Un nou guvern, nu mai devreme de săptămâna viitoare: Premierul Ponta a demisionat, ceea ce a dus la căderea guvernului. Strada cere să plece toată clasa politică. PSD vrea să păstreze guvernarea. Fără majoritate, PNL cere alegeri anticipate

Preşedintele Klaus Iohannis, con­frun­tat cu prima criză politică majoră, a refuzat să intre „în detalii tehnice“ pri­vind viitorul guvern, după demisia pre­mierului Victor Ponta sub presiu­nea străzii. Potrivit schiţei de calendar prezentată de preşe­dinte, în această săptămână se va termina o primă rundă de consultări politice, apoi vor fi anunţate concluzii.

Deşi Ponta a plecat de la Palatul Victoria alături de hulitul mi­nistru de interne Gabriel Oprea, strada nu s-a li­niştit şi cere mai mult: o nouă clasă politică, per­sonaje noi, care să nu fie corupte.

Nu există însă soluţie în afara clasei politice şi în afara partidelor tradiţionale, niciun partid nu a mai răzbit pe scenă în ultimii ani, partid care să însemne astăzi alternativa la aceste partide tradiţionale.

Prin urmare, un nou guvern se va forma din nou din partidele din Parlament în condiţile în care alegerile anticipate sunt greu de organizat.

Preşedintelui îi revine sarcina să propună o per­soa­nă pentru funcţia de prim-ministru, după ce se con­sultă cu partidele parlamentare, proce­dură care în­cepe astăzi sau cel mai târziu mâine, potrivit preşedintelui.

După ce a fost desemnat de către preşedinte să formeze guvernul, respectiva persoană are la dispo­ziţie 10 zile pentru a-şi alege echipa şi a propune un program de guvernare. Premierul desemnat şi echipa sa vin apoi în Parlament pentru a cere votul de înves­titură. Dacă echipa şi programul sunt respinse, atunci preşedintele mai face o propunere şi abia dacă şi această propunere este respinsă, Parlamentul este dizolvat şi se organi­zează alegeri legislative anticipate. Întreaga procedură până la anticipate poate dura şi patru luni, luni în care funcţionează un guvern interimar (actualul guvern cu marja de manevră mult redusă).

Preşedintele are varianta desemnării ca premier a unei persoane susţinute de actuala coaliţie guverna­men­tală (PSD, UNPR, ALDE) care are majoritatea în Par­lament. Poate desemna o persoană din PNL (opo­ziţie), dar, în acest caz, trebuie să destructureze coaliţia de guvernare pentru a putea forma o majoritate. Şi mai poate să desemneze un „tehnocrat“ care să fie susţinut de tot Parlamentul sau de o parte a lui, dar soluţia este una de avarie pentru că activitatea unui astfel de premier depinde de hachiţele partidelor.

„Vreau încă în cursul acestei săptămâni să finalizez prima rundă de consultări politice, pentru a avea o imagine despre cum văd partidele soluţionarea acestei situaţii. Vom avea un guvern interimar, vom avea o soluţie pe care o voi comunica atunci când ea se cristalizează. După ce vom parcurge următorii paşi şi după prima rundă de consultări, voi veni în faţa opiniei publice, voi expune primele concluzii şi voi expune opinia mea în ceea ce priveşte demersul ulterior.“

Al cincilea premier care demisionează

Victor Ponta este al cincilea premier de după revoluţie care demi­sionează din funcţie, el intrând în galeria figurilor reprezentate de Petre Roman (demisia acestuia este controversată pentru că el a spus doar verbal „că-şi pune mandatul la dispoziţie”), Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Emil Boc. Este, de asemenea, al treilea premier care demisionează în urma unor proteste de stradă după Petre Roman, în urma venirii minerilor la Bucureşti, în septembrie 1991, şi Emil Boc, în urma protestelor de la începutul lui 2012 care au debutat cu intenţia lui Traian Băsescu de a-l demite pe Raed Arafat şi au continuat ca protest antiguvernamental. Spre deosebire de cei doi, Ponta a venit la guvernare ca urmare a protestelor şi a plecat tot ca urmare a acestora.

Poziţia lui Ponta a fost şubrezită serios după ce justiţia l-a acuzat de corupţie, iar el a fost cumva obligat să renunţe la şefia PSD pentru a nu asocia numele partidului cu corupţia. Noul preşedinte Liviu Dragnea a arătat de la început că va controla guvernul – Dragnea este cel care a negociat, practic, nivelul până la care se fac reducerile de taxe – şi va dicta Executivului. Ponta a rămas în funcţie pentru că o demisie a sa risca să trimită partidul în opoziţie deoarece, deşi nu poate să-l demită pe premier, preşedintele este cel propune un nume pentru această funcţie. PSD ştia de anumite tatonări dintre UNPR, partidul lui Gabriel Oprea, una dintre ţintele protestului de marţi, şi preşedintele Klaus Iohannis pentru o nouă majoritate, iar demisia lui Ponta chiar făcea posibil un astfel de scenariu. Rolurile s-au schimbat radical după moartea poliţistului din coloana oficială a lui Gabriel Oprea, devenit „inamicul public numărul 1”: nu PSD mai depindea de Oprea pentru a se menţine la guvernare, ci Oprea de bunăvoinţa lui Ponta de a rămâne în guvern. Ponta l-a păstrat pe Oprea, chiar l-a apărat, dar, după drama de la clubul Colectiv (aflat pe raza sectorului 4, sector condus de Popescu-Piedone, care făcea parte din UNPR), s-a văzut în situaţia de a culege în tandem cu vicepremierul fructele mâniei străzii. Prin urmare, demisia sa a fost un calcul: mai devreme sau mai târziu tot ar fi trebuit să plece. A fost preferată varianta retragerii lui până ce protestele nu s-ar fi amplificat într-atât încât să-l soarbă în vârtejul lor nu doar pe premier, ci şi PSD-ul în întregul lui. De altfel, Liviu Dragnea nici nu l-a lăsat pe Ponta să-şi anunţe demisia şi, eventual, să-şi facă şi un scurt bilanţ, care, în mare, nu arată rău, cel puţin din punctul de vedere al măsurilor economice pe care guvernul le-a luat. I-a anunţat el demisia înainte.

Decizia înlocuirii premierului a fost uşurată şi de situaţia în care se află Gabriel Oprea şi partidul său, UNPR, căzut în dizgraţia colectivă. Dacă Klaus Iohannis vrea ca partidul pe care l-a condus până a fi ales preşedinte, PNL, să ajungă la guvernare - intenţie care este publică, de altfel, - atunci trebuie să discute cu partide din actualul arc guvernamental, prinul dintre acestea fiind chiar UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Or, chiar pe acest lucru mizează PSD, care a anunţat că vrea să continue guvernarea pentru a pune în practică măsurile pe care le-a luat, prima dintre acestea fiind majorările salariale pentru bugetari, dar şi gestionarea bugetului ca urmare a reducerilor de taxe. PSD crede că Iohannis nu va avea curaj că dea binecuvântarea unei alianţei dintre PNL şi UNPR şi să rişte astfel să-şi artagă mânia populară. În aceeaşi vreme, nici PSD nu mai are multă tragere de inimă să se afişeze în public cu Oprea sau cu oamenii lui, de accea caută o formulă de supravieţuire fără UNPR. Însă, deşi acest partid nu a participat singur în alegeri are un număr de parlamentari de care trebuie să se ţină seama – 55 de parlamentari care actualmente funcţionează în cadrul grupurilor parlamentare ale PSD. UNPR şi-a umflat rândurile prin racolări succesive, în principal de la PPD, acum dispărut. De pildă, dacă în alegeri a câştigat 10 mandate de deputat pe lista PSD, acum are 32 de deputaţi. Însă şeful formaţiunii devine şi mai nefrecventabil dacă împotriva sa va fi declanşată o operaţiune a justiţiei. Oprea a avut, în 10 luni, 1.607 deplasări cu coloană oficială, la instituţii publice şi la destinaţii private, în timp ce prim-ministrul a avut 814 deplasări, iar preşedintele a avut 580 de deplasări, astfel că Parchetul urmează să facă cercetări în cazul vicepremierului pentru abuz în serviciu.

Potrivit unor surse politice, PSD îi are în vedere pentru poziţia de premier pe Vasile Dâncu, fost ministru în guvernul Năstase, în vreme ce la PNL propunerea de până acum a fost Cătălin Predoiu.

Cele mai controversate momente

♦  Iunie 2012 - ediţia online a revistei Nature anunţă că teza de doctorat a premierului este un plagiat, care ulterior a şi fost dovedit.

♦ Iulie 2012 – USL, abia instalat la guvernare, declanşează procedura destituirii preşedintelui Băsescu. Ponta îl acuză pe preşedinte că este în spatele dezvăluirilor în privinţa doctoratului. Parlamentul îl suspendă pe preşedinte, iar Ponta îşi ridică în cap toate cancelariile occidentale din cauza abuzurilor la care a recurs pentru a determina ca referendumul să fie validat. Referendumul din 29 iulie eşuează ca urmare a acestor intervenţii, întrucât Occidentul a impus guvernului să nu modifice legile făcând mai uşoară destituirea.

♦ Noiembrie 2012 – USL câştigă triumfal alegerile, iar Ponta ajunge premier pentru a doua oară. Din această poziţie, schimbă legi şi instituţii, acoperind plagiatul de care era acuzat.

♦ Febr. 2014 – se rupe USL, o alianţă menită să dureze opt ani. Crin Antonescu, candidatul USL la preşedinţie şi şef al PNL, acuză PSD că nu a respectat înţelegerile. În fapt, PNL a avut certitudinea că PSD nu va lăsa fotoliul de preşedinte al PNL, cum s-a stabilit iniţial. Antonescu pleacă din fruntea PNL şi, astfel, Klaus Iohannis ajunge preşedinte al liberalilor şi, ulterior, şef al statului.

♦ Noiembrie 2014 – Ponta pierde neaşteptat şi răsunător alegerile prezidenţiale în faţa lui Iohannis. Alegerile au fost pierdute în turul al doilea şi la acest rezultat a contribuit decisiv faptul că guvernul i-a împiedicat vădit pe românii din străinătate (majoritar favorabili lui Iohannis) să voteze.

♦ Iunie 2015 – Împotriva premierului începe urmărirea penală, în dosarul Şova. Parlamentul refuză cererea procurorilor de ridicare a imunităţii sale parlamentare. Dar este începutul sfârşitului pentru premier. Pierde conducerea PSD, prin demisie, în septembrie este trimis în judecată, iar ieri a pierdut şi poziţia de premier.