Recomandările lui Cătălin Păduraru - VINARIUM
Da, este nevoie de autostrăzi - ca de aer - care să lege Moldova de restul ţării. Nu e un moft.
Este vorba de o datorie cu scadenţă depăşită de mult, pe care întreaga ţară trebuie să o onoreze faţă de Moldova.
Este vorba de raţiuni economice, strategice, de unitate, demografice ş.a.m.d.
Cunosc oamenii care se zbat pentru această cauză. Admiraţia este egală cu nerăbdarea de a-i vedea susţinuţi masiv de locuitorii Moldovei. Nu se întâmplă aşa, fapt de care autorităţile par să profite (vorba vine, aici pierderea este termenul corect).
Pe de altă parte, lipsa de entuziasm şi lipsa de implicare hotărâtă a funcţionarilor publici lasă acestui grup de iniţiativă un drum subţire între legi greoaie şi termene mereu amânate. Astfel, chiar şi în scenariile optimiste, finalizarea A8 şi A7 s-ar arăta la un orizont atât de îndepărtat, încât nici nu ştiu dacă construcţia lor ar mai reuşi să atenueze din diferenţele care marchează vestul şi estul Europei.
În condiţii de presiune uriaşă din partea societăţii civile (sigur, după înţelegerea completă, de către toată lumea, a pericolelor de amputare a unor părţi din proiectul de ţară şi de ţară prosperă în balanţă cu beneficiile majore asociate) imperativele s-ar formula altfel. „Vrem autostrada A8 (de pildă) până în 2025!” Hei, pare nebunească ideea, nu?! Chiar dacă ne-am apuca mâine de construcţia ei, cu toate resursele alocate, cu toate avizele luate şi toate încurcăturile descâlcite (de posesie, de protecţia a mediului, etc.), cu modul nostru de gândire – obligatoriu liniar (o fi blestem?) - tot nu am termina-o în acest termen.
Şi atunci... cum?!
Păi, dacă ţinta ar fi asumată de toată suflarea (repet, autorităţi & populaţie) am putea încerca acţiuni mari. Acţiuni de amploare. N-ar fi pentru prima dată în istorie, iar exemplele ar trebui să dea curaj.
Pentru autostrada care leagă Vestul de Est avem de construit 300 de km. La fel ca în cazul Mecanismului de într-ajutorare al UE, putem solicita un ajutor sindicalizat. De fapt, nici nu ar fi realmente un „ajutor”, ci un mic efort secvenţial pe termen scurt. Ţările participante ar „adopta” câte un segment de autostradă. Germania 80 de km. Austria 50 de km. Ungaria 20 de km. Italia 40 de km. Franţa 40 de km. Spania 20 de km. Belgia 20 de km. Portugalia 10 km. Polonia 20 km. (O repartiţie doar cu valoare de exemplu.) Toate segmentele ar porni în acelaşi timp.
Am avea autostradă fix în doi ani. Până la sfîrşitul perioadei în care „am fi construit-o” în paradigma clasică, ne-am plăti şi datoriile.
Europa ar avea şansa să-şi unească graniţele.
Câştigurile colective sunt evidente. Ba, mai mult, ţările implicate (pentru că, probabil, unele ţări mai mici sau fără vreun interes direct n-ar achiesa la acest heirup) ar putea fi motivate prin oferirea unor facilităţi economice (nu că n-ar avea şi acum).
(Im)posibilul refuz al Europei, pe de altă parte, ar afecta credibilitatea discursului comunitar oficial şi ar lăsa loc unor discuţii cu alţi parteneri nonUE pentru rezolvarea situaţiei.
Eh, v-am mai avertizat. Suntem la paharul cu visuri.
Sigur, în toată povestea asta vizam (visam?) şi o înlesnire pentru exportatori, inclusiv pentru cei care ar putea exporta vin. Dar, extrem de firava unitate în gândire şi simţire a celor din Moldova în ceea ce priveşte autostrada este, şi în cazul decidenţilor „drumului” vinului românesc, deocamdată, la fel.
Dar noi, cei care ne întâlnim aici – în acest Wine Club ZF – avem sufletul cald şi mintea deschisă. Nepunând toate relele la inimă, descoperim şi îndrăgim vinurile bune ale Europei.
Cu alte cuvinte, cu încredere într-un viitor mai bun, evităm „pairing”-ul vin – politici economice.
1. Cecchi, La Mora - Morellino di Scansano DOCG 2018, Italia
2. Frescobaldi, Castello Nipozzani - Mormoreto (Cupaj Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Sangiovese şi Petit Verdot) 2016, Italia
3. Frescobaldi, Castel Giocondo – Brunello di Montalcino 2014, Italia
1. Cecchi, La Mora - Morellino di Scansano DOCG 2018, Italia
Un Sangiovese care te proiectează în filmele italieneşti ale anilor ‘60.
Amplifică râsetele pline, pofta de mâncare (de la brânza de capră simplă cu ulei de măsline până la osso buco milanez, n-aş rata nimic), panoramează cadre în inegalabila Toscana.
Are un echilibru pe care cunoscătorii îl caută când îşi doresc un vin de băut. Suculent, taninuri aşezate, corp mediu, culoare roşu deschis care încurajează o succesiune mai lungă de savurări…
Irezistibil la o agapă de început de primăvară.
Pe www.parmashop.ro îl găsiţi aici.
2. Frescobaldi, Castello Nipozzani - Mormoreto (Cupaj Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Sangiovese şi Petit Verdot) 2016, Italia
Tot decor italian, dar de interior de Villa şi Castello.
Roşu închis, puternic, note complexe fruct-lemn-fum. Canapea de piele, pled de lână, foc de lemne tari în şemineu. ... ca să nu fie contradicţii conceptuale...
E un vin de „ceas de seară”, dar poate fi „exploatat” în a crea o sărbătoare de „inimă roşie” după fiecare crepuscul secund al zilei.
E un vin romantic, filă de nostalgii şi cerneală pentru planurile de viitor încă nescrise.
Cu siguranţă, unul dintre cele mai bune vinuri degustate în acest sezon rece.
Pe www.parmashop.ro îl găsiţi aici.
3. Frescobaldi, Castel Giocondo – Brunello di Montalcino 2014, Italia
Purtaţi-vă cu grija cu el. Daţi-i timp (mult) să respire, să „tragă aer în piept” după o captivitate de, iată, mai bine de şase ani.
Veţi fi multumiţi. Un vin elegant, generos, ideal pentru o cină de afaceri sau pentru o masă festivă cu cei foarte apropiaţi.
La această vârstă a vinului, după ce a parcurs etapele (obligatorii) de baric şi sticlă, etalează un tablou al aromelor de fruct care se vor fi pierdut de multă vreme la alte vinuri scumpe, dar mai puţin norocoase. Cuţitul de pictură „întinde” afine şi vişine, rodii şi mure. Ciocolata, vanilia sunt „vernis-ul” care dau strălucire.
Profunzimea „picturii” te întoarce iar şi iar în contemplaţie.
Vinul are contrapunct condimentele şi nivelul alcoolului, pe care le simţi după ce treci de cortina de catifea (corpolenţa remarcabilă), invitat fiind în convenţia artistică.
Un spectacol multisenzorial la finalul căruia aplauzele se oferă în rafale.
Pe www.parmashop.ro îl găsiţi aici.
Dacă vă simţiţi bine în preajma vinului, vă fac o invitaţie: urmăriţi emisiunea „Fraţi de Viţă” de pe TVR2. Sâmbăta de la 17:00 şi duminica, în reluare, de la 12:00. Bineînţeles, cu... un pahar de vin în mână!
Arhiva emisiunilor „Fraţi de Viţă” pe TVRPlus.
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.
