Parlamentul audiază în această săptămână membrii posibilului viitor guvern, dar nu şi pe cei care contează cu adevărat în structura administrativă - şeful Companiei de Drumuri, al Casei de Asigurări de Sănătate, al Casei de Pensii sau al ANAF.
Iar indiferent ce miniştri ar veni, puterea şi banii sunt de fapt la aceste instituţii, unele funcţionând aproape ca un stat în stat.
Structura administraţiei române este de aşa natură încât pur şi simplu puterea executivă nu mai este la guvern, ci la personaje care sunt departe de ochii opiniei publice.
Când răspunderea publică este într-o parte iar banii sunt la alţi,i niciodată nu au cum să fie rezultate.
Casa Naţională de Sănătate are 7 miliarde de euro buget anual, dublu faţă de cel din urmă cu 5-6 ani, dar condiţiile din spitale sunt la fel şi oamenii se duc în privat.
Unde se duc banii Casei, linie cu linie? Cine răspunde, ministrul sănătăţii? Casa este altă instituţie, cu bugetare separată, cu secretare, şoferi şi consilieri. Unde sunt secţiile modernizate din spitale la patru ani de la Colectiv? Nu sunt, pentru că sistemul de finanţare în spitalele publice este de aşa natură încât banii se cheltuie fără ca distribuitorul lor să poată cere unde să meargă.
Spitalele primesc finanţare din trei direcţii: primăria dă fonduri pentru construcţie şi echipamente, Casa pentru actul medical şi medicamente, iar Ministerul Sănătăţii pentru urgenţe. Trei surse de bani, în faţa cui răspunde directorul? În faţa nimănui. Un mecanism aproape perfect, un malaxor de cheltuit bani fără rezultate. Iar ministrul vorbeşte cu parlamentarii. Ce să vorbească, atunci când de fapt puterea şi banii sunt la Casă şi la directorii de spitale?
Ministrul propus al finanţelor a fost audiat în Parlament şi a evocat – din păcate – cutuma din audierile precedente de a răspunde la sfârşit tuturor întrebărilor ridicate de parlamentari, şi nu la fiecare, una câte una. Dar nu mai bine ar fi rupt cutuma şi şedinţa de audiere ar fi fost ţinută într-un sediu al ANAF de sector unde sacii cu dosare stau pe holuri şi munţii de hârtii se prăvălesc peste funcţionare?
Audiere după audiere, miniştri vin, miniştri pleacă, dar realitatea din teren, din sediile ANAF, din spitalele publice unde nu mai găseşti un medic specialist pentru că are cabinetul peste drum este aceeaşi şi după ce se schimbă guvernul.
Noul guvern vine, dacă va fi votat, nu pe o nemulţumire economică, ci mai degrabă etică şi pe lipsa unui orizont în îmbunătăţirea serviciilor publice.
Oamenii vin din birourile clasa A, coboară cu lifturile de sticlă de la etajul 20 şi apoi îşi iau copiii din şcoli unde profesori obosiţi, cu salarii care ne le dau un dram de lumină în ochi, târâie nişte cataloage de la clasă la cancelarie.
Imobilele de birouri, mallurile, sunt de clasa A, şcolile, spitalele şi drumurile sunt de clasa C. Este aceasta o direcţie bună? Ori sectorul privat, „clasa A“, nu plăteşte suficiente taxe, ori taxele plătite sunt prost administrate.
Diferenţa dintre calitatea serviciilor şi condiţiilor între sectorul privat şi cel public este mai mare ca niciodată şi de aici a plecat sursa principală a nemulţumirii clasei active a populaţiei, a mediului privat.
Dar marea întrebare este dacă se va putea obţine îmbunătăţirea serviciilor publice în actuala structură administrativă. Mâine se schimbă ministrul transporturilor, dar Compania Naţională de Drumuri rămâne o gaură neagră. Unde sunt rapoartele de activitate trimestriale, să se pună pe masă pe ce obiective de infrastructură s-au cheltuit banii?
Toate aceste audieri nu dau decât senzaţia că se oferă publicului un spectacol, în schimb centrele de putere, modul de cheltuire a banilor, realizarea bugetelor rămân în umbră.
Este adevărat că la dispoziţia bugetului consolidat nu sunt decât 31-32% din PIB în fiecare an, dar acest PIB creşte cu 10-15 miliarde de euro în fiecare an. Nu ar trebui să se vadă un progres şi la serviciile publice? În 2014, bugetul consolidat era de 45 miliarde de euro, astăzi este de peste 60 miliarde euro.
Unde se duc banii? Normal că nimeni nu ştie, când sunt audiaţi miniştri peste ministere goale, iar miliardele sunt colateral la Case, Companii şi Agenţii.
