Cele mai mari 12 bănci din România au identificat în exerciţiul curent cinci riscuri ridicate şi patru moderate, la adresa sectorului bancar autohton, arată un sondaj publicat luni de Banca Naţională a României (BNR).
„În linie cu exerciţiul anterior (iunie 2018), primele trei riscuri cu potenţial sistemic ridicat la adresa sectorului bancar autohton se menţin aceleaşi, însă, ordinea acestora s-a schimbat”, menţionează „Sondajul trimestrial privind riscurile sistemice”, ediţia septembrie 2018, Anul II, nr. 4, realizat de BNR.
Astfel, primele trei riscuri, după importanţa acestora, sunt următoarele: (1) riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente în contextul evoluţiilor externe; (2) cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar, cu implicaţii asupra solvabilităţii sectorului bancar; (3) riscul de creştere a costului de finanţare ca urmare a majorării ratei dobânzii şi/sau a deprecierii mondei naţionale cu efecte negative asupra capacităţii de plată a debitorilor, în special a populaţiei şi IMM.
„Conform opiniilor instituţiilor de credit, nivelul curent al acestor trei riscuri este ridicat, iar posibilele efecte negative ce pot apărea sunt relativ dificil de gestionat de către acestea”, mai arată sondajul citat.
În linie cu evaluările instituţiilor de credit, BNR a identificat în cadrul „Raportului asupra stabilităţii financiare”, ediţia din decembrie 2018, riscul de scădere a încrederii investitorilor în economiile emergente ca fiind cel mai important.
„Acesta este de aşteptat să crească în perioada următoare, având în vedere contextul actual internaţional, caracterizat de reluarea episoadelor de volatilitate înaltă pe pieţele financiare, pe fondul majorării incertitudinilor privind acordurile comerciale globale, efectelor normalizării politicilor monetare în ţările dezvoltate, accentuării tensiunilor geopolitice, iar la nivel european, de procesul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană şi îndatorarea în creştere a sectorului privat, respectiv a celui public. În aceste condiţii, calibrarea adecvată a mixului de politici interne, păstrarea echilibrelor macroeconomice în bună ordine şi evitarea supraîndatorării sunt necesare pentru ca România să beneficieze în continuare de o discriminare pozitivă din partea investitorilor în perioadele de turbulenţă”, indică „Sondajul trimestrial privind riscurile sistemice”, din septembrie 2018.
Următorul risc sistemic ridicat identificat de instituţiile de credit este cel asociat inovaţiei financiare şi provocărilor la adresa securităţii cibernetice. Comparativ cu exerciţiul anterior, acest risc a fost evaluat în creştere după importanţă, urcând de pe poziţia şase pe poziţia patru, însă probabilitatea de apariţie, impactul potenţial şi capacitatea de gestionare au fost menţinute relativ constante.
Riscul asociat evoluţiilor din piaţa imobiliară rezidenţială rămâne ridicat, însă, coboară de pe poziţia patru pe poziţia cinci în cadrul exerciţiului curent, probabilitatea de apariţie, impactul potenţial şi capacitatea de gestionare rămânând relativ constante. Similar evaluării instituţiilor de credit, BNR a revizuit, de asemenea, în uşoară scădere acest risc în cadrul Raportului asupra stabilităţii financiare, ediţia din decembrie 2018.
„Riscul sistemic generat de creşterea preţurilor imobiliare are în prezent o intensitate redusă şi în scădere, pe fondul unei evoluţii mai temperate a preţurilor, cât şi a încetinirii activităţii pieţei imobiliare din ultima perioadă (numărul de tranzacţii s-a diminuat, iar durata de vânzare a unei locuinţe a crescut)”, detaliază sondajul BNR.
Băncile au încadrat în categoria riscurilor sistemice medii următoarele riscuri: (i) riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental, (ii) riscul provenind din creşterea accelerată a creditării populaţiei, (iii) riscul de intensificare a legăturii dintre sectorul bancar şi sectorul public şi (iv) riscul de menţinere a unei evoluţii modeste a activităţii de creditare a sectorului companiilor nefinanciare.
„Din perspectiva instituţiilor de credit, riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental este în cadrul exerciţiului curent unul moderat, fiind revizuit în scădere comparativ cu exerciţiul anterior, când acest risc a fost considerat drept unul ridicat. Spre deosebire de această reevaluare din partea băncilor autohtone, BNR a menţinut constant acest risc în cadrul Raportului asupra stabilităţii financiare, ediţia din decembrie 2018. Riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental se menţine la un nivel ridicat, în special pe segmentul populaţiei. Având în vedere tendinţa de normalizare a politicii monetare la nivel mondial, ratele de dobândă se vor majora faţă de minimele istorice atinse, putând pune presiune asupra capacităţii de rambursare a debitorilor. Menţinerea unor standarde de creditare prudenţiale ale băncilor în această perioadă de creştere a veniturilor şi expansiune economică este esenţială pentru limitarea viitoarelor expuneri neperformante în cazul unor evoluţii adverse ale economiei”, explică sondajul citat.
Ultimele trei riscuri s-au menţinut pe aceleaşi poziţii comparativ cu exerciţiul trecut, iar atât nivelul curent al riscurilor, cât şi capactitatea instituţiilor de credit de a gestiona eventuale efecte negative care ar putea decurge din aceste trei riscuri au rămas relativ neschimbate.
În cadrul exerciţiului curent, instituţiile de credit au fost consultate pe tema Brexit, respectiv cu privire la caracterul sistemic al acestui eveniment asupra sistemului financiar din România şi posibilele implicaţii pentru următoarele 12 luni, ca urmare a procesului de ieşire a Marii Britanii din UE. În unanimitate, băncile respondente au considerat că Brexit-ul nu va avea un impact semnificativ asupra sistemului financiar românesc.
La chestionarul BNR privind riscurile sistemice au răspuns cele mai importante 12 bănci din sistem după valoarea activelor, care deţineau circa 87% din activele totale ale sectorului bancar în luna septembrie 2018. Chestionarul este adresat persoanelor cu atribuţii de conducere din cadrul departamentelor de administrare a riscului ale acestor instituţii.
Mecanismul analizei este următorul: pornind de la o serie de riscuri care pot fi considerate sistemice se solicită instituţiilor de credit participante o ierarhizare a respectivelor riscuri după importanţa posibilelor consecinţe asupra sistemului financiar. Totodată, instituţiile de credit evaluează care este capacitatea lor de a face faţă consecinţelor în ipoteza concretizării riscului şi care este probabilitatea de apariţie a riscului sistemic. De asemenea, instituţiile de credit au posibilitatea să propună ele însele riscuri care, în opinia lor, sunt sistemice. Metoda de agregare a răspunsurilor băncilor cu privire la cele trei elemente ale riscurilor (probabilitatea de apariţie, severitatea impactului şi capacitatea de gestionare a riscului) este media ponderată, factorul de ponderare fiind cota de piaţă a activelor. Scala folosită este de la 1 la 9, unde valoarea 1 reprezintă un risc cu o probabilitate de apariţie nesemnificativă / fără probleme în a fi gestionat, iar valoarea 9 desemnează un risc cu o probabilitate de apariţie sigură / care nu poate fi gestionat.
„Riscurile la adresa stabilităţii financiare globale rămân semnificative. În perioada imediat următoare, acestea sunt evaluate la un nivel moderat, cu potenţial de creştere importantă, în timp ce pe termen lung sunt considerate la un nivel ridicat”, menţionează „Sondaj trimestrial privind riscurile sistemice”, ediţia septembrie 2018, Anul II, nr. 4, care citează „Global Financial Stability Report: A Decade after the Global Financial Crisis: Are We Safer?”, realizat de Fondul Monetar Internaţional (FMI), în octombrie 2018.
Principalele riscuri identificate se referă la: (i) modificarea primei de risc pe pieţele financiare internaţionale şi riscul de contagiune în cazul pieţelor emergente pe fondul normalizării politicii monetare în economiile avansate, respectiv înăspririi bruşte a condiţiilor de finanţare la nivel global; (ii) îndatorarea în creştere la nivelul sectorului public şi a celui privat; (iii) incertitudinile (geo)politice, în contextul intensificării tensiunilor comerciale şi adoptării de politici protecţioniste, respectiv al procesului de ieşire al Marii Britanii din Uniunea Europeană; (iv) riscul de lichiditate şi efectul de contagiune dinspre sectorul bancar paralel către sistemul financiar; (v) amplificarea fenomenului cripto-activelor şi riscurile asociate securităţii cibernetice, noilor tehnologii financiare (FinTech) şi altor astfel de activităţi desfăşurate în afara ariilor de reglementare prudenţială.
