Că nu-ţi place ţie salariul minim şi îl consideri o povară pentru economie, nu pentru buget, că bugetul nu mai plăteşte de mult salarii minime – cum gândeşte premierul Florin Cîţu – e una. Când 1,5 milioane de angajaţi din economie sunt plătiţi în acte cu salariul minim (pentru că plăţile informale nu ştie nimeni să le cuantifice), e alta.
Când nu ştii care este salariul minim pe economie (cum nu a ştiut ministrul finanţelor, Dan Vîlceanu) este una. Când spui că salariul minim pe economie creşte când va fi creştere economică e alta; pentru că, dacă nici un plus de 7-8% nu înseamnă creştere economică, ci doar lingeri de răni, atunci ce mai înseamnă creşterea economică?
Desigur şi pe bună dreptate economiştii spun că acum recuperăm căderea din 2020. Şi abia în 2022 vom şti mai aşezat care este creşterea reală. Între timp însă inflaţia a ajuns la 5% şi va fi, potrivit estimărilor BNR, de 5,6% la final de an. Asta nu înseamnă decât o erodare a puterii de cumpărare, a tuturor, cu 5,6%. Dar inflaţia loveşte în primul rând în cei săraci, în cei cu salariul minim net de 1386 de lei (salariul minim poate trece puţin peste 1.400 de lei pentru familiile numeroase, graţie deducerilor). Desigur, veţi spune, salariile trebuie reglementate de piaţă - unul are capitalul, celălalt munca, iar salariile se întâlnesc la mijloc. Mai este însă de actualitate această filosofie, când America, cea mai liberală dintre ţările lumii, trimite americanilor bani în plic sau când “salariul universal” este din ce în ce mai invocat?
Premierul Cîţu a făcut haz de necaz de presupunerea dlui Vîlceanu, noul şef peste Finanţe, anume că salariul minim net ar fi de ceva peste 1600 de lei: „Domnul ministru al finanţelor era optimist, vedea în viitor cât o să fie salariul minim pe economie”.
Salariul minim va creşte când va permite economia, spune premierul. Dar când va permite?
Economia va creşte în termeni reali cu cel puţin 7% în acest an, arată prognozele (după căderea de 3,9% din 2020). Practic, asistăm la o recuperare în „V” a pierderilor. În termeni nominali însă, faţă de finalul lui 2019, PIB-ul ar urma să crească în 2021 (potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză) cu 120 de miliarde de lei (24 mld. euro). Ceea ce înseamnă un plus cam de
8 miliarde de euro la buget, la venituri ca pondere în PIB de 31-32%. La şase luni din 2021, bugetul avea venituri în plus de 27,6 miliarde de lei faţă de 6 luni din 2019 (evităm 2020, anul de criză). Guvernul liberal nu s-a gândit însă să folosească surplusul neaşteptat pentru diminuarea deficitului bugetar şi-l va majora cu 3 miliarde de lei, până la 83 de miliarde de lei, la proxima rectificare.
Desigur că şi inflaţia pune umărul la creşterea veniturilor statului. Dar, în vreme ce statul câştigă de pe urma inflaţiei (pe termen scurt, cel puţin), toţi ceilalţi pierd şi, în primul rând, cei cu salarii foarte mici, pentru care principalele cheltuieli nu înseamnă vacanţele pe care poţi să le mai reduci, ci mâncarea de care nu poţi să te lipseşti.
Premierul liberal şi apropiaţii săi nu iubesc salariul minim pe economie, mândria PSD, un PSD care l-a majorat succesiv - cu ce câştig politic vedem azi. Apropiaţii premierului sunt „ordoliberali“ şi, dacă le-ar sta în putinţă, nu doar că ar anula salariul minim, ci ar distruge şi statul, deşi au lucrat mai tot timpul la stat (cu excepţia premierului). Însă criticata majorare a salariului minim nu a adus în economie prăbuşirea catastrofică profeţită în ultimii ani. Economia a crescut bine (criza de faţă nu este una economică), consumul a crescut, investiţiile au crescut, chiar dacă deficitele s-au adâncit şi, probabil, unele din plăţile informale au ieşit la suprafaţă.
Acum, la revenirea din şoc, piaţa începe să plângă din nou după angajaţi, dar salariul minim rămâne sub 1400 de lei pentru că „nu permite economia”.
În aceeaşi vreme, Germania aşteaptă cel puţin 500.000 de imigranţi, anual, pentru că, doar astfel, spun autorităţile, ţara nu va înregistra o restrângere a economiei.
