Caută doar în titlu
Eveniment

Dăianu în discursul de recepţie la Academia Română: Dobânzile negative sunt astăzi în Occident ce erau arieratele pentru economiile postcomuniste în tranziţie – un răspuns la un şoc structural

Programele de relaxare can­ti­tativă prin care băncile centrale au i­nun­dat pieţele cu lichidităţi şi do­bânzile negative sunt într-un fel ceea ce practicau economiile post-comu­niste prin emiterea de monedă fără aco­perire, pentru că structura eco­nomiei nu se putea adapta la schim­bări, a spus ieri Daniel Dăianu, în dis­cursul de recepţie ca membru al Academiei Române.

„Supraîndatorarea care a dus la criza din 2008-2009  continuă, cu toate că avem de-a face cu un cost al creditului foarte scăzut şi chiar dobânzi negative. Povara cvasifiscală asupra băncilor centrale a dus la apariţia relaxării cantitative şi la o dominaţie fiscală asupra politicii monetare. O rată reală naturală negativă, iar acum chiar nominală, sună contraintuitiv, întrucât este ca şi cum timpul nu ar mai conta în alocarea resurselor“, a spus Dăianu.

El s-a declarat în discursul de recepţie un economist neînregimentat unei anume concepţii şi a subliniat că pentru a merge mai departe este nevoie tot timpul de o gândire diferită.

„De-a lungul timpului, mi-am sedimentat o gândire ce îmbină teze keynesiste privind funcţionarea pieţelor financiare şi multiplicitatea echilibrelor cu teze din noile teorii privind asimetrii informaţionale, cu teze structuraliste referitoare la trăsături ale pieţelor din economii înapoiate, şi, nu în cele din urmă, cu idei din panoplia şcolii neoaustrice privind rolul spiritului întreprinzător în dezvoltarea economică. Vasile Pilat (economist român, cercetător – n.red.) şi alţi colegi considerau că abordarea mea este greu să fie încadrată într-un anumit curent de gândire.

El a amintit în discursul său de perioada când a fost ministrul finan­ţelor în 1998-1999 şi a trebuit să res­pingă presiunile suedezilor, care ce­reau României o datorie istorică dis­cu­tabilă şi chiar au inclus această pre­tenţie printre condiţionalităţile unui acord cu FMI, „aşa cum  ţările puternice reuşesc adesea“. De ase­me­nea, a mai amintit de opoziţia la pro­iec­tul Transchem care cerea garanţii de stat, un proiect care „venea tocmai de la cea mai puternică economie de piaţă din lume“ (SUA – n. red.).

Dăianu a adus în dezbaterea academică conceptul de „încordare struc­turală“, pe care l-a lansat în primul deceniu al tranziţiei post­co­mu­niste. „Atunci mi-am dat seama că există probleme structurale în economiile postcomuniste, ce nu pot fi surmontate uşor, că timpul schimbrilor nu poate fi comprimat după vrere“.

El a amintit că în 1994 la FMI a început să studieze fenomenul întârzierii plăţilor în economie şi că a arătat atunci că arieratele erau modalitatea unui sistem de a răspunde la un şoc foarte puternic.

„După colapsul sistemului de comandă, multe întreprinderi au devenit subit neprofitabile şi con­frun­tate cu restricţii bugetare tot mai mari. Sistemul era foarte rigid şi o realocare rapidă a resurselor era imposibilă, de aici nevoia de a subvenţiona firme şi sectoare, întreprinderile au recurs la arierate, iar acestea au apărut ca o formă de pseudomonedă.“

Dăianu spune că ratele negative ale dobânzilor practicate şi astăzi pentru a răspunde şocului administrat economiilor occidentale în 2008-2009 sunt echivalentul arieratelor apărute în economiile de tranziţie supuse şocului distrugerii centralizării.

„Conceptul de încordare struc­turală poate fi extins şi mi se pare relevant în condiţiile crizei financiare din ultimul deceniu, când economii indus­trializate au suferit şocuri pu­ter­nice şi fac cu greu faţă la magnitudinea ne­cesarului de realocare de resurse. Intervenţia guvernelor, a băncilor cen­trale, de salvare a sistemului finan­ciar poate fi interpretată ca o relaxare a con­strângerilor bugetare“, a spus Dăianu.

Într-adevăr, în cazul Irlandei, spre exemplu, salvarea băncilor în 2009 a dus deficitul bugetar la 35% din PIB, o rată inimaginabilă.

Daniel Dăianu, 67 de ani, este în prezent preşedinte al Consiliului Fiscal, a fost membru al CA al BNR, europarlamentar din partea PNL şi ministru de Finanţe. Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi economişti români la nivel internaţiona,l cu lucrări publicate în comun cu alţi economişti din Europa Centrală şi de Est, cu prezenţe în comisii importante la nivelul Uniunii Europen, fiind şi autor de rapoarte cerute de instituţii prestigioase precum Banca Centrală europeană.

De numele său, însă, nu se leagă vreo măsură economică concretă sau un program cu impact în economia românească, astăzi cea mai slabă din Uniunea Europeană ca PIB/capita şi salariu mediu, în afară de Bulgaria.

Citiţi aici integral discursul de recepţie al academicianului Daniel Dăianu

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.