Săptămâna aceasta a fost adoptată de Parlament legea 478/2020 de modificare a Codului fiscal. Aceasta a fost trimisă spre promulgare şi va produce efecte în special în anul 2021. Rene Schob, partener KPMG şi liderul diviziei Tax & Legal, a explicat pentru ZF care sunt principalele modificări ale Codului Fiscal cu impact asupra mediului de business.
„Aş nominaliza o altă măsură ca având mare relevanţă pentru noul an fiscal, şi anume măsura care vizează deductibilitatea integrală a provizioanelor cu creanţele neîncasate. De când există Codul Fiscal în România a existat această limitare, din cauza căreia plăteai impozit până când intra clientul în procedura de faliment, cu toate că firma nu obţinuse profit, ci doar pagubă, din relaţia cu acel client“, a explicat Rene Schob.
O altă măsură în jurul cărei au fost mai multe discuţii se referă la consolidarea fiscală în cadrul grupurilor de firme, adică impozitul pe profit să se plătească la nivelul profitului grupului şi nu individual, pentru fiecare companie. Rene Schob spune că măsura ar putea să nu poată fi aplicată în 2021, din cauza birocraţiei. „Nu credem că vor fi foarte multe grupuri care vor exercita această opţiune, fiindcă este una complexă, care presupune un amplu efort de conformare, ca să fie aplicată în condiţii de deplină siguranţă. Mediului de afaceri nu-i place complexitatea şi incertitudinea.“
El a mai spus că avantajul acestei modificări este unul de cashflow pentru companii, iar temporar povara fiscală poate fi mai mică, însă bugetul de stat nu va pierde decât temporar, iar sumele vor fi încasate până la urmă în 5-7 ani.
În opinia lui Rene Schob, principalele trei măsuri care vor fi apreciate de mediul de business sunt deducerea integrală a provizioanelor aferente creanţelor neîncasate, recuperarea TVA plătit la buget pentru facturi neîncasate de la persoane fizice, după 12 luni de neîncasare şi deductibilitatea cheltuielilor angajatorului cu telemunca salariaţilor, în combinaţie cu neimpozitarea la salariat a decontării a până la 400 de lei pe lună.
Legat de recuperarea TVA-ului plătit la buget pentru facturi neîncasate, Rene Schob spune că „niciodată Codul Fiscal n-a permis că firmele să recupereze acest TVA, care era colectat doar pe hârtie, achitat de facto însă la bugetul de stat. Dezavantajul fiscal era unul evident şi mare, acum acesta va exista doar temporar, dar va fi remediabil după 12 luni. Măsura face fericite firmele de utilităţi, în special, dar şi firmele de leasing ori alte industrii care lucrează mult pentru clienţi persoane fizice.“ În schimb, cele mai importante trei modificări din Codul Fiscal şi care vor afecta negativ mediul de business sunt limitarea valorii totale a serviciilor turistice decontate de angajator, modificarea definiţiei avantajelor în natură impozabile, ca să includă orice avantaje primite de salariaţi de la terţi şi nedeductibilitatea cheltuielilor cu parteneri rezidenţi în jurisdicţii necooperante în scopuri fiscale.
„Limitarea valorii totale a serviciilor turistice decontate de angajator, neimpozabile la salariat, care nu va mai putea depăşi într-un an fiscal, câştigul salarial mediu brut, înainte de modificare, era una dintre puţinele facilităţi care mai reduceau taxarea efectivă a muncii, care la noi este foarte mare. Va funcţiona ca un impozit progresiv, fiindcă în cazul celor cu salarii peste medie, angajatorii le decontau adesea la un nivel de un salariu de-al lor lunar“, a mai spus Rene Schob.
Alte modificări aduse Codului Fiscal includ: introducerea unei proceduri pentru stabilirea rezidenţei fiscale în funcţie de locul conducerii efective, pentru a include şi statele cu care România nu are o convenţie de evitare a dublei impuneri; devin neimpozabile veniturile din dividende obţinute de companiile plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor; termenul de depunere a declaraţiei unice anuale privind impozitul pe profit devine 25 mai al anului următor; se elimina cota de 16% pentru veniturile nerezidenţilor, înlocuindu-se cu cota de 10% aplicabilă şi la rezidenţi persoane fizice; modificări la impozitul pe clădiri pe care îl datorează companiile.
