Alina Lupaşcu lucrează la o multinaţională din IT
Multinaţionalele au darul ăsta, de a-ţi testa limitele şi, până la urmă, dacă nu te respecţi tu pe tine, nici ei nu o vor face.
Am început să lucrez de acasă de aproape 7 ani. La început primeam câte 2-3 zile pe lună, la cerere, apoi, după ce au observat că se poate şi de acasă, ne dădeau câte o zi pe săptămână, sau în cazul în care aveam probleme de rezolvat puteam să lucrăm şi câte o săptămână sau două. Apoi munca de acasă a devenit o regulă în cazul meu.
Lucrez într-o multinaţională din Bucureşti, cu multe echipe din Europa (UK, Germany, Italy, Spain, France) unde experienţa de „working from home“ e foarte bine implementată, majoritatea colegilor mei europeni desfăşurându-şi activitatea de acasă.
Cine a lucrat într-o multinaţională ştie că task-urile nu se termină niciodată, dacă le termini pe cele pe care le ai mai repede, cu siguranţă vei primi altele. Iar în scurtele momente libere pe care le ai sunt cursuri online de făcut, traininguri obligatorii, extra projects (dacă vrei să te afirmi) şi alte proiecte „pro-bono“ în care te-ai băgat voluntar pentru simplul fapt că îţi plac şi îţi vor aduce beneficii pe termen lung. În ultimii 5 ani nu îmi amintesc să fi avut o zi pe care să o închei mulţumită că am terminat tot ce aveam de făcut.
Ce vă pot spune?
1. Da, la început tentaţia a fost să deschid laptopul de cum m-am trezit, să citesc repede care sunt urgenţele şi să încerc să rezolv cât mai repede problemele. Era doar un miraj, pentru că de multe ori mă trezeam în jurul prânzului în pijamale. Cu timpul, am învăţat că o minimă disciplină personală este vitală. M-am obişnuit să mă trezesc, să îmi beau cafeaua, să mă îmbrac frumos şi abia apoi să deschid laptopul.
2. E adevărat că scuteşti mai bine de o oră pe timpul pe care îl faci până la job şi înapoi. Dar la început lucram şi câte 10 ore pe zi de acasă, deci în loc să mă folosesc de timpul câştigat în beneficiul meu, îl foloseam tot pentru rezolvarea task-urile de serviciu. Iarăşi mă întorc la disciplina şi la respectul de sine. Uneori aveam calluri back-to-back, în sensul că aveam programate video calluri de dimineaţă până seara, fără nicio pauză. Cu timpul am învăţat să prioritizez, da, toate proiectele sunt importante, dar şi viaţa mea este. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pun pauza de prânz în calendar şi să mă asigur că nu mă deranjează nimeni în timpul ăsta.
3. E adevărat că iarna e chiar plăcut să nu fie nevoie să ieşi din casă la - 15 grade. Da, chiar e plăcut, iar vara poţi să bei o limonada rece pe terasa/balcon şi să lucrezi cu laptopul în faţă. Cumva asta îţi dă sentimentul că lucrezi mult mai relaxat şi fără tensiunea şi forfota dintr-un open space.
4. E adevărat că nu te mai enervezi în trafic. Evident, dacă elimini motivul deplasării, atunci scapi de toţi nervii inutili pe care ţi-i faci inevitabil dimineaţa şi seara în Bucureşti.
5. E adevărat că nu mai ai colegi care să te bată pe umăr şi sa îti ceara diverse informaţii, sa te tina din treaba şi sa nu te lase sa lucrezi cum îţi doreşti tu. De multe ori eşti contra cronometru şi orice întrerupere îţi poate da tot programul peste cap. Reversul medaliei aici este ca după multe zile de work from home începi sa le simţi lipsa colegilor, parca vrei sa mai schimbi o vorba cu cineva, vrei sa mai auzi o alta părere, pana şi discuţiile copilaroase din birou, care nu te lăsau sa te concentrezi, nu ţi se mai par asa de nesuferite.
6. E adevărat ca poţi sa lucrezi din vârful patului, dar dacă faci asta pentru mult timp, încet, încet, or sa apară durerile de spate. Dacă lucrezi de acasă în mod constant e absolut necesar sa suplimentezi lipsa de mişcare din timpul zilei cu un abonament la sala/bazin de inot/alergări în jurul blocului. Nu exista alta varianta, dacă vrei sa fii sănătos, trebuie sa faci mişcare.
7. Da, e adevărat ca atunci când lucrezi de acasă, e mai uşor sa-ţi administrezi gospodaria:ca mai vine un curier, un instalator sau un zugrav sa repare prin casa. Dacă profiţi şi de pauza de masa şi mănânci în 15 min, atunci tot îţi mai rămân 15 min timp sa bagi o maşină la spălat sau sa ştergi praful sau sa mergi sa faci nişte cumpărături, sau sa cobori la o scurta plimbare pana în parcul de lângă casa.
8. Cat despre partea tehnica, nu îţi spune nimeni cum sa te comporţi într-un video call. Toate astea le înveţi din mers. Experienta mi-a arătat câteva lucruri pe care am văzut ca nu toată lumea le cunoaşte:
> când nu vorbeşti în call, pune-ţi microfonul pe mute, ca să eviţi zgomotul de fundal (vecinii care asculta muzica, interfonul care suna fix în acel moment, bormaşina care a pornit fix când nu trebuie etc) şi ca să le oferi celorlaţi participanti o buna calitate a sunetului. De multe ori am auzit în calluri căţei lătrând, copii ţipând etc şi nu e ok nici pentru voi, nici pentru ceilalţi participanţi.
>dacă nu eşti singur în casa, ar fi bine sa găseşti un colt unde sa nu-ţi treacă nimeni prin spate. Orice mişcare extra o sa atragă atenţia audientei şi vei pierde minute bune făcând glume pe subiect. Toate aplicaţiile de video (zoom, webex, Skype) îţi oferă posibilitatea sa opreşti camera video dacă chiar nu ai putina intimitate.
> luaţi notiţe. Always! Deşi multă vreme m-am bazat pe memoria mea, când ai în medie 4 ore de video calluri pe zi, e greu sa ţii minte tot ce s-a discutat. Poti sa foloseşti aplicatii online de notes ca să nu fie nevoie sa scrii de mana. La sfarsit poţi sa le pui într-un mail şi ai şi minuta discuţiei. Plus ca, nu vei avea colegii lângă tine cu care sa mai discuţi alte aspecte ale proiectului.
Am văzut multe articole scrise pe tema work from home cu ce e bine şi ce nu e bine sa faci când lucrezi de acasă. Am mulţi prieteni care lucrează de acasă şi de multe ori am glumit pe aceasta tema. Cu disciplina, sport şi un strop de organizare, poţi să-ţi faci jobul şi de acasă pe termen scurt sau mediu.
Din punctul meu de vedere, poate fi şi bine, şi rău, dar mai mult bine decât rău. Iar dacă ar fi să-mi schimb angajatorul, cu siguranţă beneficiul "wfh" ar fi un must have.
Un aspect pozitiv al acestei pandemii este ca multă lume a lucrat de acasă zilele astea, ceea ca ma face sa cred ca, pe viitor, angajatorii din România vor fi mai deschişi în a oferi acest beneficiu angajaţilor acum, ca au văzut ca se poate.
Sigur, exista "frica" asta cum ca un angajat ar putea sa profite de faptul ca nu este supravegheat şi sa nu îşi facă task-urile, dar eu nu cred în teoria asta. Unul care face asta acasă, cu siguranţă o va face şi de la serviciu, iar dacă nu reuşeşti sa dezvolţi o relaţie de încredere şi respect cu angajaţii tai înseamnă că fie ai probleme la recrutare, fie ai pierdut trendul pe care s-au poziţionat marile companii.
Şi dacă tot nu vor fi convinsi ca "working from home" e un lucru bun atat pentru ei cât şi pentru angajaţi, cu siguranţă se vor convinge când se vor uita la facturile de utilităţi din aceasta perioada.
Citiţi AICI ediţia ZF E-paper de MIERCURI
