Ministerul de Finanţe a pus pe piaţă planul de restructurare a datoriilor companiilor către stat – aproape 100 mld. lei în total

Ministrul finanţelor Eugen Teodorovici a susţinut că nu avem de-a face cu o „amnistie fiscală“, ci cu o restrucutrare a datoriilor companilor.

Potrivit cifrelor prezentate ieri, totalul datoriilor către buget, ale com­pa­niilor (private şi de stat) şi ale persoa­nelor fizice, PFA-urilor, întreprin­derilor indi­vi­duale, etc., se ridică la 98,6 mi­liarde de lei, din care debitele sunt de 58,2 mld. lei, iar accesoriile de 39,7 mld. lei.

Restructurarea cuprinde două paliere. Primul priveşte companiile cu datorii de peste un milion de lei, pentru reeşalonarea cărora trebuie alcătuit un plan de restructurare acceptat de ANAF. Cel de-al doilea se referă la persoanele fizice sau companiile cu datorii de sub un milion de lei, cărora li se şterg penalităţile dacă îşi plătesc datoriile restante până în noiembrie 2019.

În primul caz, dacă restructurarea datoriei reuşeşte, compania beneficiază la final de o ştergere a datoriei de 30%, 40% şi 50%, în funcţie de cum a optat.

„Este un demers care ţine de realitate. Planul a vizat în principal companiile de stat. Să luăm Regia Huilei, care are datorii la buget foarte mari. Ce poţi să-i faci, să o închizi? Nu poţi. Fap­tul că planul cu­prinde şi companiile private ţine, de ase­menea, de o realitate a noastră. Pentru că de la unul pe care îl ţii în viaţă tot mai speri să scoţi ceva, dar de la un mort nu mai scoţi nimic“, comentează Cristian Pârvan, preşe­dintele Patronatului Investitorilor Autohtoni, PIAROM. Pârvan observă însă că dintr-un asfel de plan lipsesc cei care şi-au plătit datoriile la zi: „Şi aceştia ar trebui să beneficieze de înlesniri similare. Pentru că, alt­min­teri, va veni cineva să zică: «Păi nu mai plătesc nici eu, că o să vină cândva, careva, să-mi şteargă datoriile»“.

Pentru Florin Pogonaru, preşe­din­tele Asociaţiei Oamenilor de Afa­ceri din România (AOAR), lucrurile stau cam la fel.

„Businessul românesc este subcapitalizat şi nu are acces la capital în condiţii dintre cele mai bune. Prin urmare, orice uşurare la plată ajută. Numai că peste tot sunt busi­nes­suri valabile şi altele care nu sunt. Un business care-şi plăteşte 70% din datorii este unul OK. Dar unii plă­tesc şi atunci înles­nirile doar pentru cei care nu au plătit pot trimite cu gândul la hazardul moral. La urma urmei, dincolo de toate neajunsurile cu care se confruntă companiile, vorbim totuşi de o competiţie şi atunci trebuie să facem trimitere clară la un tratament egal. Prin urmare, inclusiv companiile bune care îşi plătesc datoriile la timp trebuie să beneficieze de înlesniri similare cu cele care sunt în dificultate şi cărora li se aprobă amânări la plată.“

Proiectul de ordonanţă de urgenţă care priveşte arieratele înregistrate la 31 decembrie 2018, publicat de Minis­terul de Finanţe, prevede două scenarii, care propun instituirea unor măsuri de acor­dare a unor facilităţi fiscale în funcţie de valoarea obligaţiilor bugetare restante la finalul anului trecut. Primul priveşte res­truc­turarea obligaţiilor bu­ge­tare res­tante la 31 decembrie 2018 pentru debitorii care au datorii mai mari de 1 mil. lei, bazată pe un plan de res­truc­­­turare, plată eşalonată şi supra­veghere fiscală pe perioada înlesnirii.

Cel de-al doilea vizează anularea acce­soriilor în cazul datoriilor sub un milion lei sau a celor peste un milion care nu pot beneficia de restructurare (eşalonare, reorganizare, insol­venţă) dacă obligaţiile bugetare principale se achită până la 30 noiem­brie 2019.

Pentru cei care au datorii de peste un milion de lei este prevăzută aplicarea măsurii pe o perioadă limitată de timp (6 luni) astfel încât contribuabilul care se află în această situaţie să ia o decizie cu privire la situaţia sa, în sensul de a-şi restruc­tu­ra datoriile bugetare, care implică şi o restruc­turare a companiei. Restruc­tura­rea obligaţiilor buge­tare poate fi constituită din una sau mai multe mă­suri: plata eşalonată a obliga­ţiilor buge­tare; conversia în acţiuni a obligaţiilor bugetare, în condiţiile reglementate de Codul de procedură fiscală; stingerea obligaţiilor bugetare prin darea în plată a unor active ale debitorului.

Acesta poate beneficia de anularea unor obligaţii bugetare principale în proporţie de 30%, 40% sau 50%, după caz, din totalul acestora.

Proiecutul prevede şi stabilirea unor condiţii privind plata obligaţiilor bugetare restante: în primul an al înlesnirii debitorul trebuie să achite obligaţiile bugetare cu termene de plată în anul 2019; în al doilea an al înlesnirii la plată, debitorul trebuie să achite cel puţin 10% din cuantumul obligaţiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată; din al treilea an şi până la finalizarea înlesnirii la plată, debitorul trebuie să achite restul obligaţiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată, proporţional cu anii pentru care a fost acordată înlesnirea la plată; plata eşalonată a obligaţiilor bugetare restante în termenul maxim de 7 ani şi plata obligaţiilor curente pe 2019.

Pentru cei cu datorii sub un milion de lei este prevăzută anularea tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale datorate bugetului general consolidat, restante la de 31 decembrie 2018, cu condiţia ca aceştia să-şi plătească obligaţiile restante până în noiembrie curent.

Faptul că Finanţele oferă înlesniri la plată este un lucru bun, în condiţiile în care companiile sunt subcapitalzate, dar acesta este doar un episod „extraordinar“, spune Florin Pogonaru: „Trebuie să ne concentrăm pe furnizarea de capital de către fondurile de private equity. Este de departe cea mai bună soluţie pentru că astfel de fonduri au expertiza, au experianţa unui business ştiu cum să-l păstreze şi cum să-l ridice. Avem 47% din companii cu capital negativ – o cifră enormă. Trebuie să se facă curat, dar companiile rămase au nevoie de capital. O înlesnire la plată - în condiţii de egalitate pentru toţi, şi buni şi răi platnici - este bună, dar nu trebuie privită ca o normalitate, ci ca un eveniment extraordinar“.