Caută doar în titlu
Eveniment

Generaţia „revoltei“ conduce România de azi. Ca România să meargă şi mai departe, acest spirit al revoltei ar trebui întărit

Comentariu Iulian Anghel, editor politic ZF

Generaţia mea conduce azi România. Generaţia mea a fost o generaţie a revoltei. Fără această revoltă, România nu ar fi fost unde este. Iar obligaţia acestei generaţii este să transmită mai departe acest spirit al revoltei.

În 1994, când Ion Iliescu publica „Revoluţie şi reformă“, cartea lui de căpătâi, eram student. În campusurile universitare Grozăveşti şi Regie nimeni nu rata niciun miting. Întâi veneau cei din Regie, inginerii din Politehnică, îi aşteptau cei din Grozăveşti (matematică, litere sau istorie) şi, pe măsură ce drumul trecea, veneau cei de la Facultatea de Drept care aveau campusul cam pe la Eroilor.  Fie că era vorba despre bursele studenţilor, despre „Ilaşcu moare! Veniţi cu noi!“ sau despre succesele incredibile ale echipei naţionale de fotbal. Pur şi simplu, toată lumea din blocurile studenţeşti (poate exagerez) ieşea în stradă şi coloane de sute de oameni mergeau de-a lungul cheiului Dâmboviţei, în Piaţa Universităţii sau în faţa Ambasadei Rusiei. Când Constantinescu a câştigat alegerile, în 1996, am băut şampanie în Piaţa Universităţii, iar din balconul Primăriei Generale, din Elisabeta, Laurenţiu Cazan cânta „Say Something“. Zi! Zi ceva! Am zis atunci.  Acum Constantinescu este un umil sclav al unui sistem ce-şi caută încă reforma.

Când m-am angajat la „Revista 22“ am scris un comentariu în care susţineam că revoltele trebuie să înceteze. Că este de preferat calmul, revoltei. „22“ era „de dreapta“, ca şi azi.

Textul meu a fost publicat, dar redactorul-şef Gabriela Adameşteanu, o scriitoare sclipitoare, m-a luat deoparte, discret, şi m-a întrebat: „Tu eşti cu Ion Iliescu?“ Am rămas înmărmurit: Cum să fiu eu cu Iliescu? „Şi atunci?“ – spune ea. Cred că este cea mai mare greşeală de judecată pe care am făcut-o la începutul carierei mele.

Pentru că cultura Occidentului, pe care o admir, este o cultură a protestului.

Fac parte dintr-o generaţie a protestului. Generaţia mea a fost (este încă) o generaţie a protestului. Ea conduce azi România. Ce voiam noi în trecut? „Reformă!“ Este greu azi să explici oamenilor născuţi după anul 2000 ce a însemnat schimbarea, aşa cum eu nu înţelegeam nimic din ce-mi spunea mama despre cât de cumplit a fost războiul, „foametea“ de după şi ce calvar a adus comunismul în viaţa oamenilor simpli.

Şi, totuşi, unde este echilibrul dintre „cultura protestului“ şi „cultura unei vieţi liniştite“? Pentru că, până la urmă, şi soldaţii romani se retrăgeau, deşi Imperiul Roman purta permanent războaie.

Tot stau şi mă gândesc de câteva zile, trecut fiind acum de exuberanţa tinereţii: ce înţelegeam noi, în 1996, prin „reformă“? Şi râd, pentru că nu ştiu acest răspuns.

Exista într-una dintre evanghelii o poveste tulburătoare: Pilat, prefect al Iudeei în vremea împăratului Tiberius, îl întreabă pe Isus, aflat la judecată: „Ce este adevărul?“ Iar Isus nu-i răspunde. Nu-l ştie? Îl dispreţuieşte pe Pilat? Mereu m-am întrebat de ce nu i-a răspuns.

Răspunde însă Ion Iliescu, la lansarea cărţii „Revoluţie şi reformă“, o înregistrare ce poate fi găsită pe internet: „Nu există un «adevăr», există «adevăruri»“.

Această relativizare este punctul slab al României de azi.

La 25 de ani distanţă -în vreme ce generaţia mea ieşea în stradă pentru „reformă“- dl Iohannis, preşedinţele ţării, cere şi el „reformă“, după dramele din spitalele noastre. Iar a doua zi pleacă la schi. Evident că domnul preşedinte nu poate învia morţi ca Isus, dar decenţa lui Isus, tăcerea lui, trebuie să fie pildă pentru cei care cred că fac reforme pe pârtia de schi. Fie că sunt credincioşi, fie că sunt atei.

Aşa cum am spus, cred că povestea cu „reforma“  trebuie să înceteze. Însă „revolta“ nu trebuie să înceteze. Generaţia mea conduce România azi. Însă trebuie să predea mai departe ştefeta „revoltei“, revoltă ce i-a făcut lideri.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.