România se confruntă în prezent cu o ofertă scăzută de forţă de muncă pe segmentul oameni tineri, studenţi, absolvenţi de facultate, vorbitori de una sau două limbi străine. Dacă sunt de la Politehnică, Cibernetică, Matematică (mai nou), Construcţii, Petrol şi Gaze, ASE, este perfect. Aproape toată oferta ce există în facultate este luată, monitorizată şi recrutată de companii încă din primul an.
Imagini incredibile cu viaţa copiilor bogaţi din Dubai. Galerie FOTO
Cele şase alimente pe care trebuie să le evitaţi cu orice preţ. Galerie FOTO
Cel mai colorat maraton: cum arată Color Run de la înălţime. Galerio FOTO. VIDEO
Un loc rupt din altă lume şi alt timp. Galerie foto fabuloasă cu cel mai scump hotel de pe glob. Cum arată paradisul unde fiecare cameră a costat 7 milioane de dolari
România are aproape 500.000 de studenţi, în fiecare an ieşind de pe băncile facultăţilor 100.000 de absolvenţi cu diplomă de licenţă.
Încă din primul an, cei mai mulţi dintre studenţi îşi pun întrebarea dacă să lucreze sau nu din timpul facultăţii. Prima raţiune este legată de nevoia de bani, de a ţine pasul cu colegii şi cu vremurile. A doua ţine de câştigarea unei experienţe astfel încât după terminarea facultăţii şansele de a obţine o poziţie mai bună într-o companie să fie mai ridicate. Pentru cei din provincie care vin la facultate în oraşele mari - Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi -, necesitatea de a avea o sursă de bani este extrem de presantă. Costul în aceste oraşe devine extrem de ridicat – chirie, haine (trebuie să le schimbi de mai multe ori), entertainment şi mâncare.
Deci a avea un job trece pe primul loc în priorităţi, iar facultatea este pe locul doi. Companiile, ştiind acest lucru şi presate de la centru să umple poziţiile în organigramă, bat facultăţile în căutarea de angajaţi sub toate formele: întâi internship, urmează program redus şi după aceea vine program de opt ore chiar din anul I sau II de facultate. Dacă nu ai alte venituri şi ai nevoie de bani, 1.500-2.000 de lei net în mână înseamnă un venit foarte bun, la care nu mulţi studenţi pot să spună pas.
Acest lucru începe însă să atragă mânia profesorilor. Studenţii nu mai vin la şcoală, unii chiar renunţă când dau de bani, intervine problema între ceea ce se predă la şcoală şi ceea ce firmele au nevoie iar profesorii încep să fie desconsideraţi pentru că au rămas cu mult în afara cerinţelor pieţei muncii. De asemenea, sunt cazuri în care studentul are un job, poate chiar într-un call center sau service center, unde câştigă, după un an, mai bine decât profesorul.
Confruntate cu acest lucru, deja sunt facultăţi (Facultatea de Informatică din Iaşi) care solicită interzicerea angajării studenţilor de către companii, ca o politică naţională. Până când ministerele şi guvernul vor lua în discuţie această temă, măcar ca dezbatere, facultăţile luptă cum pot şi solicită prezenţa obligatorie la cursuri şi seminarii şi pentru a nu le da posibilitatea să meargă la job.
Pe de altă parte, economia românească are acum nevoie de studenţi care să lucreze încă din timpul facultăţii: în primul rând pentru că există cerere solidă, în al doilea rând pentru că România are nevoie să ardă etapele şi în al treilea rând pentru a obţine experienţă şi know-how de la companii, în special de la multinaţionale.
A doua întrebare din economie este legată de momentul cel mai bun de a deveni antreprenor: încă din facultate sau liceu, fără niciun fel de experienţă la activ sau după ce stai doi-trei ani într-o firmă, vezi cu ce se confruntă cel care o conduce, “furi” cât poţi meserie, experienţă etc şi după aia îţi încerci puterile pe cont propriu.
Dan Isai, antreprenorul din spatele reţelei de restaurante Salad Box, susţine că este mai bine întâi să te angajezi într-o firmă, să vezi cu ce se mănâncă afacerile şi după aia să-ţi faci propriul tău business. Probabil că experienţa lui îl determină să meargă pe această variantă. Totuşi, dacă începi să vezi cum este un business – du-te după vânzări, umblă după cash, plăteşte salariile, fă rost de bani pentru TVA, confruntă-te cu ţepe – probabil că cei mai mulţi renunţă să-şi mai facă afacerea lor.
Acum câţiva ani, am citit în Business Week că unul dintre miliardarii din Silicon Valey, cel care a pariat la început pe Google, Facebook sau alte start-up-uri oferea burse celor care nu se duceau la şcoală, la facultate, pe ideea că acest lucru le inhibă creativitatea, energia, dorinţa de a depăşi toate barierele şi de a face lucrurile altfel decât fac firmele (aşa-numiţii disruptive).
Ca să fii antreprenor, trebuie mai întâi să ai curaj, să nu te uiţi în spate nici la ziua de azi, ci numai la ziua de mâine, cu orice preţ.
România se confruntă cu astfel de probleme: dacă să-şi lase sau nu studenţii la job şi cum să încurajeze formarea unei clase de antreprenori care să poată să muşte din companiile tradiţionale, care controlează piaţa şi economia.
