"N-aş alege niciodată să fiu altceva decât kuwaitian, avem toatemotivele din lume să ne iubim ţara şi pe liderul nostru care ţineatât de mult la poporul său. Nu-mi amintesc vreun alt conducător depe Pământ care să fi făcut aşa ceva pentru poporul său..."Editorialistul Muna Alfuzai de la "Kuwait Times" m-a făcut săzâmbesc. În definitiv, presa în Kuwait este liberă până când ajungela emir. Şeicul, Constituţia, sistemul judiciar sau "convingerileintime ale poporului" nu sunt subiect de critică, legea ointerzice.
Dar curând aveam să descopăr că pe şeicul Amir Sabah nu doarziariştii îl numesc afectuos "Baba" ("Tată"), ci şi mulţi dintrekuwaitienii obişnuiţi pe care i-am întâlnit sâmbătă, sărbătorind oZi Naţională "3 în 1" (50 de ani de la independenţă, 20 de ani dela eliberarea de irakieni, 5 ani de când conduce şeicul Amir).
Ultimul semn de afecţiune al şeicului către popor a făcutînconjurul lumii: fiecare cetăţean a primit 1000 de dinari, adică3600 de euro, şi mâncare gratis pentru un an. Îl întreb pe Muslahde ce ar avea nevoie kuwaitienii de orez, ouă şi lapte gratis, cândmajoritatea câştigă salarii care, chiar şi în lumea occidentală,par fabuloase. "De ce nu? Să fie primit!" îşi împreunează mâinile,privind spre cer. Iar apoi priveşte spre nisipul alb în care-şiînfige picioarele: "E petrolul nostru...". Citiţi un reportaj dinKuweit pe www.gandul.info.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
