Gabriela Bălan, profesoară de informatică la Liceul de Informatică Tiberiu Popoviciu din Cluj, spune că este la a doua participare cu echipa de liceeni la concursul de robotică. „Suntem foarte mândri că elevii noştri au reuşit să facă câte ceva din fiecare cerinţă. Au existat şi alte competiţii, dar la aceasta am ţinut să participăm foarte mult. Avem în echipă elevi care merg la olimpiada naţională de informatică şi care ştiu programare foarte bine“, spune Bălan, care este mentorul echipei. Profesoara spune că elevii sunt pasionaţi să meşterească, să codifice şi să programeze. Faţă de anul anterior, Bălan spune că echipa este mult mai unită.
„S-au împrietenit între ei, se ajută, sunt generoşi. Pot să vă spun că şi-au îmbunătăţit şi relaţiile cu părinţii. Mi-a povestit unul dintre părinţi că relaţia sa este mult mai bună acum cu copilul. Nu i-a venit să creadă că i-a cerut ajutorul, că a început să fie mult mai responsabil. Este un câştig extraordinar pentru mine din punct de vedere uman acest concurs“, a spus Bălan. Dar cum a fost la început proiectul, ce s-a întâmplat când s-au trezit cu imprimanta 3D şi elementele robotului în faţa lor? „La început am făcut foarte multe greşeli. Nu ştiam să măsurăm tensiuni, s-a stricat robotul de nu ştiu câte ori. Anul acesta a fost mult mai simplu, nu s-au mai stricat aşa de des“, explică profesoara din Cluj. Aceasta spune că cea mai mare provocare este cea financiară. „Am avut nevoie de componente din Statele Unite pentru robot, dar fiind pe un ONG, o fundaţie a părinţilor, nu puteam primi facturi“, mai spune profesoara. Liceul a asigurat echipei o sală unde să fie ţinute sculele şi echipamentele. Copiii veneau după-amiaza şi în weekend.
„Ei au învăţat mecanică singuri. Prima dată am făcut cadrul, iar apoi am pus roţi. Apoi ne-am spus: Dar cum comandăm motoarele? Totul a fost pas cu pas. Copiii au intrat pe internet, au participat la webinarii (conferinţe pe internet - n.red.)“, a explicat Bălan. Ea spune că de trei săptămâni echipa a lucrat şi câte 10 ore pe zi pentru autonomie. „Spre exemplu, totul era perfect, însă în momentul în care asupra ringului de concurs a fost pusă lumina unei camere TV, robotul fiind obişnuit cu altă lumină nu a mai răspuns comenzilor. Pentru fiecare astfel de schimbare trebuie rescris programul. Pentru fiecare centimentru trebuie totul reluat“, a explicat profesoara. Dar cum va folosi acest concurs copiilor şi economiei? „Eu îi activez. Oamenii de afaceri să-i valorifice. Noi ne pliem pe ceea ce cere piaţa“, a încheiat Gabriela Bălan.
