Nici nu mai contează acum de ce, fapt este însă că premierul Dacian Cioloş are o imagine foarte bună în rândul investitorilor străini şi al capitalului internaţional, care se uită cu atenţie la România.
Însă şi pe plan local toate datele arată că poate fi singurul competitor serios pentru monolitul de la stânga spectrului politic.
Ieri, două evenimente aparent fără legătură au venit să confirme această stare de fapt.
România s-a împrumutat ieri cu un miliard de euro de pe pieţele internaţionale la cea mai redusă dobândă din istorie, de 2,15% pe an, cu emisiune de bonduri pe 12 ani. Emisiunea a fost suprasubscrisă de 2,5 ori, semn că interesul investitorilor internaţionali este uriaş. Acest interes vine şi ca urmare a imaginii bune pe care premierul Cioloş a reuşit să o inducă în străinătate.
În ţară, miza deja devine politică.
Într-o intervenţie aflată la limita constituţionalităţii, preşedintele Klaus Iohannis a sugerat ieri ca Dacian Cioloş să se apropie de PNL pentru a forma guvernul în eventualitatea în care acest partid va obţine suficiente mandate în alegerile din decembrie 2016.
Nici nu mai contează că performanţele reale ale guvernului Cioloş în materiile care dor cel mai tare România - infrastructură, sănătate, educaţie, birocraţie - sunt invizibile, dacă percepţia este atât de bună.
Germanul Klaus Iohannis în fruntea statului şi tehnocratul Dacian Cioloş ca premier au reuşit să-şi creeze un halou propriu de „lumină” şi rămân neatinşi de orice nemulţumiri privind funcţionarea administraţiei care ar putea urca până la ei.
Macroeconomic, situaţia este destul de tensionată în condiţiile în care creşterea economică se bazează în proporţie de 80% pe consum, iar execuţia bugetară arată că investiţiile trenează. Sunt mari întrebări cum se va închide bugetul la un deficit de sub 3% din PIB şi de asemenea nu este deloc limpede dacă vor continua măsurile de relaxare fiscală asumate prin noul Cod fiscal şi în 2017.
Aparatul birocratic nu a fost în niciun fel redus, spargerea CNADNR în două entităţi ca soluţie pentru deblocarea investiţiilor în infrastructură este foarte puţin probabil să funcţioneze, iar transparenţa pe care ar fi trebuit să o aducă noul minister de profil nu a revoluţionat în niciun fel statul.
În spitale şi în urgenţe este în continuare, dezastru după cum se vede din cazul dramatic al lui Gyuri Pascu, în timp ce în energie niciodată nu s-a întâmplat ca sistemul să intre în iarnă în stadiul de nepregătire în care este acum, cu riscul ca 700.000 de apartamente din Bucureşti să nu aibă căldură şi apă caldă.
Cu toate acestea, haloul rezistă. Pragmatic vorbind, cel puţin pentru exterior, prezenţa unor personaje credibile la vârf, pe care să nu se mai poată pune frecventa ştampilă de corupţie, foloseşte României şi businessului.
Această imagine frumoasă în exterior mai este tulburată din când în când de statistici precum cea a numărului de emigranţi raportat la numărul de locuitori, care arată, conform datelor ONU, că românii şi-au părăsit ţara ca şi cum ar fi fost devastată de război. Numai din Siria a mai plecat în ultimii ani populaţia cu o viteză mai mare decât din România.
Ce înseamnă asta? Înseamnă un eşec complet al administrării publice, o incapacitate de a organiza resursele locale pentru a oferi cetăţenilor acestei ţări un nivel de trai suficient astfel încât să-şi vadă viitorul local. Înseamnă regiuni întinse unde baronii locali menţin comunităţile în Evul Mediu, înseamnă lipsă de infrastructură, 30% din locuinţe fără apă şi canalizare, dar înseamnă, mai grav – lipsă de speranţă.
„Sistemul“ şi-a găsit echilibrul perfect: duci în faţă oameni care aparent nu pot fi învinovăţiţi de nimic - după cum spunea recent consilierul de stat al preşedintelui pe sănătate la o conferinţă a ZF, nu este problema preşedintelui lipsa vaccinurilor pentru copii - iar în spate reţelele funcţionează în continuare după formula ştiută.
Vezi interesele uriaşe care se pun pe masă în aceste săptămâni în ceea ce priveşte noua tarifare a medicamentelor originale sau împărţirea fondurilor Ministerului de Interne şi Ministerului Dezvoltării pe criterii de partid.
A trecut neobservată de altfel decizia guvernului de construi... case pentru funcţionarii publici, anunţată în această săptămână. Probabil are legătură cu iuţeala cu care s-au repezit miniştrii Palmer (mediu) şi Tudorache (interne) la case date de RAPPS cu toate că sunt într-un guvern de tranziţie de sub un an şi deţin locuinţe în Bucureşti.
Dar ce să faci, este de înţeles. Tehnocraţii sunt primii care se gândesc la bunăstarea funcţionarilor. E lumea lor.
