Rambursarea catre stat a datoriilor de 250 mil. euro pe care Rafo le avea catre bugetul consolidat ar putea insemna relansarea uneia dintre cele mai mari rafinarii locale.
Prin aceasta tranzactie, Balkan Petroluem din Marea Britanie, actionarul majoritar al Rafo potrivit ultimelor informatii de la Registrul Comertului, plateste pentru anularea datoriilor Rafo mai mult decat statul roman a incasat din privatizarea multor companii.
"Teoretic, sunt sanse de redresare a activitatii, daca actionarii isi vor plati datoriile si catre ceilalti creditori. Desi in prezent nu este cel mai prielnic moment pentru rafinori tinand cont de cotatiile internationale la titei care erodeaza marjele de profit, situatia ar trebui sa se imbunatateasca dupa ce compania si-a platit datoriile catre bugetul statului", este de parere Adriana Marin, seful departamentului de analiza din cadrul societatii de brokeraj CA IB Securities. Rafinaria Rafo Onesti si-a redeschis portile in august anul acesta dupa ce mai bine de un an nu a procesat nici macar o picatura de titei.
De la momentul privatizarii, in 2001, actionarii Rafo s-au schimbat de mai multe ori, de aceea si situatia datoriilor firmei catre stat a fost aproape la fel de incerta. Primii sositi au fost Imperial Oil si Canyon Servicos.
In 2003, Balkan Petroleum a preluat de la Imperial Oil si Canyon Servicos pachetul majoritar de actiuni la Rafo. Calder-A a incheiat, in iulie 2005, cu Balkan Petroleum, un contract pentru preluarea a 98% din actiunile Rafo, depunand in mai 2006 la AVAS documentele pentru aprobarea novatiei. In acealsi timp s-a incercat achitarea datoriilor prin conversia acestora in actiuni, care urmau sa fie cumparate de Calder A, dar solutia a fost respinsa din cauza incertitudinilor care planau asupra actionariatului Calder A. O solutie similara a fost aplicata in cazul Petromidia care la privatizarea a beneficiat de conversia datoriilor de 600 mil. $ in obligatiuni. In cazul Rafo, solutia nu a mers.
Unul dintre cele mai cunoscute subiecte pe baza Rafo a fost legatura dintre rafinarie si firma de comert exterior cu produse petroliere VGB Oil controlata de fratii Marian si Octavian Iancu. Ambii au fost retinuti in cazul Rafo sub acuzarea de savarsire a mai multor infractiuni economice care au adus statului prejudicii de 300 mil. euro.
Capacitatea rafinariei Rafo este de 3,5 milioane de tone anual, fiind la un nivel similar cu rafinaria Arpechim, una dintre cele doua unitati de rafinare administrate de Petrom. Alaturi de Arpechim, in portofoliul Petrom se mai afla si rafinaria Petrobrazi cu o capacitate de rafinare de 4,5 milioane de tone anual.
Petromidia, cea mai performanta rafinarie de pe plan local, a rafinat anul trecut
3,7 milioane de tone titei, dar intentia Rompetrol, proprietarul Rafinariei, este de a o aduce la 5 milioane de tone anual. Rusii de la Lukoil detin o capacitate de rafinare de
3,5 milioane de tone de titei anual prin controlul asupra rafinariei Petrotel din Ploiesti.
"La Rafo mai este o problema. Rafinaria nu este aproape de mare ceea ce se traduce in costuri de aprovizionare destul de ridicate. Cu toate acestea, comparativ cu rafinariile Petrom, Rafo este destul de noua", mai spune Marin.
Oficialii Rafo nu au putut fi contactati pana la inchiderea editiei. Actionarii Rafo Onesti au aprobat saptamana trecuta majorarea capitalului social. In urma operatiunii, Petrochemical Holding va detine 31,67% din capitalul Rafo, Calder-A va controla 35,98% din titluri, iar Balkan Petroleum va avea o participatie de 20,98% din actiuni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
