Cristian Preotu, fondatorul grupului Le Manoir care reuneşte mai multe afaceri în domeniul gastronomiei de lux, printre care magazinele Comtesse du Barry şi restaurantul Le Bistrot Francais
„Cel mai mult, în această perioadă, mi-au lipsit călătoriile, vizitele la crame sau la restaurantele foarte bune. Iar anul acesta nu am fost la schi, aceasta fiind una dintre vacanţele mele preferate în familie.
Nu sunt o persoană foarte virtuală, aşa că nu pot spune că am călătorit online. Prefer să vizitez muzee, să merg la teatru sau la concerte în mod real, fizic. Şi sunt sigur că va urma, în scurt timp. În acest context, am petrecut mai mult timp cu familia, am gătit împreună, aceasta fiind activitatea preferată în pandemie.
Am redescoperit astfel tricourile în detrimentul cămăşilor. Am purtat de foarte puţine ori cravată sau papion în lockdown.
În ultimul an am citit aproximativ 20 de cărţi, atât clasici, cât şi scriitori contemporani. Îmi place să recitesc şi cărţi pe care le-am citit acum 20–25 de ani, de exemplu «Colonelul Chabert» a lui Balzac, sau «Husardul pe acoperiş» scris de Jean Giono. De asemenea, sunt un mare amator al operelor scrise de Hemingway, Paul Morand sau Panait Istrati. Recomandarea mea este o carte scrisă de Paul Morand, respectiv «Bucureşti», o captivantă descriere a României atât din punct de vedere istoric cât şi al obiceiurilor, prin ochii fostului ambasador al Franţei la Bucureşti.
Terapiile mele sunt sportul în natură, cărţile bune şi, bineînţeles, mesele şi vinurile excepţionale. Mă aşteptam ca această criză să dureze un an. Din păcate, este în plină desfăşurare. Dar cred că genetic, poporul român are o mare capacitate de adaptare şi vom trece cu bine peste această încercare.
Concentrare, reorganizare, răbdare, proiecte, oportunităţi – sunt cuvintele care descriu cel mai bine pandemia pentru mine. În martie 2020, la primul lockdown, am avut ocazia şi obligaţia să analizăm concret toate activităţile noastre. În prima fază, am redus cheltuielile la esenţial şi am făcut un plan de reorganizare a activităţii în acel context. Am început să comercializăm produse noi, am angajat noi talente dar am şi reorganizat organigrama, am închis şi am deschis magazine. Şi totul s-a desfăşurat foarte repede.
Rezultatul a fost bun, am reuşit să ne adaptăm.
Astfel, am avut confirmarea unei lecţii pe care o ştiam deja, diversificarea a fost esenţială pentru noi. Avem magazine de gastronomie şi vinuri, dar şi restaurante, magazine stradale, dar şi în mall, magazine în Bucureşti, dar nu numai. Avem clienţi corporate, dar şi persoane fizice, vânzare online şi offline. În acest caz, este mult mai puţin probabil să cadă tot în acelaşi timp.
Cele mai mari temeri au fost la început când nu stiam care va fi evoluţia pandemiei şi cât de grav va afecta viaţa noastră. Cea mai mare temere a fost cea referitoare la sănătatea familiei şi a colegilor.”
Dragoş Anastasiu, fondatorul grupului Eurolines şi al unor afaceri în domeniul hotelăriei
„În acest an, mai mult ca niciodată, am învăţat că nu trebuie să ne oprim, nu trebuie să pierdem din vedere obiectivele noastre. Le adaptăm, ţinem cont de context, dar mergem înainte. Starea de paralizie, amplificată de liniştea de pe străzi, toate conversaţiile din perioada respectivă (de lockdown – n.red.), care trădau frică şi blocajul oamenilor, nu pot ţine mai mult de 2-3 zile, pentru că fac foarte mult rău.
Am încercat să nu mă las dominat de temeri şi să îi încurajez pe cei din jurul meu, de la familie şi echipă, până la colegii de breaslă, ultimii fiind foarte afectaţi în această perioadă.
A fost un an provocator, neaşteptat, paralizant. Industria turistică s-a oprit, practic, peste noapte. Complet paralizant, pentru că nu mă gândeam că în 2020 avioanele pot rămâne la sol cu lunile sau că ţările se pot închide ca nişte fortăreţe. Şi, pe măsură ce speram că lucrurile vor reveni rapid la normal, vedeam că nu e aşa, iar ce ştiam noi a fi normal, devenea doar o amintire sau o aspiraţie. M-am bucurat că românii şi-au păstrat intactă dorinţa de a călători şi că, în mod neaşteptat, România a devenit prima lor destinaţie, odată ce au putut să iasă din casă. A fost o provocare, pentru că din 15 mai şi până la valul doi de lockdown am primit continuu cereri de cazare în Green Village şi la Valea Verde (hoteluri deţinute de antreprenor total sau parţial – n.red.), cărora nu le puteam face faţă.
Pandemia a fost mai lungă decât m-am aşteptat şi, în consecinţă, criza generată a fost mai adâncă. A pus la pământ multe businessuri şi cred că mulţi antreprenori şi-au pierdut încrederea şi resursele.
Totuşi, în această perioadă nu am apelat la terapie. Am muncit foarte mult, am fost activ, am avut destule teme urgente şi provocatoare la birou, care m-au ţinut în priză. Munca este forma de terapie pe care eu o practic dintotdeauna.
Eu am fost destul de activ în pandemie şi am folosit, practic, toată garderoba obişnuită. Am folosit cel mai mult jeans şi am purtat cel mai puţin costume, deşi nu am renunţat de tot la ele.
Dincolo de muncă, activitatea preferată în pandemie a fost Netflix, pe care l-am descoperit ca lumea şi l-am aprofundat serios. Nu am citit atât de multe cărţi pe cât am crezut. Dar am citit această carte care mi se potriveşte, în care m-am regăsit şi care defineşte atât de bine de ce stresul poate fi bun - «The Upside of Stress: Why Is Good For You And How To Get Good at It».
În pandemie mi-au lipsit călătoriile. Nu m-a atras să merg la muzee sau la spectacole virtual, aşa că aştept să revenim la normalitatea care ne permite să trăim aceste experienţe la prima mână.”
Marius Perşinaru, fost director general al companiei din energie Schneider Electric România, în prezent antreprenor care dezvoltă brandul de suc Măr de Bran
„Am doar trei cuvinte pentru ultimul an: evaluare, schimbare, dezvoltare. Anul 2020 a fost o etapă necesară în planul businessului meu. Am folosit timpul acesta să ne regândim strategia şi să începem un proces necesar de schimbare.
Am citit doar beletristică. Nu am vrut să pun mâna pe nicio carte de business. Doar din întâmplare, 2020 a fost pentru mine un an sabatic, decis înainte de pandemie. Am devorat zeci de cărţi pe e-reader şi mai am câţiva MB de cărţi în format electronic de citit. Din păcate însă, nu cred că o să pot continua performanţa din 2020. Mi-am făcut timp pentru filme şi cărţi. Multe filme şi multe cărţi. Mi-ar fi plăcut şi mai mult turism, însă din păcate pandemia nu a permis.
Nu mai ţin minte câte seriale am văzut. Am început în februarie anul trecut Vikings pe Netflix şi acum sunt la Deadwood pe HBO Go. O menţiune specială pentru The Durrells, tot pe HBO Go, care ne-a mai alinat dorul de vacanţă.
Am descoperit totuşi zona Dealu Mare, cu podgoriile şi oamenii pasionaţi de acolo. Altfel, Branul, care, după 20 de ani de mers în vacaţă cel puţin câte două săptămâni pe ani, încă ne oferă surprize – plăcute, bineînţeles.
Am comandat mâncare prea des, aş fi preferat să ieşim la masă undeva, pentru că experienţa nu e aceeaşi. Dar am şi gătit. Nu mai zic de pâine, la care multă lume se pricepe după 2020. Am exersat multe reţete de cocktailuri cu suc de mere, pe care le-am trimis partenerilor noştri cu baruri, cafenele, restaurante. În plus, fac un brownie de competiţie.
Per total, a fost un an amestecat, aş spune. Un an sabatic mult aşteptat, pe care îl gândeam altfel prin decembrie 2019, adică mai dinamic. Nu a fost să fie, dar bine că suntem sănătoşi şi cu bateriile încărcate pentru ce urmează.”
Oana Ciornei, managing partner la Amrop România şi membru al Amrop Global Board, una dintre cele mai mari companii de recrutări de poziţii de management la nivel internaţional
„În câteva cuvinte, aş spune că a fost un an intens, mult mai personal în relaţia cu clienţii şi echipa şi mult mai alert. În câteva fraze, aş spune că a fost foarte important să ne uităm la impactul pe care pandemia l-a avut în toată piaţa şi să ne ajustăm abordarea faţă de client în funcţie de impactul pozitiv sau negativ pe care pandemia l-a avut asupra afacerii lor.
Am citit cărţi de business - «The future is faster than you think» de Diamandis şi Kotler, «Inspiring Stewardship» de Cossin şi Boon Hwee, «Humanocracy» de Hamel şi Zanini. Dar am citit şi Platon şi cărţi pe care le pot împărţi cu fiica mea, cum ar fi «Danielle – Chronicles of a superheroine» de Kurtzweil şi Kurtzweil.
Am avut mai mult timp de petrecut cu mama şi rudele apropiate. Am lucrat câteva săptămâni bune din casa părintească şi au fost câteva weekenduri de reîntâlniri cu prieteni din copilărie, cu mătuşi şi verişori.
Am văzut cu plăcere Call My Agent şi o grămadă de filme franţuzeşti. Hamilton a fost o descoperire senzaţională şi de câteva ori pe săptămână am savurat superbele opere transmise de Metropolitan Opera. Am redescoperit de asemenea locurile din jurul Orăştiei, eu fiind din Geoagiu.
Am comandat mâncare de câteva ori, însă gătitul în familie a fost o experienţă de câteva stele Michelin, de la pizza până la slow-cooking sous-vide şi reţete care să ne aducă aminte de minunatele călătorii de dinainte de pandemie. Pastele făcute în casă împreună cu prietenii au fost senzaţionale. Creveţii flambaţi în vodcă, după o reţetă adusă de un prieten drag din Africa de Sud, au fost un hit.
A fost o perioadă în care am fost alertă, orientată spre oportunităţi, pusă pe învăţat, prudentă şi optimistă.”
Marian Roman, managing director al dezvoltatorului imobiliar CA Immo România
„2020 a fost un an al surprizelor. Însă a fost mai degrabă ca unul din acele momente când cineva te întreabă dacă îţi plac surprizele şi răspunzi cu «depinde». Pentru mediul de business, prima jumătate de an a fost dominată de confuzie şi de un management al crizei la un nivel rar întâlnit. Am auzit des că 2020 a adus mai mult timp pentru lectură sau pentru pasiuni, însă aş exagera dacă aş spune că mă regăsesc în astfel de afirmaţii. Cred că pentru lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru noi am găsit timp şi înainte de pandemie şi mi-aş dori să găsim timp în continuare.
Caii sunt o pasiune veche pe care o împart cu Maria, fiica mea cea mare, de ani buni. Maria a continuat să participe la concursurile de echitaţie care s-au putut desfăşura, astfel că am condus peste 30.000 de kilometri anul trecut. A fost un efort logistic, însă ne-am dorit să continuăm să facem lucrurile care ne bucură şi cred că de aici pleacă totul. Este un proverb care îmi place: «Where there's a will, there's a way».
În materie de timp petrecut la televizor, aş spune că 2020 a fost anul în care am urmărit cele mai multe desene animate. Poate de asta am zâmbit mai mult.
Destinaţia mea preferată din România râmâne judeţul Harghita, unde am şi copilărit. Am mers mai des acasă, la Gheorgheni/ Izorul Mureşului şi m-am bucurat de locurile dragi pe care de multe ori le vizitam doar pe fugă, sperând că o să am data viitoare mai mult timp. Iar 2020 mi-a adus acest timp.
Nu am comandat mâncare aproape deloc şi mă tem că nu am prea multe motive de mândrie nici la capitolul reţetelor experimentate. Programul meu a rămas acelaşi, am continuat să vin la birou cât de des s-a putut, să dedic timp pasiunilor şi în general să fac ceea ce îmi place. Astfel, starea generală a fost relativ constantă şi cred că activitatea de la birou, faptul că am continuat să fiu alături de colegii mei, să lucrăm activ pe diferite proiecte, toate acestea au avut o influenţă pozitivă considerabilă.”
Călin Ile, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR)
„Cele cinci cuvinte care ar descrie ultimul an sunt atenţie, frustrare, solidaritate, luptă şi restart. Anul pandemic pe care l-am traversat a fost pentru noi ca un de meci de box în care am intrat în ring cu un adversar mult prea puternic, de la o categorie superioară (pandemia COVID-19) căruia trebuie să îi facem faţă, iar gongul de final nu mai suna. Suntem în genunchi, numărătoarea a ajuns la 8, iar lumea se întreabă cât mai rezistăm în condiţiile în care nu primim nicio susţinere de la echipa tehnică din colţul ringului (autorităţile statului). În public se fac pariuri, unii spectatori (circa 30%) spun că nu rezistăm pănă la gongul final, alţii mai încrezători (puţini la număr) spun că ne vom reveni din pumni şi vom relua lupta mai puternici, dar marea majoritate spun că vom ieşi vlăguiţi şi va fi foarte greu să reintrăm în meciurile următoare.
În ultimul an, am învăţat că împreună suntem mult mai puternici decât fiecare pe cont propriu, că încrederea de sine nu trebuie să ducă la aroganţă, că perseverenţa este cea mai bună cale de a-ţi atinge obiectivele.
O mare provocare a fost reprezentată de despărţirea de unii dintre colegii cu care am lucrat mulţi ani şi care, acum, au fost nevoiţi să părăsească sectorul hotelier. O altă mare provocare a fost să gasesc un echilibru interior între presiunea pusă de hotelieri în susţinerea ridicării restricţiilor şi argumentele medicale care au impus închideri din raţiuni de combatere a pandemiei. A fost provocator să gestionez relaţia cu autorităţile şi cu media din punct de vedere al timpului pe care a trebuit să îl aloc în acest an pentru a raspunde solicitărilor presei, pe de o parte, dar şi de a fi prezent la nenumăratele întâlniri fizice şi online cu autorităţile. Am citit mai puţin decât în alţi ani, deoarece mi-au lipsit perioadele de vacanţe în care reuşesc de regulă să citesc mai mult. Totuşi, aş aminti cartea Anetei Bogdan – «Branding pe frontul de est» – poziţionarea în promovarea destinaţiilor fiind una din temele în care aş dori să fiu mai pregătit. Acum citesc cartea «Planul Pentru România» a lui Sebastian Burduja, un politician tânăr pe care îl apreciez foarte mult. În ultimul an, am purtat cel mai des o ţinută casual - blugi cu tricou sau blugi cu pulover, depinde de sezon. Starea predominantă în ultimul an a fost solidaritatea - cu cei afectaţi de pandemie din punct de vedere medical, cu cei care şi-au pierdut locurile de muncă, solidaritatea de breaslă pentru a putea depăşi efectele economice devastatoare.
Nu am comandat foarte des deoarece am norocul că la noi în familie se găteşte, dar oricum mai des decât de obicei. Undeva între 10-20 de ori în tot acest an.
În ultimii ani, m-am bucurat de prezenţa la mai multe competiţii sportive ca spectator la meciuri de handbal, tenis de câmp, fotbal, chiar rugby, în diverse oraşe din Europa. Aceste city break-uri mi-au lipsit mult de tot, mai ales că aveam câteva bilete cumpărate la care a trebuit să renunţ. Mi-a fost dor de o aniversare cu prietenii, de o petrecere de zi de naştere a unor amici care au împlinit cifre rotunde, dar nu au reuşit să le sărbătorească.
Nu am simţit că ar fi nevoie să apelez la un psihoterapeut, dar cine ştie, poate ar fi bine să întreb un specialist, s-ar putea să vină cu un răspuns surprinzător pentru mine.”
Ce am câştigat şi ce am pierdut după un an de pandemie?
Ce a fost bine
►Pandemia a fost propice lecturii.
►Mi-am făcut timp pentru crescut raţe, pentru gătit aproape zilnic - în condiţiile în care înainte găteam maxim una, două zile pe săptămână.
►Anul trecut am descoperit plăcerea de a grădinări şi am avut răgazul să reorganizez casa. A fost foarte relaxant, o adevărată terapie.
►Am redescoperit muzica clasică. O ascult cu plăcere, mă ajută să mă relaxez şi îmi transmite o stare de bine.
►Am continuat să merg la biserică, mă ajută.
►Mi-am făcut abonament la două aplicaţii cu filme atent selectate MUBI, TIFF Unlimited şi am reuşit să văd câteva interviuri excepţionale de pe aplicaţia GAIA.
►Am comandat mâncare, dar nu de la supermarketuri, ci de la restaurante, atunci când mai voiam o pauză de la gătitul de acasă şi pentru a susţine şi HoReCa.
►În locul întâlnirilor ce nu au mai putut avea loc, mi-am făcut timp pentru mult mai mult sport şi multe plimbări.
►Am redescoperit satele pitoreşti din Transilvania; pentru anul acesta am în plan Delta Dunării.
►Am făcut cursuri de actorie şi de dezvoltare personală, am avut timp de plimbări lungi şi de mai multă odihnă ca de obicei, precum şi pentru jocuri de familie (puzzle, provocări, jocuri pe calculator).
►Faptul că am fost pusă în situaţia să caut zone mai puţin umblate din ţară a fost unul din cele mai frumoase lucuri în pandemie. Am descoperit astfel ceea ce eu numesc România sălbatică.
►Am învăţat să ne preţuim oamenii, am învăţat să lăsăm orgoliile deoparte şi să colaborăm, în bună credinţă.
►Am citit doar beletristică. Nu am vrut să pun mâna pe nicio carte de business.
►Fac un brownie de competiţie.
►Hamilton a fost o descoperire senzaţională şi de câteva ori pe săptămână am savurat superbele opere transmise de Metropolitan Opera.
►În materie de timp petrecut la televizor, aş spune că 2020 a fost anul în care am urmărit cele mai multe desene animate. Poate de asta am zâmbit mai mult.
Ce a fost rău
►Anul pandemic pe care l-am traversat a fost pentru noi ca un de meci de box în care am intrat în ring cu un adversar mult prea puternic, de la o categorie superioară (pandemia de COVID-19) căruia trebuie să îi facem faţă, iar gongul de final nu mai sună.
►A fost un an cu temeri şi pierderi de prieteni dragi.
►Ne-am distanţat de oamenii dragi sau importanţi din vieţile noastre, iar alternativa de socializare virtuală nu poate umple golul emoţional produs.
►Cel mai mult în pandemie mi-au lipsit călătoriile, de afaceri sau de relaxare.
►„Eram fericiţi şi nu ştiam” a spus Íñigo Domínguez (jurnalist al publicaţiei spaniole El Pais – n.red.). Aceasta este revelaţia anului 2020.
►Este încă haos peste tot în lume.
►Treningul, ţinutele foarte lejere şi sneakerşii au devenit cele mai folosite produse din garderobă. Am renunţat la cravată, costume, pantofi.
►M-am simţit însingurată, mai departe de cei dragi, părinţi şi prieteni.
►Acest an «pandemic» ne-a schimbat total modul de gândire.
►Practic, acum nu mai poţi să faci planuri pe mai mult de trei luni.
►Cred că principala stare a fost starea de ”veghe”, adică să fii tot timpul pregătit pentru orice. Informaţiile, veştile, în general nu foarte bune, au venit ziua, la orice oră, chiar şi noaptea şi reacţia a trebuit să fie imediată.
►Cel mai mult mi-a fost dor de viaţa linistită, de zile normale, în care să nu aştepţi cu precădere ştiri negative, zile în care, îţi făceai o analiza corectă.
►Pandemia a fost mai lungă decât m-am aşteptat şi, în consecinţă, criza generată a fost mai adâncă. A pus la pământ multe businessuri şi cred că mulţi antreprenori şi-au pierdut încrederea şi resursele.
►Pentru mediul de business, prima jumătate de an a fost dominată de confuzie şi de un management al crizei la un nivel rar întâlnit.
►O mare provocare a fost reprezentată de despărţirea de unii dintre colegii cu care am lucrat mulţi ani şi care, acum, au fost nevoiţi să părăsească sectorul hotelier.
Cum s-a văzut pandemia în titlurile de copertă ale revistelor
˜Business MAGAZIN, la fel ca publicaţiile din toată lumea, a „trăit” pandemia şi prin articolele de copertă. Am analizat în ultimul an noua realitate a angajaţilor, liderilor din România, modul în care ei îşi împart timpul între sarcinile de birou şi viaţa de acasă, precum şi faptul că mulţi dintre ei îşi doresc să păstreze o parte din lecţiile deprinse în ultimul an – găsiţi toate aceste articole pe site-ul nostru – businessmagazin.ro.
