România are nevoie de un nou model de dezvoltare. Companiile româneşti trebuie să devină multinaţionale pentru ca economia să devină una a sediilor centrale în locul uneia de producţie
Şansa economiei româneşti de a se transforma dintr-o economie de producţie într-una de sedii centrale pentru multinaţionale vine chiar dinspre companiile româneşti care pot deveni la rândul lor multinaţonale puternice, cel puţin în regiune, a explicat Gabor Hunya, cercetător la Viena Institute for International Economic Studies (wiiw), prezent la Gala ZF 2021.
„Diferenţele între economiile de producţie şi cele de sedii centrale sunt la companiile multinaţionale. O companie germană nu îşi va muta sediul central în România. Companiile româneşti trebuie să devină multinaţionale pentru ca economia să devină una a sediilor centrale în locul uneia de producţie”.
Întrebat cum vede această ieşire în regiune a companiilor româneşti în contextul în care sectoare precum producţia auto sunt deja cucerite de alte multinaţionale, Hunya a discutat despre importanţa unei nişe.
„Sunt destul de sigur că România nu va avea un producător auto de clasă mondială, deţinut de acţionari români. Dar sunt nişe. Austria nu are un producător mare auto, dar are anumite componente pentur care sunt doar 3 companii în lume şi una e austriacă. Poţi găsi nişe pentru care ai nevoie de foarte mult capital uman, poţi utiliza aptitudinile fantastice de IT şi să dezvolţi nişe pe care să fii competitiv la nivel internaţional”.
Gabor Hunya a fost invitatul special al Galei ZF 2021. El este, probabil, cel mai cunoscut şi longeviv economist din străinătate care se ocupă de economia României. Are o experienţă în cercetare de peste 40 de ani şi numeroase lucrări despre România publicate în cărţi, jurnale sau rapoarte ale wiiw.
În cadrul evenimentului care aniversează al 23-lea an de existenţă al Ziarului Financiar, Hunya a pledat pentru importanţa unui nou model de creştere şi dezvoltare economică, necesar în contextul actual atât pentru România, cât şi pentru întreaga regiune.
El a arătat că actualul model de creştere este despre recuperarea decalajelor faţă de Uniunea Europeană, despre investiţii străine directe şi tehnologie importată. Totodată, actuala creştere economică este una importantă, dar vine cu discrepanţe. În acelaşi timp, România arată aptitudini digitale reduse la nivel general, dar şi aptitudini digitale foarte bune în sectoarele specifice din IT. O altă problemă subliniată de el este cea a unui stat ineficient care dă puţin şi nu întodeauna sprijinul potrivit pentru sectorul privat.
În acest context, el propune modelul unui stat de dezvoltare (în org: developmental state), care să gestioneze un nou model de creştere şi dezvoltare economică.
„Nu vorbesc despre un stat de dezvoltare tradiţional, aşa cum a fost aranjamentul în estul Asiei în anii 60-70, unde statul a avut o mare influenţă şi a ales viitorii câştigători, construindu-şi companiile locale într-un mediu controlat pentru ca acestea să devină mai târziu productive şi competitive internaţional. Nu. Avem nevoie de un stat care sporeşte creşterea (în org: growth enhancing), dar care să fie orientat spre piaţă, care este în stare să depăşească problemele de care vorbesc aici”.
Prezentarea lui discută despre încurajarea şi amplificarea creşterii prin implementarea celor mai bune politici în acord cu interesul naţional, dar în interiorul cadrului Uniunii Europene.
„Uniunea Europeană nu vine şi ne impune politicile, trebuie să înţelegem cum sunt gândite programele şi să dezvoltăm propriile noastre programe în concordanţă cu acele cadre de lucru”.
Hunya susţine că este nevoie de un aşa-numit stat naţional de modernizare, care să aibă capacitatea să îşi dezvolte propriile scopuri şi propriile mijloace de a atinge acele scopuri, totul în contextul integrării europene.
„Acum nu ne confruntăm cu lipsă de capital, există mulţi bani UE disponibli pentru ţară, trebuie doar să îi cheltuim în cel mai bun mod. Pentru asta ne trebuie o capacitatea instituţională care este capabilă să utilizeze toate aceste resurse pentru investiţii.
Cercetătorul a propus şi câteva moduri prin care poate fi abordată această strategie de modernizare.
„Companiile de producţie, cele mari, vor rămâne cu acţionariat străin. Nu cred că companiile româneşti vor reuşi prea curând să construiască o reţea imensă internaţională de furnizori şi pieţe. Sunt companii cu capital străin, dar trebuie împinse de la spate să retehnologizeze şi să folosească cele mai noi tehnologii. Cum împingi de la spate? Prin stimulente”.
În ceea ce priveşte nevoia ca jucătorii din piaţa locală să devină jucători internaţionali, invitatul susţine că este nevoie de un program prin care statul să ajute companiile în acest demers şi să le reprezinte interesele.
„Companiile de succes pot fi lider pe piaţa locală într-un timp scurt, dar cu timpul trebuie să iasă internaţional şi este necesar un program unde politicile publice să încurajeze companiile şi să le reprezinte interesele pe pieţele internaţionale”.
