Larisa are 9 ani, nu poate să meargă şi a avut noroc o singură dată în viaţă. Atunci când a fost luată din orfelinat de o familie care o iubeşte.
Liliana şi Valeriu Chetreanu şi-au pus încrederea şi toate resursele de care dispun într-o speranţă: că, într-o zi, Larisa ar putea fi bine. Acum are tetrapareză spastică, o boală neurologică ce afectează funcţia locomotorie. Practic, fetiţa nu poate merge. Ca să se deplaseze - pentru puţin timp şi cu eforturi ce-i copleşesc micul trup, Larisa foloseşte un cadru metalic cu roţi, asemeni unui premergător pentru bebeluşi. În el îşi împinge pieptul firav şi îşi forţează picioarele ca să o asculte şi să o ducă acolo unde îşi doreşte. În casă însă renunţă la insecta din piele şi fier şi se aşează pe jos, iar mâinile îi devin aliat. Se ajută din ele ca să "meargă". Mersul ei e un fel de târâre, într-o parte, pe genunchi. Aşa ajunge la ghiozdan, aşa îţi aduce caietele de teme şi tot aşa, politicos, refuză orice ajutor. I se îmbujorează obrajii, ochii îi strălucesc viu şi îşi înghite emoţionată cuvintele. Vorbeşte mai greu, nu-l pronunţă pe "r" deocamdată - o moştenire a anilor lungi, şapte la număr, cât timp Larisa a fost uitată într-un pat de cămin. Citiţi povestea fetiţei de nouă ani pe www.gandul.info.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
