„Dacă o perioadă foarte lungă nu se mai fac proiecte, este foarte greu să remobilizezi oamenii cu experienţă de realizare. În România încă mai există această expertiză, dar intervalul de disponibilitate al acestora se apropie de limită“, crede Teodor Chirica, membru în consiliul executiv al Forumului Atomic European (FORATOM).
Din 2007, când a intrat în exploatarea Unitatea 2 de la Cernavodă, în domeniul nuclear nu s-a mai construit nimic. Energia nucleară a avut oricum o geneză dificilă în România, cu numeroase întreruperi şi paşi înapoi, încă de la semnarea primului contract cu furnizorii canadieni de tehnologie, în 1978. Planul original prevedea o centrală cu patru reactoare, iar grupuri puternice de utilităţi precum Enel şi GDF Suez s-au arătat interesate să participe la finalizarea proiectului, dar investitorii au plecat, rând pe rând.
Odată cu ei, dintr-un sector aflat în stagnare au plecat şi specialiştii, iar industria care a contribuit la proiectul Cernavodă s-a reorientat către alte domenii şi pieţe.
