Eveniment

Adrian Vasilescu, BNR: ROBOR-ul şi creditarea au divorţat... dar „partajul“ continuă

Adrian Vasilescu, BNR: ROBOR-ul şi creditarea au...
22.05.2019, 00:06 2407

Motivul de divorţ, invocat obsedant în anii din urmă, a fost diferenţa dintre cotaţiile ROBOR-ului şi media tranzacţiilor din piaţa monetară. O diferenţă inevitabilă, ca pe orice piaţă, între preţul cerut şi preţul plătit. Exemplul cel mai recent fiind înregistrat pe site-ul BNR marţi, 21 mai 2019, la ora 11:00.

Ce vedem? Că ROBOR-ul la trei luni, scadenţă cel mai des folosită, a fost cotat sus, la 3,28 la sută… în timp ce media tuturor tranzacţiilor efectuate de-a lungul întregii zile de 20 mai (calculul acestei medii ponderate fiind făcut în baza datelor din ziua precedentă, trimise de bănci) a fost de 2,42 la sută. Mult mai jos. De aici şi suspiciunea că această diferenţă ar rezulta din nu ştiu ce „aranjamente“ între bănci ori între bănci şi BNR.

Adevărul însă este cu totul altul. Media de 2,42, la tranzacţii, a fost trasă în jos de împrumuturile pe o zi şi pe două zile. E vreun trucaj aici, cum s-a speculat frecvent? Nicidecum! Pentru că nu sunt posibile nicio fraudă, niciun aranjament. Iar valorile pe care le tot compară criticii BNR nici măcar nu sunt comparabile. Cotaţia de 3,28 la sută, la 3 luni, publicată în ziua de 21 mai 2019, la ora 11:00, este rezultatul fixingului din ziua respectivă. De asta i se spune fixing, fiindcă surprinde tabloul unei secvenţe (dintr-un sfert de oră al unei zile bancare) şi nu din întreaga zi. Aşadar, 3,28 la sută înseamnă un preţ afişat, o cotaţie fermă şi nu are nicio logică să facem comparaţii cu media tuturor tranzacţiilor efectuate de-a lungul unei întregi zile, la toate cele opt scadenţe.  Mai ales că ROBOR în general nu există. Sunt opt tipuri de ROBOR, pentru opt scadenţe: la o zi, la două zile, la o săptămână, la o lună, la trei, şase, nouă şi 12 luni. Cotaţiile pentru fiecare dintre aceste scadenţe sunt calculate zilnic, la ora 11, şi sunt publicate zilnic. Şi tot zilnic se fac tranzacţii. La scadenţele cu termene lungi, între 3 luni şi 12 luni, tranzacţiile fiind mai rare. Nu doar la noi, ci în toată lumea. De reţinut: două mărimi deosebite, ROBOR-ul cu toate cele opt scadenţe, cu evoluţii deosebite de la o scadenţă la alta, influenţate de factorii determinanţi pentru fiecare scadenţă, pe de o parte, şi tranzacţiile efectuate zilnic, pe de altă parte, nu sunt comparabile. Şi nu este normal să fie comparate.

Marţi, 21 mai, deci, ROBOR-ul la trei luni a fost de 3,28 la sută, iar media tranzacţiilor de numai 2,42 la sută. Dar nu există nicio garanţie că va fi mereu aşa. Şi nu a fost niciodată la fel. Cifrele din 25 ianuarie 2019, bunăoară – un caz deseori invocat în dezbateri publice – arată că, într-o singură zi, media tranzacţiilor s-a dublat: a sărit de la 1,83 la sută la 3,55 la sută. Fiind mai mare decât ROBOR-ul pe 3 luni, care contribuia la costul creditelor. Avem astfel răspunsul la o întrebare esenţială: de ce băncile au preferat, în formula dobânzii active, la credite, să ia în calcul ROBOR-ul pe 3 sau pe 6 luni, mai stabil, şi nu pe acela pe termen scurt, care e volatil. Dovadă că măsura a fost luată cu bună-credinţă şi ca urmare a unei judecăţi raţionale.

Cât priveşte prevederea legală ca ROBOR-ul să fie reper în calculul dobânzilor la credite, nici BNR şi nici băncile nu au vreo implicare. A fost în lege. Atunci, în 2010, a fost considerată cea mai bună soluţie. Dacă, acum, s-a ajuns la concluzia că această soluţie nu mai e bună, ca să fie schimbată s-a impus… tot schimbarea legii. Dar asta nu a depins de Banca Naţională, care nu are iniţiativă legislativă.

În acelaşi timp, a fost o greşeală imensă că dezbaterea pentru această schimbare şi-a luat deseori drept temei şi argument de convingere anatemizarea sistemului pieţei monetare, o piaţă cu un rol fundamental în transmiterea politicii monetare şi în asigurarea echilibrelor în economia românească. A vorbi, acum, de înţelegeri între vânzători şi cumpărători, în sens malefic, înseamnă a nu înţelege esenţa acestei mari pieţe perfect funcţionale. Mai cu seamă că, deşi divorţul dintre ROBOR şi creditare e un fapt pecetluit, „partajul“ a rămas pe rol. Pentru că, la creditele în derulare, funcţionează vechiul sistem. Cu o excepţie, desigur: acele credite ce sunt refinanţate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO