Poetul şi traducătorul Adam Puslojic, membru de onoare al Academiei Române, a murit, anunţă Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).
„S-a stins, în ultimele ore ale anului 2022, Adam Puslojic, poetul şi traducătorul <sârbo-valah> atât de legat de literatura (poezia) română. S-a născut în 11 martie 1943 într-un sat românesc de pe valea Timocului, iar antecesorii săi se numeau, de fapt, Pusloi. S-a ilustrat încă de la debut (prin 1963-64) ca traducător din Nichita Stănescu, care-i va deveni prieten apropiat (volumul nichitian <Belgradul în cinci prieteni> îi e dedicat în parte). A debutat ca poet în 1967, iar doi ani mai tîrziu i-a apărut un volum de traduceri din Marin Sorescu – alt poet familiar lui”, se arată pe pagina de Facebook a Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Conform postării, Adam Puslojic a publicat, de-a lungul a cinci decenii, 16 volume de versuri şi mai multe antologii.
„Animator şi ferment al relaţiilor culturale româno-sârbeşti, a fost, de asemenea, un traducător prodigios din literatura română – mai mult: o prezenţă spectaculoasă, un personaj charismatic, cu barba şi gesticulaţia sa de profet liric. Cu el dispare încă unul dintre ultimii reprezentanţi ai <generaţiei de aur>, creatoare de mitologie lirică. Un sufletist care a <ars> pentru poezie până la sfârşit, şi a cărui efigie, atât de expresivă, va rămâne în conştiinţa noastră publică”, mai arată reprezentanţii MNLR.
„Adam a fost un constructor de punţi şi de legături fără sfârşit între cele două neamuri: sârbă şi română. L-am ascultat de nenumărate ori, i-am editat textele, l-am văzut în plină desfăşurare a teatralităţii sale. O teatralitate trăită şi nu făcută. Un autentic. Se va întâlni din perspectivă culturală, chiar instituţională, cu bunul său prieten Eugen Simion. Altfel îşi va petrece timpul veşniciei însoţit de Nichita Stănescu, Ion Caramitru şi, probabil, vegheaţi de un administrator, Ioan Flora. Cu Adam nu s-a sfârşit o lume, ci, ca de fiecare dată când pleacă un prieten pe care îl credeai veşnic, se termină o durată. A mea. Mulţumesc Adam pentru ceea ce ai făcut în relaţiile româno-sârbe, pentru literatura română în sârbă, pentru frăţietatea antologică pe care ai transmis-o şi pentru că în octombrie, anul acesta, ne-am văzut la Belgrad, cu tine, Mircia Dumitrescu şi alţii. Nu ştiu ce vor spune alţii, dar eu spun, dragă Adam, azi, că atunci când tu visai că eşti român, erai deja”, a spus Ioan Cristescu, directorul MNLR.
