”Audienţa” acestei rubrici e un lucru care mă interesează, fiind un indice de corecţie pentru conţinutul de viitor şi măsură a interesului pentru vin, un parametru pe care îl monitorizez.
Săptămâna trecută, în tot iureşul pregătirii stării de urgenţă, m-am ”întâlnit” pe aici cu foarte puţini iubitori de vin. Câteva sute. Normal. Nu mă bucur, dar e normal.
Vinul nu intră în categoria ”bunurilor de primă necesitate”. Chiar dacă este (şi) aliment, vinul gravitează mai aproape de artă, plăcere, convivialitate. Cel puţin partea asta cu pahare ridicate de grupul de prieteni... a picat pentru un timp. Rămâne speranţa că putem asocia vinul cu arta. Parafrazez o postare de pe Facebook: ce ne-am fi făcut în această perioadă fără filme, fără cărţi, fără muzică? ... fără vin?!
Nu încerc să stimulez consumul în scop comercial sau doar pentru a susţine industria (deşi, pentru cei care nu au stocuri acasă, vinul bun este ”doar la un click distanţă”) ci, pentru un plus (cât de mic) de clipe frumoase, pentru emoţia (şi satisfacţia) similară cu cea trăită în sala de spectacol sau în faţa unei picturi, pentru ”clipa suspendată”. Avem nevoie de aceste libertăţi.
Am spus ”stocuri”. Poate, e mai aproape de realitate ”(mica) colecţie de vinuri”.
Unii dintre noi au păstrat mult nişte sticle preţioase. Nu e vorba, neapărat, de valoare în bani, ci de ceea ce reprezintă fiecare butelie în parte, motiv pentru care nu umblăm la mica comoară. ”Luată de la crama X din Bordeaux / Burgogne / Napa Valley / Drăgăşani...”, ”primită de la...”, ”prima/ultima sticlă din serie”, ”semnată de...”, sunt câteva din ”încărcăturile” date sticlelor din colecţie. Mai există şi colecţiile ”atlas”, cu sticle din toate regiunile/ţările importante din punct de vedere vitivinicol. Nici aici nu umblăm! Numai că, aşa cum bine punctează Jancis Robinson, acest ”mult timp” devine ”prea mult timp” şi ajungem să degustăm vinurile colecţionate, aproape întotdeauna, prea târziu.
Ca medicament împotriva durerii de suflet cauzată de gândul de a ”umbla” la vinotecă, procedaţi aşa: la fiecare două sticle nou achiziţionate, scoateţi şi o sticlă din colecţie.
Vinurile acestea tezaurizate aveau nevoie, pentru a fi bine apreciate, de o degustare aşezată, fără grabă. Ori, acum, pare-se, e un moment potrivit...
- Crama Maxi Marc, Castel Sofia - Mustoasă de Măderat 2018
- SERVE Ceptura, Cuvée Clemence 2017 – Chardonnay & Fetească Albă
- Valahorum - Fetească Neagră 2017
1. Crama Maxi Marc, Castel Sofia - Mustoasă de Măderat 2018
În Lumea Vinului mereu poţi fi surprins. (Plăcut, desigur!). Nu m-am gândit niciodată foarte mult la Mustoasă. Adică, am apreciat câteva vinuri cu bună aciditate, băubile, dar care nu mi-au trezit spiritul anticipativ cum că, acest soi, ”abordat” altfel, ar putea da un vin care să intre în concurenţă cu titluri mari din soiuri internaţionale.
Sunt sigur că nici Dvs. nu mă puteţi crede 100%.
Dar, să ne lămurim un pic.
Am ajuns în posesia vinului prin bunăvoinţa winemakerul de la Maxi Marc, Emanuele Reolon. Îl ştiam de la vechiul loc de muncă unde, printre alte lucruri bune, făcuse un spumant rose din Pinot Noir – Petro Vaselo Bendis.
Şi tot de la acest tânăr şi talentat oenolog am primit datele de actualizare pentru Crama Maxi Marc din Miniş. 63 de hectare (35 pe rod). Soiuri în portofoliu: Mustoasă de Măderat, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Chardonnay şi, tot la albe, în curând, Furmint.
Pentru vinurile roşii, producătorul din Crişana se bazează pe Cadarcă şi pe Fetească Neagră, alături de Pinot Noir, Merlot, Carbernet Franc.
Dar să ”cântărim” cu atenţie acest vin. Nu e unul obişnuit! Ce are diferit faţă de o Mustoasă… normală? Totul!
Culesul s-a făcut la mijlocul lunii octombrie (2018!). Strugurii recoltaţi au fost păstraţi în lădiţe din lemn ”aerisite” timp de o lună în condiţii controlate şi, după selecţia manuală, vinificarea s-a făcut în vase de inox.
Ulterior, vinul a fost ”cazat” în butoaie de stejar, timp de zece luni. Butoaie de 1.000 de litri, la prima folosire.
Vinificatorul nu ascunde că maniera de lucru a fost inspirată din metoda italiană pentru Ribolla Gialla – un soi cu care Mustoasa ar semăna – cel puţin la grosimea pieliţei boabei de strugure. Să nu ne pierdem în detalii: vin plin; lemn integrat care susţine ansamblul; final ameţitor cu oscilaţii contrastante, între citrice, lemn dulce, piper şi cuişoare.
Acest vin va apărea pe piaţă la mijlocul lunii aprilie, într-o ediţie de 4.000 de sticle.
Până atunci, vinurile Cramei Maxi Marc le găsiţi aici: https://www.rewine.ro/maximarc .
2. SERVE Ceptura, Cuvée Clemence 2017 – Chardonnay & Fetească Albă
Fără rezerve în a recomanda rezerve de... SERVE.
Cuvee-urile celebrului producător din Dealu Mare sunt expresia de vârf a potenţialului zonei.
Cuvée Clemence forţează inspirat alăturarea Chardonnay şi Fetească Albă. Soiului românesc i se lasă posibilitatea ca, prin cele 30 de procente, să mai ia din sobrietatea Chardonnay-ului baricat. Şi se achită de misiune.
Rezultatul este un vin serios, cu contrapuncte de exuberanţă adolescentină. O piramidă în care, la bază găsim notele specifice Chardonnay-ului şi pe cele ale baricării (pâine, alune, vanilie), iar spre vârf, flori de livadă şi nedefinite gusturi vii. Aţi mâncat vreodată clătite cu flori de salcâm?
Ei bine, dacă ieşim din carantină, ne propunem să facem asta la înfloritul salcâmilor? Punem melodia ”Au înebunit...”, scoatem (încă) o sticla de Cuvée Clemence de la rece şi ne privim prietenii adunaţi în jurul mesei. Că va fi trecut ceva vreme...
Până atunci, găsiţi vinul pe www.vindor.ro , un magazin cu vechime şi seriozitate verificată.
3. VALAHORUM - Fetească Neagră 2017
Cine afirmă că Feteasca Neagră nu are un tipar foarte bine conturat, nu greşeşte foarte mult.
Când spun asta, ştiu bine că, măcar din partea unor producători de Fetească Neagră, se pot înalţa voci nemulţumite. Dar nu e un lucru rău. Feteasca Neagră trebuie să se afle multă vreme de-acum încolo în afara zonei de confort, în afara autosuficientei vorbe ”aşa se face”.
Practic, în momentul de faţă, găsim Feteasca Neagră în cele mai diferite contururi. De la vinuri grele, jammy, cu alcool mult, roşu închis intens, prune uscate – până la vinuri lejere, directe, simple.
Feteasca Neagră din Valahorum subscrie clasicului franţuzesc, cu accentele date de terroirul din Gura Vadului, Dealu Mare. Adică, la această vârstă, ies în evidenţă condimentele (cuişoare), tutunul, trufa. Se sime incitant şi alcoolul. Retronazal, fără să deranjeze, vanilia, stejarul.
Vinul este rezultatul unui protocol complex şi particular de vinificare dar, prin care, Daniel Dorneanu a încercat să rămână aproape de semnătura locală a soiului.
Eu îl recomand celor care îşi asumă o masă cu carne condimentată, celor care au ”genunchii tari”, celor care au degustat vinurile multor ”şcoli” internaţionale şi, din acest motiv, pot aprecia naţionalul.
Este un vin puternic, din care nu lipsesc mult-căutatele cireşe negre. Potenţialul de învechire este uriaş. De ”văzut” acum şi peste 5 ani. Peste 5 ani din colecţia proprie (au fost, totuşi, la lansare, doar 13.000 de sticle) şi acum din magazinele online. De exemplu www.finestore.ro.
