România a avut în 2018 64% din media PIB/capita în PPS, în creştere cu un punct faţă de anul precedent. De la aderarea la UE, România a recuperat însă 21 de puncte, ajungând de la un nivel de 43% din media UE în 2007 la 64% anul trecut.
Este un salt însemnat, spune economistul Aurelian Dochia, în vreme ce economistul Dragoş Cabat arată că raportarea bunăstării la PIB nu reflectă cu acurateţe situaţia pentru că, din România, au plecat în ultimii ani milioane de oameni care nu contribuie la PIB, dar PIB-ul realizat aici li se împarte şi lor rezultând, astfel, un Produs Intern Brut pe locuitor mai mic decât este el în realitate.
PIB/capita în PPS este un indice care permite armonizarea costului unui produs exprimat în două monede diferite, permiţând comparaţia nivelului de trai între două ţări.
Ca PIB/capita în PPS, România a fost anul trecut la 64% în media UE (UE egal 100%). Ca PIB/capita, România s-a aflat la 30% faţă de media UE – 8.700 de euro PIB/capita în România şi 28.200 de euro PIB/capita, media UE.
„România trebuie să ajungă la cel puţin 70% - 80 din media UE a PIB/capita (în jur de 20.000-22.000 de euro PIB/capita – n.red.) pentru ca oamenii să simtă că o duc relativ mai bine. Dar pentru asta trebuie să ai pentru mulţi ani rate de creştere de 3-4% peste media UE. Am avut astfel de creşteri în ultimii ani, dar dacă le socotim pe medie, pe un timp mai îndelungat, ele nu au fost. Acum, dacă socotim bunăstarea în cifrele exprimate de PIB/capita, putem greşi pentru că milioane de români sunt plecaţi din ţară, iar lor li se repartizează un PIB la care nu participă. Dacă am raporta PIB-ul doar la cei rămaşi în ţară, atunci lucrurile ar arăta un pic mai bine”, spune Dragoş Cabat.
În ceea ce priveşte PIB/capita în PPS, datele publicate ieri de Eurostat, oficiul de statistică al UE, arată o evoluţie marginală în estul Europei. România a recuperat un punct spre media UE, Polonia un punct (până la 71% din media UE), Cehia un punct până la 90%, Bulgaria, un punct până la 50% şi Ungaria două puncte, până la 70%.
În privinţa ţărilor bogate, acestea au pierdut, în majoritate, dar marginal. Spania a pierdut un punct, până la 91% din media PIB/capita în PPS. Germania a pierdut tot un punct, până la 123% din media UE, Italia un punct, până la 91%, Belgia un punct, până la 115%. Iar UK două puncte, până la 104%.
Extinderea UE către est a început în urmă cu 15 ani, dar speranţele unei egalizări rapide a nivelului de trai rămâne un vis tot de atâţi ani. Convergenţa se petrece, dar este lentă. Nicio ţară din est nu a ajuns măcar la media PIB/capita în PPS a UE. Cehia, cea mai avansată în această privinţă, a crescut în 12 ani (anul aderării României la UE), cu doar opt puncte, de la 82% PIB/capita în PPS în 2007, la 90% în 2018. În acest ritm, va avea nevoie de încă 15 ca să ajungă la media Uniunii şi nu a PIB/capita (62% din media UE în 2018), ci a PIB/capita în PPS.
Ţările din est rămân „de mâna a doua“ şi de aici migraţia masivă şi frustrarea, de aici accentele tot mai critice la adresa Vestului. De aici reticenţele faţă de adoptarea monedei euro („nu vom adopta euro decât atunci când vom ajune la nivelul de dezvoltare al germanilor“, spun polonezii). De aici critici la adresa companiilor care „fură“ creierele” din est şi le folosesc în vest pentru propria lor dezvoltare şi, încă, tot de aici ruptura între stat şi individ: statele au nevoie să-şi păstreze capitalul uman acasă, iar individul are interes să-şi împlinească destinul oriunde, doar să şi-l împlinească.
