Eveniment

Despre un Fond Suveran de Dezvoltare Incert (FSDI)

Radu Crăciun

Radu Crăciun

24.02.2017, 00:06 766

În ultima perioadă, odată cu apariţia „Memorandumului pentru demararea demersurilor privind crearea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii“, prescurtat FSDI, s-au intensificat dezbaterile pe marginea oportunităţii înfiinţării unui astfel de fond. Cred că este un proiect ambiţios şi, din păcate, istoricul de administrator al statului român nu îl recomandă ca o entitate capabilă să demareze şi să ducă la bun sfârşit un astfel de proiect. Deci riscurile sunt mari.

În opinia mea, există două condiţii absolut esenţiale pentru ca un astfel de fond să aibă o şansă de succes. În primul rând, definirea foarte clară a obiectivului său, a mandatului său, a motivului pentru care se înfiinţează. Ceea ce mă îngrijorează în momentul de faţă este faptul ca aşteptările legate de fond sunt total confuze şi nerealiste. Măsura confuziei este sugerată din plin de faptul că, în sprijinul motivaţiei existenţei unui astfel de fond care se doreşte să investească în dezvoltarea României, se amintesc modelele oferite de Norvegia, Italia, Franţa, Polonia sau ţările arabe. Problema este că mandatele acestor fonduri sunt total diferite între ele.

De exemplu, un fond suveran precum cel al Norvegiei nu are absolut nicio similitudine cu FSDI. În primul rând datorită motivului existenţei lui. Fondul suveran al Norvegiei a fost creat pentru a fi utilizat, în perspectivă, ca un fond de finanţare a pensiilor viitoare în momentul în care petrolul se va termina. Totuşi, 4% din fond, ceea ce echivalează cu câstigul mediu anual de capital, poate fi folosit de bugetul statului. Cu active în valoare de aproximativ 900 de miliarde de dolari, este unul dintre cele mai mari fonduri de acest tip.

A doua diferenţă majoră provine din faptul că investiţiile sale sunt direcţionate doar pe pieţele financiare internaţionale, deci nimic în Norvegia, în active majoritar lichide şi plecând de la următoarea alocare strategică: 60% acţiuni, 35-40% obligaţiuni, maximum 5% investiţii imobiliare.

Mai apropiat cumva de un fond de dezvoltare naţională este cel de al doilea fond norvegian, care este de peste 40 de ori mai mic şi care investeşte 85% în Norvegia şi restul în alte ţări scandinave. Dar şi acesta investeşte 60% din active în acţiuni, cu preponderenţă listate.

Mai mult, fondurile suverane precum cele din Norvegia şi ţările arabe sunt administrate ca fonduri de investiţii de la care se aşteaptă să maximizeze randamentul investiţional prin plasamentele pe care le fac. Asta îşi propune şi FSDI? Practic e imposibil de spus. Pentru că atunci când anunţi că principalele investiţii ale FSDI vor fi un spital republican şi 8 spitale regionale, despre ce randament investiţional vorbim? Acestea vor fi pur şi simplu cheltuieli, care nu vor întoarce niciun fel de venit în Fond.

Dar pentru a face lucrurile şi mai complicate, aparent Fondul îşi doreşte şi par­ticiparea la recapitalizarea unor firme de stat care, da, ar putea să pro­ducă randamente investiţionale prin di­vi­dendele pe care le plătesc. Deci cum faci managementul performanţei unui fond care a investit, pentru sim­pli­tate, într-un spital şi o companie? Orice administrator de fonduri îţi va spune că aşa un ghiveci nu se face, fiind extrem de greu de administrat şi evaluat.

De altfel, nu ai cum sa faci performanta ca administrator avand pretentia ca te pricepi la constructia de spitale, cai ferate rapide, autostrazi, companii din  industria extractiva, prelucratoare, auto, a procesarii agroalimentare, siderurgica, de armament si de aparare. Si pe langa toate acestea, sa mai creezi pe ici pe colo si companii de la zero (un lucru pe care, apropo, niciun fond de investitii nu l-ar face de unul singur, fara un co-investitor expert in acel domeniu de la care sa plece de fapt initiativa).

La o asemenea complexitate si varietate a proiectelor nu exista decat doua variante: fie lucrurile vor sfarsi prin a fi scapate de sub control, cu pierderile financiare asociate, fie costurile administrarii vor fi nejustificat de mari. In ambele cazuri, performanta financiara a unui astfel de proiect ar fi foarte discutabila. Deci este imperios necesara micsorarea numarului de activitati si de domenii in care FSDI isi propune sa activeze.

Da, dupa cum observati, “performanta” este cuvantul cheie in jurul caruia se invartesc toate comentariile de mai sus. Pentru ca evaluarea performantei unui fond de investitii se poate face doar daca acesta are un mandat foarte clar, care ii stabileste o serie de obiective cuantificabile, in baza carora sa ii poata fi evaluata perfomanta. In lipsa unui mandat clar, nu exista obiective clare si, ca urmare, nu se va putea stabil in ce masura administratorul fondului performeaza sau nu. Banuiesc ca nu ne dorim acest lucru.

Lucrurile nu sunt clarificate nici macar de Memorandumul Ministerului, care vorbeste despre “dezvoltarea si finantarea proiectelor de investitii rentabile si sustenabile in sectoare competitive”, referindu-se in acelasi timp la contributia FSDI la “cresterea lichiditatii pietei de capital”. Cum s-ar putea realiza asta prin investitii in 9 spitale si in infrastructura de transport de utilitate publica, pentru mine ramane un mister.

A doua conditie esentiala pentru ca FSDI sa opereze intr-un mod eficient si cu  impact economic maxim este asigurarea unei guvernante de inalta calitate profesionala. Asta presupune neutralitate politica, transparenta, responsabilitati si ierarhii clar stabilite, precum si oameni care chiar au experienta in acest gen de activitati. In acest context, punerea unui astfel de Fond sub umbrela unui minister mi se pare discutabila. Cred ca de fapt el ar trebui sa aiba un Consiliu de Supraveghere format din  profesionisti numiti mai degraba de Parlament, sau, de ce nu, daca tot ne place Norvegia, aflat sub umbrela BNR.

In al doilea rand, executivii si personalul chemat sa lucreze in FSDI ar trebui selectati pe niste criterii profesionale clar stabilite, pentru a nu da loc interpretarilor. Si ma vad nevoit sa ma intorc la importanta existentei unui mandat clar. Deoarece selectia profesionistilor nu se poate face decat prin prisma unui mandat care va defini in mod implicit profilul experientei pe care acesti oameni vor trebui sa o aiba pentru a administra Fondul.

In final, marturisesc ca privesc cu scepticism vizita preconizata in Polonia pentru a invata de la ei cum se organizeaza un astfel de Fond, iar informatiile primite ar trebui tratate cu mare precautie. In primul rand, pentru ca Fondul polonez are mai putin de un an vechime, deci cu greu se poate vorbi de o experienta care sa fie relevanta in vreun fel. In al doilea rand, pentru ca si mandatul fondului polonez este ametitor de variat si confuz.

Cred ca un astfel de fond romanesc, atata vreme cat este facut cu buna credinta, poate sa gaseseasca suficient de multi profesionisti in Romania care sa asigure functionarea lui optima. Cu conditia insa a respectarii celor doua conditii de mai sus.

Mai multe detalii pe blogul www.raducraciun.ro.

Radu Crăciun este membru fondator al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO