Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) ar fi trebuit să vină cu o componentă mai puternică pentru dezvoltarea verticalelor din industria românească, dar există şi alte opţiuni de finanţare, a explicat Florin Spătaru, ministrul Economiei, prezent în cadrul conferinţei ZF/Liberty Steel „Industria românească: Investiţii pentru un viitor verde”.
„Avem PNRR şi personal m-aş fi aşteptat ca în acel plan industria să aibă o pondere mai mare, lucru care nu s-a întâmplat, dar nu e timpul pierdut. Avem şi alte surse financiare pe care am putea să le atragem pentru a dezvolta aceste ecosisteme”.
Ministrul a subliniat că „o politică industrială fără mijloace de finanţare corespunzătoare nu îşi are sensul”.
El a adus în discuţie şi componenta de 500 de milioane de euro din PNRR care permite României să pună bazele pentru industria microelectronică pe plan local.
„România este una dintre primele ţări care au demarat prin Ministerul Economiei, cu ajutorul universităţilor din ţară, cu ajutorul marilor jucători din domeniul semiconductorilor, acest proiect. În circa două luni de zile suntem în măsură să facem evaluarea acestor companii care îşi doresc să se dezvolte în domeniul microelectronicii. Avem acest buget şi mi-a fi dorit să am jumătate de miliard pentru încă 2-3 sectoare economice, pentru industria metalurgică, industria chimică, pentru că avem potenţial şi îl putem exploata”.
Ce a mai declarat Florin Spătaru, ministrul Economiei:
- Instrumentele politicii industriale ale UE vizează crearea condiţiilor generale care să le permită antreprenorilor şi întreprinderilor să ia iniţiativă şi să exploateze oportunităţile existente. Astfel, prin măsurarea competitivităţii va fi posibilă elaborarea unor iniţiative în materie de politici trans-sectoriale sau sectoriale. Politica industrială are caracter orizontal şi vizează asigurarea unor condiţii cadru favorabile competitivităţii industriale.
- România este indiscutabil un actor pe scena industrială europeană care îşi bazează competitivitatea pe elemente ce ţin mai degrabă de secolul trecut, costul scăzut al forţei de muncă, infrastrucura dezvoltată în anii 70-80, costuri relativ scăzute ale utilităţilor sau serviciilor.
- Consider că suntem într-un moment important, tranzitoriu, în care România are câtva oportunităţi pe care nu ar trebui să le rateze. În acest moment ar trebui să ne întoarcem către bază, către asigurarea mateirilor prime, utilizarea acestor materii prime şi producţia industrială în întregul ei ansamblu. Un astfel de lucru nu se poate realiza decât prin politici industriale, politici economice consistente.
- Dezvoltarea ecosistemelor în România trebuie să reprezinte cheia întregii dezvoltări economice. Din această perspectivă spun că în ciuda tuturor mesajelor care au fost transmise de ani de zile, de mai bine de 30 de ani că România, aşa cum spuneaţi, este un morman de fiare vechi, în acest moment putem face pasul către o economie sustenabilă. Cum? Prin investiţii în acastă energie verde. Dacă ne uităm împrejur în Europa o să vedem că nu sunt foarte multe ţări care s-au dezvoltat într-o astfel de direcţie şi atunci există acest orizont de oportunitate.
- Putem să facem investiţii corecte în producerea de enrgie care mai departe să ducă la creare de produse sau mai departe să ducă către acea plus valoare pe care ne-o dorim pentru că până la urmă aceaste elemente de bază nu reprezintă un obiectiv în sine. De ce producem oţel? Ca să putem genera producţie ca să putem genera plus valoare mai departe în lanţul valoric şi ăsta este elementul esenţial pe care trebuie să îl avem în vedere.
- Vreau să nu ignorăm faptul că există resurse minerale, de aceea am pornit prin minsiterul Economiei planul geologic naţional pentru identificare acestor resurse minerale critice care ne pot duce în situaţia să devenim furnizorul preferat pentru economia europeană pe câteva segmente cheie.
