Faimoasa „datorie publică mică“ a României va deveni, în curând, o amintire. Deficitele uriaşe şi creşterea economică negativă vor duce datoria publică, în acest an, spre 44-45% din PIB. Doar în primele patru luni din an, statul a făcut o datorie nouă de 32 de miliarde de lei.
Din 2015 până acum, datoria publică nominală a crescut cu 50%, de la 269 de mld. lei la 405 mld. lei, în aprilie. Dar nimeni nu se uita la datoria nominală, toată lumea avea ochii ţintă spre datoria ca pondere în PIB.
România nu a avut o explozie a datoriei publice, ca pondere în PIB, chiar dacă a avut deficite mari, pentru că a avut o creştere economică foarte bună, cu un diferenţial bun între creşterea PIB şi costul finanţării.
Ce observăm acum? Că deficitul fiscal, aşteptat la 6-7% din PIB (ceea ce va antrena împrumuturi puternice) şi o cădere economică anticipată la 4-5% majorează puternic datoria ca pondere în PIB. La ritmul la care Finanţele s-au împrumutat în prima parte din an, datoria publică va ajunge, în decembrie, la 44-45% din PIB. Şi, evident, o datorie mare antrenează costuri mari de gestionare a ei.
Alături de problema unui datorii nominale în creştere putenică este chestiunea ratelor de dobândă foarte ridicate, care apasă asupra bugetului. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a reamintit joi cauzele dobânzilor mai mari la care se împrumută România comparativ cu ţările din regiune.
„Ratele de dobândă încă mai ridicate în România, comparativ cu Cehia, Polonia şi Ungaria, sunt consecinţa şi nu cauza situaţiei economico-financiare a României: deficite gemene, cel mai mare deficit fiscal din UE la debutul crizei economice generate de pandemie şi necesarul mare de finanţare pentru acoperirea deficitului fiscal şi refinanţarea datoriei publice“.
