri de drumuri în regim de autostradă, drumuri gestionate de o companie cu 6.000 de angajaţi, între care 500 de ingineri.

 

40% din drumurile naţionale au rămas la stadiul din anul 2000

Starea drumurilor naţionale din România a rămas apropiată de cea existentă la începutul secolului, aproximativ 40% dintre acestea fiind încă neasfaltate în anul 2014. Astfel 26% dintre drumuri erau încă pietruite în urmă cu doi ani, iar 12% erau drumuri de pământ, potrivit calculelor ZF pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.

În anul 2000, aproape 50% dintre drumuri nu erau acoperite cu asfalt, ceea ce arată că în paisprezece ani nu s-a putut realiza decât o creştere cu 10 procente a proporţiei de drumuri asfaltate. În 2014, lungimea drumurilor publice era de puţin peste 85.300 de kilometri, incluzând drumuri modernizate, cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere, pietruite şi de pământ.

CNADNR – companie intrată în vizorul pre­mierului - a plătit 16 miliarde de lei pentru proiecte de drumuri naţionale în perioada 2008-2014, iar în acelaşi interval a reparat 2.900 de kilometri de astfel de şosele, adică mai puţin de o cincime din reţeaua existentă de drumuri naţionale din România.

În schimb, cei mai afectaţi de lipsa drumurilor sunt locuitorii din comune, dar şi mulţi din cartierele rezidenţiale din oraşele mari unde drumarii nu au intrat cu instalaţiile de asfaltat.

Nistor Bratosin, primar în comuna Urecheşti, judeţul Vrancea, a spus că starea deplorabilă în care se află drumul principal din comună aduce multe necazuri locuitorilor.

”Comuna este traversată de drumul judeţean 205B, cu o lungime de 32 de kilometri, care are o porţiune de pământ şi una de piatră. Recent, a fost nevoie să vină o ambulanţă pentru un localnic şi s-a împotmolit pe drum. A durat mai mult să repare maşina decât să repare bolnavul!, povesteşte primarul.

Oamenii se duc frecvent la primărie să se plângă de starea drumului şi, în măsura în care pot, încearcă să-l evite.

”Am avut o piaţă, care s-a mutat în altă parte, unde se poate face accesul mai uşor. Copiii se deplasează cu dificultate la şcoală, microbuzele care se ocupă cu transportul comunal s-au degradat atât de rău încât nici uşile nu mai stau închise. Nimeni nu vine să mai investească aici şi nici măcar case nu mai vor oamenii să construiască!, spune Nistor Bratosin.

Copiii din Urecheşti preferă să facă naveta la şcoli din Focşani, unde pot ajunge mai uşor, pe DN2, decât la şcoala gimnazială din comună. Dintre cei 3.000 de locuitori ai comunei, 185 sunt elevi de şcoală, iar 46 ar trebui să meargă la grădiniţă.

Primarul spune că a făcut mai multe adrese către Consiliul judeţean şi, pentru că nimeni nu a vrut să repare drumul, a înaintat o cerere prin care solicită ca drumul să fie trecut în administrarea primăriei, ca să-l repare cu fonduri proprii.

”Dacă nu primim niciun răspuns, vom face un marş spontan cu locuitorii din comună. Am mai avut vreo trei încercări până acum, dar ne-a împiedicat poliţia!, adaugă Bratosin.

În 2014, doar 35% dintre drumurile din România erau modernizate, cu 10 procente mai mult decât în urmă cu 14 ani.

Bugetul pentru 2016 al Ministerului Transporturilor, aprobat în decembrie anul trecut de comisiile parlamentare, finanţează în continuare construcţia de autostrăzi şi căi ferate în Transilvania şi Banat, în condiţiile în care în Moldova nu există nicio autostradă care să facă legătura cu celelalte regiuni.

De notat este că viteza medie de circulaţie în România este de aproximativ 66 km/h, pentru călătoriile interurbane, în condiţiile în care, la nivel internaţional, această medie se înscrie între 90 şi 100 km/h.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO