Eveniment

Bogdan Alecu, ZF, #cevreaudelaprimar: Să iasă din birou pentru a vedea realitatea de la 5 dimineaţa: Fiecare comună şi fiecare oraş sunt legate dar nu şi conectate de Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Iaşi

Bogdan Alecu, ZF, #cevreaudelaprimar: Să iasă din birou...

Autor: Bogdan Alecu

13.09.2020, 08:31 669

O ţară funcţionează întocmai precum o reţea, precum un organism viu, unde orice oraş "colaborează" cu cele din jurul său, tocmai pentru a funcţiona "în parametri". Oraşele, ca şi oamenii, colaborează, comunică şi interacţionează pentru a se completa.

Câţi primari realizează însă acest lucru? Vedem tot mai des cum fiecare oraş este tratat separat, cu toate că de fiecare centru depind sute de mii de alţi oameni.

Dacă înainte de 1989 nu puteai lucra într-o localitate dacă nu aveai domiciliul acolo, acum poţi lucra oriunde. Inclusiv de la distanţă. Poţi lucra în Bucureşti, dar impozitul să îl plăteşti în Ploieşti, Alexandria sau Giurgiu, unde ai domiciliul.

Tocmai din acest motiv, centrele regionale au acum "sateliţi", alte oraşe de care depind într-o mai mică sau mai mare măsură. Depind de forţa de muncă din acel oraş sau acea comună, depind de şcoli, spitale sau grădiniţe sau hipermarketuri, malluri, teatre sau festivaluri.

Cu toate acestea, în ultimii 30 de ani nu a existat o reorganizare coerentă a oraşelor şi regiunilor.

Bucureştiul spre exemplu, depinde pentru forţa de muncă de sate, comune şi oraşe pe o rază de circa 100 km în jurul său. În Bucureşti nu mai găseşti oameni pentru a fi paznici sau oameni care să pună marfa pe rafturi în marile reţele, iar de muncitori în construcţii chiar nu poate fi vorba. Din acest motiv TOATE drumurile naţionale care duc spre Bucureşti sunt pline începând cu ora 5 dimineaţa. Poate chiar mai devreme. Autocare, microbuze sau maşini personale, toate aduc oameni la muncă în Bucureşti. Dar sunt conştiente autorităţile de acest lucru? Când au fost în vizită ultima oară primarii din jurul Capitalei la Compania de Drumuri (CNAIR) sau la CFR pentru a cere infrastructură? Ei se bucură că acei oameni nu îngroaşă rândurile şomerilor, se bucură pentru că încasează bani la buget, Bucureştiul sau un alt centru regional "se bucură" pentru că are forţă de muncă, însă cel care face naveta are parte de drumuri aglomerate, microbuze sau autocare supraîncărcate, trenuri nu tocmai curate sau rapide şi per total de o infrastructură la pământ.

De sistemul medical din Bucureşti depind oameni de pe o rază de 200 km sau mai bine. Spitalele din judeţul lor nu sunt suficient de bine echipate cu medici specialişti sau echipamente, sau pur şi simplu oamenii nu au suficientă încredere în acestea sau aceştia şi aleg să vină în Bucureşti.

De partea cealaltă, mulţi medici din spitalele aflate pe o rază de 100 km (sau poate chiar mai mult) aleg să locuiască în Bucureşti. Este de înţeles deoarece cine lucrează în ture şi are venituri lunare de peste 15.000 – 20.000 de lei preferă să trăiască într-un oraş mare, cu mai multe facilităţi.

Acelaşi lucru este valabil pentru Bucureşti, dar şi pentru Timişoara, Cluj, Iaşi, Braşov sau Sibiu. Toate acestea sunt centre regionale, interconectate cu oraşele şi comunele din proximitate.

Dar din păcate (prea) puţini, sau chiar niciunul nu abordează această idee, a interconectării.

Bucureştiul are nevoie urgentă de o interconectare în ceea ce priveşte transportul în comun. Autobuzele şi autocarele nu (mai) sunt o idee bună deoarece pe timp de pandemie nu reprezintă cel mai sigur mod de transport iar acestea pot rămâne blocate în trafic, mai ales acolo unde ai numai drumuri cu o bandă pe sens. În orice ţară civilizată trenul este modul preferat de navetă deoarece este (mult) mai confortabil. Atunci când mai pe toate rutele ai drum naţional cu o bandă pe sens, nu este cea mai bună idee să depinzi de transportul pe acel drum. Dar şi căile ferate sunt într-o stare de degradare destul de avansată. Spre exemplu cu trenul din Alexandria şi până în Bucureşti faci peste 3 ore şi schimbi trenul la Roşiori deoarece linia Roşiori-Zimnicea nu este electrificată. Iar cea dintre Alexandria şi Zimnicea nu mai este folosită de ani buni. Ca să ajungi la Giurgiu cu trenul, de aproape 20 de ani trebuie să ocoleşti pe la Videle, iar mai departe linia nu este electrificată, aşadar trenul are viteza unei căruţe "echipate" cu un cal mai grăbit.

Care este rezultatul? Supraaglomerarea Bucureştiului. Dincolo de navetişti, mulţi aleg să se mute în Bucureşti, deşi ar putea face naveta. Cum ar suna, "proiect rezidenţial de lux pe malul Dunării, la 30 de minute cu trenul de Gara de Nord"? Gara de Nord este imediat lângă Piaţa Victoriei şi cele mai importante sedii de multinaţionale. Dar deşi Dunărea ar oferi un peisaj frumos, în Giurgiu nimic nu este amenajat iar trenul lipseşte cu desăvârşire. La fel s-ar putea dezvolta chiar Câmpina, oraş cu acces la aerul curat şi proaspăt de munte, Alexandria sau Olteniţa

Alternativa? Achiziţia unui apartament într-unul din oraşele-satelit-dormitor ale Bucureştiului – Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Roşu, Voluntari, sau undeva în sudul Capitalei sau desigur, într-o zonă mai bună, în funcţie de venituri. Din acest motiv vedem în Bucureşti tot mai multe "cazemate", blocuri de 10-12 etaje cu sute şi mii de apartamente în complex, care mai departe merg la serviciu "ca sardinele" în metrou, tramvai fără aer condiţionat sau autobuz. Ce înseamnă această aglomerare? Poluare. Foarte multă poluare. Noxe, dioxid de carbon, praf. Desigur, rezultă şi stres, poate fumat, iar toţi aceşti factori duc la probleme de sănătate şi supraaglomerarea spitalelor. Infrastructura este atât de subdezvoltată încât drumul la muncă dintr-un cartier-dormitor poate dura mai bine de o oră la o oră de vârf cu transportul de suprafaţă. Metroul este o alternativă, însă a devenit atât de aglomerat (nu pe timpul pandemiei, desigur) încât cozile se formează de la suprafaţă.

Ce model funcţionează cel mai bine? Fără îndoială cel mai bun exemplu european îl dă (ca întotdeauna) Germania. Frankfurt (am Main), centrul financiar al Germaniei şi chiar al Europei, unde îşi au centrul mai multe mari instituţii are numai 763.000 de locuitori. Cum poate avea o metropolă atât de importantă o populaţie comparabilă cu cea a a sectoarelor 2 şi 3 din Bucureşti?! Pentru că funcţionează pe principiul interconectivităţii. Chiar dacă oraşul în sine nu are nici 800.000 de locuitori, zona sa metropolitană are 5,6 milioane de locuitori, iar angajaţii utilizează din plin parcările de tip "park&ride", trenurile şi alte mijloace de transport în comun. Trenurile în Germania pot merge cu peste 300 km/h în timp ce în România pot fi numărate pe degetele de la o mână rutele unde se atinge 160 km/h. Datorită vitezei şi capacităţii germanii nu stau înghesuiţi în ghetouri sau viitoare ghetouri, nu se îndatorează o viaţă pentru o "cutie de chibrituri" la demisol şi nu respiră un aer poluat.

Din acest motiv, şi în România trebuie să se pună mult mai mult accent pe interconectivitate. Niciun oraş nu este "independent" de restul.

Ar fi fost o idee să vedem o întâlnire între primarul Capitalei şi primarii oraşelor de pe o rază de o oră, o oră şi jumătate în jurul Bucureştiului – Giurgiu, Alexandria, Găeşti, Urziceni, Olteniţa, poate chiar Slobozia sau Călăraşi. Foarte mulţi dintre cei care au domiciliul în aceste oraşe lucrează în Bucureşti, iar o parte dintre cei care lucrează în oraşele mici, au domiciliul în Capitală.

Autostrăzile care "taie" ţara în lung şi lat sunt desigur, extrem de importante, însă avem nevoie de căi ferate şi drumuri pentru a conecta Bucureştiul şi alte centre regionale de "sateliţi".

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO