Produsul Intern Brut a crescut de circa 1,6 ori în această perioadă, la 142 mld. euro, dar, în plan teritorial, România a înregistrat o dezvoltare dezechilibrată.
Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii 14 ani prin intermediul exporturilor, de la 25% la 30%, ponderea agriculturii s-a înjumătăţit la 6%, aportul construcţiilor la PIB a urcat de la 5% la 8%, în timp ce ponderea comerţului a scăzut de la 18% la 11%.
„Economia a înregistrat transformări semnificative, atât cantitative, cât şi calitative. Ponderea industriei în PIB a crescut de la 25%, în 2000-2004, la 30% în 2013“, a arătat Constantin Chirca, director adjunct la Direcţia Statistică din cadrul BNR. El a susţinut o prezentare în cadrul unei conferinţe care a marcat 134 de ani de la înfiinţarea BNR.
Schimbarea structurii economiei dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare este benefică şi contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală spre zona euro, după cum au explicat analiştii.
Contribuţia industriei la PIB a crescut în ultimii ani, însă este departe de nivelul din anii 1990, când aveam 40% pondere în PIB a industriei. Pe parcursul ultimilor 14 ani cele mai mici ponderi ale industriei în PIB, de 23-24%, s-au înregistrat în anii 2008 - 2009.
Analizând aportul industriei la PIB în regiunea Europei Centrale şi de Est, se constată că România - cu o pondere de 30% în 2013 - este pe locul doi după Ungaria (42%), depăşind Bulgaria şi Polonia, unde ponderea industriei este de 22%. Reprezentantul băncii centrale a tras concluzia că economia naţională a înregistrat un grad semnificativ de industrializare.
Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului, susţinute de creditarea excesivă şi creşterile salariale au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.
Aportul construcţiilor la PIB s-a dublat în 2008-2009, la 11%, însă acest sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin, la 8-9%. După ce în 2008-2009 comerţul a ajuns să aducă 19% din PIB, ulterior tendinţa a fost descendentă, ponderea coborând la 11% în 2013.
Agricultura a ajuns în 2004 la 13% din PIB, însă în ultimii ani şi-a redus continuu aportul, până la 6% în 2013. România a rămas, totuşi, printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii în PIB.
Transformările economice pozitive (atât cantitative, cât şi calitative) s-au bazat, în principal, pe finanţări externe, datoria externă brută ajungând la 68% din PIB, după cum a amintit Chirca.
Pe parte de utilizare a PIB, atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend descendent în anii de criză. Urmărind evoluţia pe parcursul ultimilor 14 ani se observă o scădere a aportului consumului populaţiei de la 67% din PIB în 2000 la 61% din PIB anul trecut.
După ce în perioada 2000-2008 investiţiile (formarea brută de capital fix) au înregistrat un avans de 12%, până la un vârf de 31% din PIB în 2008, în anii de criză a urmat declinul, ponderea investiţiilor coborând la 23% în 2013.
România exportă de 4,4 ori mai mult decât în anul 2000, creştere de la 11,3 mld. euro la 49,6 mld. euro în 2013.
Dar, când vorbim despre schimburile comerciale externe, nu doar exporturile în valoare absolută contează, ci şi exporturile nete, fiind importantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o contribuţie negativă la PIB în ultimii 14 ani, însă aportul negativ s-a estompat în ultimi ani, ajungând la -1% din PIB în 2013.
Produsul Intern Brut a crescut în 14 ani de 1,56 ori, de la 91 mld. euro la 142 mld. euro. În plan teritorial, însă, România a înregistrat o dezvoltare dezechilibrată, regiunea de dezvoltare Bucureşti - Ilfov contribuind cu 26,6% la PIB, comparativ cu 8,1% cât este ponderea regiunii Sud - Vest Oltenia, apeciază Chirca.
