Angajatorii sunt „şocaţi“ de noua generaţie de tineri care intră în câmpul muncii, pentru că, din 10 candidaţi chemaţi la interviu, doar doi se prezintă în ziua întâlnirii, însă aceştia uită de modelele pe care aceşti tineri le-au avut în şcoală.
„Două lucruri îi deranjează cel mai mult pe angajatori: faptul că, din 10 tineri confirmaţi, doar doi ajung la interviul de angajare şi că reprezentanţii generaţiei «digitale» nu citesc despre compania la care se duc la interviu nici măcar în drum spre interviul de angajare. Pe de altă parte, tinerii nu mai văd rostul mersului la şcoală, iar replicile pe care le aud din ce în ce mai des sunt de tipul: «Dacă noi nu venim la oră şi absentăm e de rău, dar dacă nu vine un profesor la oră, nu e nicio problemă». Noi subestimăm flagrant consecinţele modelelor pe care profesorii le au asupra copiilor. Ne mirăm că tinerii nu sunt serioşi, dar mulţi profesori nu le-au dat senzaţia că e important să fie punctuali, că e important să se angajeze şi să pună pasiune în ceea ce fac“, a explicat Ştefan Pălărie, preşedintele organizaţiei Şcoala de Valori, care desfăşoară proiecte educaţionale pentru tineri. El spune că această atitudine a unor profesori este unul dintre factorii care au condus România pe o poziţie nefavorabilă la nivel internaţional, având în vedere că elevii români au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale motivaţiei de a veni la şcoală, potrivit evaluărilor de la testele internaţionale PISA.
„Dacă profesorii, în multe cazuri, îţi arată că absenteismul e ok şi îşi manifestă dezangajamentul faţă de meseria pe care o practică - ei fiind modelele care stau în faţa copiilor în cea mai mare parte a timpului -, atunci nu trebuie să ne mai mirăm că tinerii sunt neserioşi în mediul profesional”, a mai spus Ştefan Pălărie.
În opinia lui Pălărie, elevii români nu sunt motivaţi să meargă la şcoală, fie de metoda predării, fie de profesori sau de conţinutul materiei. Iar această lipsă de motivaţie se va reflecta mai târziu în gradul de devotament profesional pe care îl vor avea tinerii la primele locuri de muncă.
„Din discuţiile pe care le-am avut cu adolescenţii, am observat că atitudinea lor faţă de studii este aceea că şcoala reprezintă un rău necesar. Ei spun că studiile sunt un rău necesar pentru că au nevoie de şcoală pentru a obţine o diplomă, dar nu le pasă dacă învaţă sau nu. Ajungem din nou la teoria formelor fără fond”, a mai spus Ştefan Pălărie.
