Eveniment

Iulian Anghel, ZF: Iohannis cel Mic

oartea nu se vede, pentru că nu umblă hai-hui pe străzi. Dar salvările ce trec pe şoseaua Ştefan cel Mare, spre spitalele Covid-19 - Matei Balş şi Colentina - se văd. Şi sunt multe.

Nu vorbesc aici de stânga sau de dreapta, putem discuta despre doctrine, în vremuri calme. Vremurile nu sunt însă calme. „Încă o zi fără niciun loc la terapie intensivă”, aceasta este ştirea zilei de două săptămâni încoace. Aceasta este drama zilelor de azi. Ajungi în situaţii limită, ai 20, 30, 50, 100 de ani şi nimeni nu te ajută cu nimic pentru că nu are cu ce. De ce nu are cu ce?

Şi din stânga şi din dreapta politică a existat, în ultimul deceniu, o presiune din partea mediului educat, o presiune care cere ca, în poziţiile publice, să ajungă oameni cu şcoală şi nu prim-miniştri cu studii la distanţă şi cu doctorate copiate de prin reviste de modă. De aceea Klaus Iohannis a ajuns preşedinte – primar de suces, fost profesor de fizică. De aceea Florin Cîţu a ajuns premier – educat în SUA, fost bancher, asemenea preşedintelui Franţei, cu studii doctorale, asemenea cancelarei Germaniei. Şi acesta este şocul cel mare: cum este posibil ca „oameni educaţi” să se comporte ca nişte golani care se iau la bătaie în faţa unei cârciumi dintr-un sat?

O întrebare pentru aceşti oameni educaţi. Ar mai fi existat civilizaţia iudeo-creştină în partea asta de lume, cea care ne strânge, azi, laolaltă, fie că credem, fie că suntem atei, dacă Isus ar fi trădat lumea, ar fi fugit de pe cruce şi ar fi împărţit banii cu Iuda? Pentru că ce vedem azi este o trădare. Şi nu doar a aşteptărilor. O trădare! Pentru că moartea nu este suavă poezie: „Mai am un singur dor/În liniştea serii”.

Oamenii v-au votat, şi-au pus speranţele în voi. Iar tu, şefule, le dai cu căciula de astrahan în cap, aşa cum ţi-ai trântit paltonul pe maşină, la primele zile din primul mandat? Păi, domnul palton, PSD nu începe suspendarea dvs pentru că are experienţă: oamenilor li se rupe, ca să folosesc o expresie necuviincioasă din mahalaua din care vin, şi nu vin la vot. Pentru că, dacă voi vă comportaţi ca nişte golani, în vreme ce ei au crezut că votează lorzi, a doua zi nu mai vin la vot. Aşa că, fie drac, fie înger, vă veţi termina mandatul. Dar inversaţi clepsidra. Imaginaţi-vă povestea biblică când Avraam, un om bun care a trăit acum 3000 de ani, negocia cu Dumnezeu pentru salvarea Sodomei. „Dacă vor fi 50 de oameni buni în cetate, vei ierta cetatea?”, întreabă Avraam. „Da!”, zice Dumnezeu. „Dar, dacă vor fi doar 40, o vei ierta?”, „Da!” „Dar dacă vor fi doar 20, o vei ierta?” „Da!” Muşcându-şi buzele, Avraam merge mai departe „Dar zece?”, zice el cu îndrăzneala celui copleşit şi a cărui salvare nu mai este decât curajul sau moartea. Iar Dumnezeu îi răspunde: „Dacă în cetate sunt zece oameni buni, voi ierta cetatea”. Sună ca un verdict. Mai jos? Avraam avea în cetatea Sodomei oameni pe care-i iubea, dar nu erau zece şi de aceea negocia pentru ei, dar legenda nu ne spune decât că negocierea s-a oprit la 10. De ce este minunată această poveste? Pentru că iubirea pentru altul este o cumplită negociere: sumă de oferte şi de renunţări, dar niciodată un joc cu sumă nulă. Când iubeşti, dai mai mult decât primeşti. Aşa că nu poţi să susţii că-ţi iubeşti poporul, dar să-l laşi în mizeria de azi. Moartea merge nevăzută pe străzi, dar tu aştepţi profit. Nu poţi să zici „dragi români”, când dragii români se uită la facturi şi nu au nicio explicaţie, iar la televizor văd că „nu ne-am înţeles marţi, ne vedem vineri după ce luăm mandate de la partid”.

Nu ştim cine a scris legenda sus amintită, nu vom şti niciodată. Dar putem învăţa că, în orice, există limite. Dumnezeu poate ierta până la un punct, sugerează legenda. Pe urma lui, oamenii pot ierta, dar iertarea are margini. Aşa cum din Epopeea lui Ghilgameş poţi învăţa despre prietenia până la sacrificu, cum din Eliada poţi învăţa despre curaj şi dragoste, cum din Odiseea poţi învăţa despre aşteptare şi, desigur, şi despre cum să croşetezi. Din legenda Sodomei şi a Gomorei poţi învăţa despre limitele iertării.

Ei bine, am ajuns azi la limite, cum spuneam mai sus. În orice există limite. Or, guvernarea de azi a ajuns la limite. 16.000 de cazuri de îmbolnăviri de COVID - 19 pe zi, între 300 şi 400 de morţi pe zi în ultima săptămână, din aceeaşi cauză şi nimeni nu are o soluţie pentru că guvern nu avem, administraţie nu avem, spitale nu avem, dar îl avem pe „Iohannis cel Mic”, tocmai premiat cu „Carol cel Mare”.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.