Legea privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului obligă societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni înregistrate în Registrul comerţului să facă conversia acţiunilor la purtător în acţiuni nominative şi să depună actul constitutiv actualizat la Oficiul Registrului Comerţului. Neîndeplinirea obligaţiei de conversie atrage dizolvarea companiei.
Acţiunile la purtător sunt acele acţiuni în care elementele de identificare ale titularului nu sunt menţionate în titlu. Aşadar, titularul acţiunii este posesorul acesteia, prin urmare deţine drepturile aferente acţiunii, dreptul de proprietate putând fi transmis prin simpla înstrăinare a titlului, după cum prevede legea 3/1990 a societăţilor comerciale. Noua lege a spălării banilor, care transpune în legislaţia internă o directivă a UE, inerzice însă acţinile la purtător.
Proiectul obligă o serie de instituţii numite „entităţi raportoare“ - băncile, administratorii de fonduri (inclusiv de pensii private), furnizorii de servicii de jocuri de noroc, auditorii etc. - să transmită către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor informări privind tranzacţii suspecte, dar şi tranzacţiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 de euro.
De asemenea, „entităţile raportoare prevăzute la art. 5alin. (1) lit. i) sunt obligate să cunoască identitatea entităţilor de la care primesc fonduri în cuantum mai mare decât echivalentul în lei a 1.000 de euro“. Această prevedere a stârnit emoţii în vară, când guvernul a adoptat proiectul de lege, întrucât ea priveşte şi remiterile şi a existat temerea că Finanţele vor să impoziteze banii trimişi acasă de românii din străinătate.
Legea a trecut din a doua încercare, ceea ce a stârnit scandal, pentru că, după cum a spus liderul UDMR Kelemen Hunor, „nu poţi vota până îţi iese“.
„Reluarea votului e o mare greşeală din partea majorităţii. Nu trebuia reluat votul. Nu poţi să repeţi votul până când îţi iese. Asta înseamnă că distrugi tot ce înseamnă proceduri parlamentare“, a afirmat miercuri la parlament Kelemen Hunor, citat de Mediafax.
O prevedere controversată a legii este aceea că ONG-urile au fost trecute în rândul „entităţilor raportoare“. Prin urmare, donaţiile mai mari de 10.000 trebuie raportate, ceea ce, în opinia organizaţiilor neguvernamentale, le pune în pericol activitatea, prin obligarea, inclusiv a persoanelor fizice, copii, bătrâni, care ar beneficia de sprijin neguvernamental, să raporteze Oficiului ajutorul primit. Au fost eliminate de aici organizaţiile minorităţilor, un cadou făcut UDMR pentru a vota legea.
Un grup de 40 de ONG-uri a cerut ieri Camerei să respingă legea: „Fără niciun temei, legea plasează societatea civilă în aceeaşi categorie de risc financiar cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc şi cu instituţiile bancare. Fără publicarea niciunei analize de risc, aşa cum recomandă standardele internaţionale în materie, ONG-urilor li se impun aşadar nişte obligaţii de raportare la care cu greu vor face faţă până şi instituţii puternice, care înregistrează profituri importante, precum băncile şi cazinourile. Legea introduce obligativitatea de a raporta beneficiarul real în termen de 30 de zile de când acesta este cunoscut; în caz de neconformare, organizaţia poate fi dizolvată. Caracterul excesiv nu este dat de obligaţia de raportare per se, ci de subiecţii acestei obligaţii: persoanele fizice care beneficiază de asistenţă, consiliere, ajutor, activităţi sociomedicale, educaţionale sau culturale, inclusiv copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi sau condiţii medicale pentru care au nevoie de ajutor.“
