Eveniment

Cazul întreprinderilor de stat: alocarea resurselor prin piaţă vs „pilotarea“ centralizată

Opinii primite la redacţie

Cazul întreprinderilor de stat: alocarea resurselor prin...

Autor: Alexandru Butiseacă

26.04.2021, 00:05 612

Alexandru Butiseacă, consilier personal al premierului Florin Cîţu si cercetator la Institutul de Economie Mondială, explorează tema administrării companiilor de stat cu doi economişti reputaţi din străinătate.

Dacă cel ce încurajează şi ghidează orientarea investiţiilor (aşa cum se petrece în cazul com­paniilor publice) nu este consu­matorul, ci administratorul politic se ridică, neapărat, câteva probleme ce necesită, după părerea noastră, lămurite: cum poate şti acesta ce investiţii sunt cele mai adecvate dorinţelor cererii? Cum poate face el selecţia între candidaţi pe criterii economice? Cum ar putea şti funcţionarii de cât capital e nevoie în diversele sectoare? Spunem asta întrucât prin gestionarea birocratic-etatistă se pot transmite potenţialilor investitori semnale generatoare de confuzii şi erori. Acest lucru poate surveni prin informaţiile livrate, neconforme cu cererea ori modi­ficate centralizat, prin prisma expan­siunii creditului şi ieftinirii deliberate a ratei dobânzii, ce la început deter­mină producerea de acţiuni antre­prenoriale care, adaptate la conjunc­tura creată artificial (vor decide spre exemplu suplimentarea fondurilor destinate bunurilor de capital) se vor concretiza de regulă în malinvestiţii. Ţinând seama de acestea, se vor clarifica, discuta şi evalua, împreună cu Walter Block şi Barbara Kolm (cărora le mulţumim pentru această analiză) aspecte esenţiale legate de problemele economice inerente cu care se confruntă orice proces de reformă a companiilor publice. Vom răspunde la întrebări cheie precum:

Sunt companiile de stat chinezeşti un exemplu de reuşită?

Care sunt provocările cu care se confruntă orice proces de reformare a com­paniilor publice?

Cum comentaţi de­claraţiile şi viziunea premierului României în această privinţă şi cum credeţi, că ar trebui să se producă reforma companiilor de stat?

 

Dr. Walter Block:

Economia chineză este atât de înfloritoare nu datorită patronajului guvernului şi planificării centralizate, ci în ciuda acestui socialism.

Susţin eforturile eroice ale prim-ministrului Florin Cîţu de a aduce economia românească în sfera normalităţii prin privatizare. Antre­prenorii sunt forţa vitală a sistemului economic. Dacă ei reu­şesc, pot prospera şi se pot extinde; dacă nu livrează produsele dorite consu­matorului la preţuri scăzute, însă, vor eşua în mod necesar şi vor migra către alt tip de afacere, sau către calitatea de angajaţi. Prin contrast, acest lucru nu se întâmplă în cazul întreprinderilor socialiste guver­namentale. Ele nici nu se dezvoltă cu success în mod automat (această situaţie este o raritate), nici nu se micşorează odată cu nereuşita. De aceea instituţii de tipul poştei Statelor Unite sunt la ananghie, pierzând bani anual, în timp ce pantofii, creioanele şi bicicletele, care ne parvin prin intermediul sectorului privat, nu reprezintă o problemă.

De asemenea, aşa cum a relevat Mises, sub auspiciile guvernului preţurile pieţei libere care reflectă valorile şi deficitul nu pot să prindă viaţă. În loc de asta, autoritatea centrală conduce; neavând nici cea mai vagă idee dacă un drum trebuie să traverseze un munte, ceea ce implică acum costuri mai mari, dar şi economiseşte timp mai târziu, sau să îl ocolească, ceea ce ar avea un efect opus; nu poate şti dacă bărcile cu vâsle ar trebui construite pe bază de lemn, plastic sau metal. Chiar şi URSS-ul a trebuit să instituie un Nou Plan Economic ca rezultat al eşecului răsunător al planificării ei iniţiale de după 1917. În cadrul Noii Politici Economice, această ţară a fost nevoită să se bazeze pe preţurile din vest, spicuite din catalogul Sears and Roebuck.

Walter Block este Preşedinte Eminent al Catedrei de Ştiinţe Economice Harold E. Wirth la Colegiul de Afaceri din cadrul Universităţii Loyola, New Orleans. Este, de asemenea, Adjunct Scholar la Institutul Mises şi la Institutul Hoover. Block a predat anterior la Universităţile Central Arkansas, Colegiul Holy Cross, Baruch (C.U.N.Y.) şi Rutgers. Deţine o licenţă în filosofie la Brooklyn College (C.U.N.Y.) din 1964 şi un docorat în Economie la Universitatea Columbia din 1972.

 
 

Dr. Barbara Kolm:

 

China a fost, în ultimele decade, sau până în trecut, un exemplu de succes, dar nu datorită companiilor deţinute de stat, ci graţie liberalizării economice. Ca orice alt „paradis“ socialist, experienţa chineză a dus către moarte în masă, sărăcie şi foamete, până când – în mod fericit – regimul şi-a schimbat abordarea în anii 80 sub conducerea lui Deng Xiaoping. Prin deschiderea ţării către economia globală şi mai multe oportunităţi de antreprenoriat, gu­ver­nul chinez a creat cadrul adecvat pentru o explozie economică care a durat până în zilele noastre. Creş­terea economică a survenit în urma acestor eforturi de liberalizare – şi creşterea ar fi putut fi chiar şi mai semnificativă dacă guvernul ar fi continuat să permită deschiderea economiei şi înmulţirea libertăţilor. Din păcate, ultimii ani au fost martori la o mişcare inversă, de restrângere severă a libertăţilor economice şi civile. Ar fi de dorit ca acest lucru să se schimbe din nou în curând.

În ceea ce priveşte provocările de a reforma companiile publice, aş susţine ideea că principala provocare este că întotdeauna individul trebuie să lupte contra intereselor ascunse ale acelora care beneficiază la un moment dat de pe urma unui sistem în care companiile publice domină. Ei nu îşi vor dori să rateze acele beneficii, chiar dacă publicul larg ar avea de câştigat în contextul unei expansiuni sporite a iniţiativei private. În această chestiune, este nevoie ca politicienii orientaţi spre reformă să facă demersuri şi să ducă până la capăt lupta pentru o mai mare libertate şi prosperitate.

Comentariile Primului Ministru al României sunt exacte în ceea ce priveşte faptul că este într-adevăr necesar să ne calăm pe întreprinderea privată şi să furnizăm antreprenorilor mai mult spaţiu pentru înfiinţarea de afaceri, implemetarea de idei noi şi găsirea unor aspecte inovatoare. Pe întreg teritorul Europei, acest spirit antreprenorial s-a diminuat drastic în ultimele decade, dar este nevoie să îl revitalizăm. Implicarea în iniţiative de afaceri şi cooperare voluntară a actorilor economici este ceea ce conduce la succesul economic, nu Marele Guvern.

Dr. Barbara Kolm este Vice Preşedinte la Banca Centrală a Austriei, Director al Austrian Economics Center (considerată #1 în grupul de experţi independenţi în Austria şi #21 în lume), Preşedinte al Institutului Hayek, Profesor de Economie la Universitatea Donja Gorica din Muntenegru, membră a mai multor comisii de supraveghere, de ex.: Vice Preşedinte al Băncii Centrale a Austriei; Vienna Insurance Group; Consiliul de supraveghere al Wiener Städtische Versicherungsverein şi Wirtschaftsuniversität Wien. A fost numită Vice-Preşedinte al UN ITU Focus Group on Environmental Efficiency for Artificial Intelligence and other Emerging Technologies (AI4EE) şi Preşedinte al Grupului tematic United for Smart Sustainable City Index.

 

Dr. Alexandru Butiseacă:

Reformele economice din China au avut într-adevăr un parcurs impresionant. Ele trebuiesc totuşi înţelese într-un mod adecvat. Una e creşterea economică survenită prin filiera artificial forţată a mecanismului birocratic realizată prin “conexiuni” cu membrii guvernului pe cheltuiala populaţiei, şi o cu totul alta cea provenită prin mecanismele voluntare, fireşti şi necoercitive ale mecanismului pieţei. După cum au arătat unele studii (Nee şi Opper 2012, Mc Gregor 2012, Huang 2010, Walter şi Howie 2011) rezultatele produse de reformele amintite, nu se datorează mecanismului complex şi pragmatic implementat de către statul chinez, ci mai mult unora de tip spontan şi menţinute neintenţionat sau cel mult declanşate de accesul la instituţii de piaţă din afara ţării, în pofida opoziţiei şi atitudinilor referitoare la desfăşurarea acţiunilor individuale – private.

Într-adevăr suntem obişnuiţi să vedem prin mass-media şi chiar în literatura de specialitate primirea cu entuziasm a modului în care planificatorii de la Beijing administrează resursele. Totuşi, chiar şi cei mai optimişti dintre experţii Chinei, unii printre rânduri, alţii mai explicit de la confortul distanţei, afirmau că şansele pentru dezvoltarea unui antreprenoriat veritabil erau minime. Începând cu anii ’80, deschiderea pieţei s-a realizat cu ajutorul a patru “forţe marginale”: fermele private, întreprinderile locale, antreprenoriatul individual şi zonele economice speciale, adică tocmai acelea excluse de la planificarea de stat. În ciuda discriminării de către stat de până în 1992, antreprenoriatul privat a reuşit să înflorească pe piaţa chineză. (Coase şi Wang 2013).

Este cunoscut că cel mai important pilon al sistemului gândit de strategii Partidul Comunist Chinez, îl constituie în chip convingător întreprinderile de stat. Sunt bastionul cardinal aflat oficial, în slujba, pe de o parte a dezvoltării economice, şi, pe de alta, deloc mai puţin important, întăririi poziţiei şi influenţei sale geopolitice cu iz imperial. Selecţia şi evaluarea cadrelor de conducere şi a executivului companiilor de stat este asigurată exclusiv de către Departamentul Central al Organizării din cadrul P.C.C., iar cei rodaţi prin practica managerială a acestora sunt propulsaţi în poziţii superioare în managementul ţării, lucru ce face ca membrii de partid să roiască în jurul întreprinderilor.

Pentru a putea fi înţelese şi interpretate corect, rezultatele acestora se cuvin încadrate într-o înţelegere adecvată a regimului economic şi instituţional chinez şi a regimului de proprietate al marilor companii  chineze. Spre pildă, o scurtă trecere în revistă ne relevă un inventar surprinzător: prima pe listă apare compania Lenovo, devenită numărul 1 mondial în domeniul producerii şi furnizării de computere personale, care conform structurii acţionariatului este o întreprindere cu capital 100% străin (Hong Kong). Succesul acestei companii nu poate fi atribuit R.P. Chineze, ci tocmai faptului că “a putut să opereze în afara mediului de afaceri chinez” (Huang 2010). De asemenea, capital străin în totalitate au companii precum Sina, UTSarcom, Ting Hsin şi AsiaInfo, Galanz şi Wahaha cu participare străină (Huang 2010). O altă companie privată celebră este Huawei, care anunţase emiterea de acţiuni către propriii angajaţi, dar ţinea ascunsă publicului structura acţionariatului. Sectorul chinez al telecomunicaţiior avea unele dintre cele mai stricte reglementări şi era foarte puţin deschis firmelor private. Cu toate acestea, despre compania Huawei nu se poate spune că a respectat reglementările tehnice, potrivite mai degrabă întreprinderilor de stat, permiţându-i-se să atingă cotele din prezent (armata chineză fiind bănuită că ar oferi sprijin acestei companii) (Huang 2010). O altă demitizare este legată de SAIC Motor Corporation Limited (SAIC Motor), care în studiile şi clasificările OCDE, este listată ca o companie cu capital privat, deşi în realitate aparţine guvernului din Shanghai (Huang 2010). Alăturăm acestora si un alt factor determinant: accesul antreprenorilor chinezi la supapa de oxigen numită Hong Kong – una dintre cele mai libere economii, unde nu e de mirare că în spatele miracolului economic din Hong Kong a stat un adept al lui Adam Smith.

În esenţă, sistemul economic chinez prin stimularea guvernamentală nu a fost responsabil de creşterea economică sustenabilă, ci forţele pieţei declanşate involuntar.

Departe de a fi doar o problemă a economiilor planificate, alocarea (constrânsă de raritate) arbitrară a resurselor este o problemă cu care se confruntă orice naţiune, până în momentul în care piaţa va fi locul în care se vor distribui resursele şi nu birourile guvernamentale. În opinia mea, investiţiile nu se atrag după calculele şi experienţa tehnocraţilor, oricât de sofisticate şi valoroase ar fi acestea, pentru că se vor confrunta în permanenţă cu spinoasele probleme ale alocării. În cazul în care se investeşte mai puţin capital decât e în mod real necesar, investiţiile se vor dovedi himerice; invers, când mai mult capital este investit, ele se dovedesc de prisos şi risipitoare. Există, deci, riscul ca politicul să artificializeze mediul de afaceri şi instituţional prin diverse măsuri care facilitează sau schimbă condiţiile faţă de cum ar fi fost ele pe piaţa liberă, unde pe baza structurii preţurilor reale şi în funcţie de propria anticipare a configuraţiei pieţei în viitor, antreprenorul şi-ar fi decis volumul capitalului investit, regiunea şi domeniul de activitate.

Cred că din cele spuse până acum, reiese faptul că este sarcina întreprinzătorilor să selecteze şi estimeze corect, în contextul unei acţiuni concrete, în baza calculelor economice în termeni monetari, bunăoară dacă cutare proiect e rentabil de delocalizat în altă ţară sau câtă forţă de muncă şi ce fel de calificări sunt potrivite pentru acesta; că aceste informaţii nu pot fi determinate ştiinţific, în mod obiectiv, şi oferite apoi antreprenorilor de către funcţionarii ministerului de resort.

Dr. Alexandru Butiseacă este consilier al primului-ministru şi cercetător ştiinţific III în cadrul Institutului de Economie Mondială al Academiei Române. A fost cadru universitar în domeniul comerţului internaţional şi al politicilor comerciale la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. Activitatea sa în domeniul managementului editorial este legată de poziţia de redactor şef al revistei ştiinţifice ¨The Review of Social and Economic Issues”, iar cea în sfera managementul programelor academice ţine de fondarea Centrului de Economie Politică şi Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universităţii Româno-Americane (Bucureşti) – câştigător al competiţiei internaţionale “2011 Templeton Freedom Award” ca cel mai bun centru universitar, la nivel global, promotor al libertăţii, organizat de către Atlas Economic Research Foundation din Statele Unite ale Americii. În 2018 i-a fost acordat premiul “profesorul universitar al anului dedicat educaţiei financiare în cadrul Galei Premiilor în Educaţie Financiară de către Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO