Sunt tot mai numeroase previziunile, în Europa şi în SUA, că într-un an sau doi ar veni peste noi o recesiune. Nu o criză, deci, fenomen ce se petrece de două ori sau de cel mult trei ori într-un secol, ci o recesiune... O linie de marcaj între două cicluri economice, exprimată printr-o contracţie în jur de zero ori mai jos, care să dureze cel puţin două trimestre unul după altul.
Da, astea sunt previziunile. Ar fi grav însă dacă vom privi recesiunea ca pe un „drob de sare”, aşteptând să vină inevitabil peste noi. Să nu uităm că, deocamdată, PIB-ul nostru are încă o viteză bună. Nu ca în 2016 sau în 2017, când ocupam primele locuri în UE, acum suntem pe locul opt, dar încă stăm bine la acest capitol. Numai că României nu îi trebuie un PIB cu plus şi atât. Îi trebuie un PIB care să exprime şi plusuri competitive, bazate pe o nouă calitate.
Ce ţine în loc competitivitatea? Problemele pe care le socotim greu de rezolvat pe de o parte, necunoscutele şi incertitudinile din economie pe de altă parte. Ambele întreţin o presiune puternică şi fac să dea în clocot cazanul în care se pregăteşte valoarea adăugată a ţării. Sigur, cursul de schimb e o supapă care funcţionează bine, am văzut că se deschide ori de câte ori sunt înregistrate astfel de presiuni. Efectul? Face să slăbească presiunea în cazanul economiei. Este însă în firea lucrurilor ca, ori de câte ori cursul îşi asumă rolul de tampon, rata de schimb leu-euro să se înscrie pe curbe care nu convin nici economiei, nici populaţiei. Dar piaţa valutară spune adevărul.
Competitivitatea prin calitate e una din problemele greu de rezolvat. Iar societatea românească duce în spate, prin timp, dificultăţi cu încărcătură istorică. Şi chiar dacă au apărut pieţe noi, multe funcţionale, iar nenumărate pieţe vechi s-au integrat în noua economie, continuă să existe deficite grave. Şi asta pentru că eficienţa o găsim încă în prea puţine companii, cele mai multe cu capital străin, unde se lucrează cu ochii pe productivitate, pe costuri şi pe vânzări. Poate că multe dintre aceste dificultăţi vor fi contracarate în timp. Până atunci însă, fără ca istoria să ne lase vreun răgaz, e nevoie de idei precise şi de acţiuni ferme pentru o mai bună poziţionare a economiei noastre într-o nouă tendinţă, pe o planetă care, în faţa unei posibile recesiuni, se străduie să impună un alt stil de viaţă economică, exigenţe noi. Ca să trăim însă normal pe această planetă, trebuie să fie îngropate relele deprinderi. Întrebarea cardinală, pentru care nu există însă conturat un răspuns, este legată de felul în care ne pregătim pentru un viitor ciclu economic, căci, aşa cum evidenţiază numeroase centre de analiză, ciclul ce a pornit în 2011, după recesiunea de la cumpăna anilor 2009-2010, se cam sfârşeşte.
Dar opţiunile imediate pot fi mai multe: o recesiune gravă, una uşoară sau o contracţie în jur de zero sau până la 1-2 la sută. Ca să avem însă o contracţie uşoară, va fi nevoie să sporească productivitatea şi competitivitatea muncii, să obţinem mai multă eficienţă în economie. Pentru că numai în acest fel salariile vor înregistra creşteri sănătoase, dividendele vor fi mai mari, afacerile mai bune. Soluţia ar fi ca roata afacerilor să se învârtească fără odihnă, în aşa fel încât surplusul de bani să nu mai ajungă în preţuri, dezinflaţia ce începe să se îndrepte spre un port ceva mai calm să nu se mai întoarcă din drum, iar restructurările să grăbească pasul.
Repet: un PIB cu plus şi atât... nu rezolvă lucrurile. Avem nevoie de un PIB sănătos. Cert este că în faţa recesiunii anunţate se impune să fie reînnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor. Dacă, în schimb, am forţa doar creşterea plus, am obţine numai o înaintare anemică. Un ritm mai bun al Produsului Intern Brut, fără o creştere de bună calitate, nu ne-ar aduce neapărat şi mai multă imunitate în faţa unei eventuale recesiuni.
Dincolo de cele patru oglinzi în care se reflectă creşterea economică - PIB-ul total, PIB-ul pe locuitor, PIB-ul pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare şi ritmul de mişcare al PIB-ului exprimat în procente -, o mare însemnătate o are structura acestui indicator sintetic. Dacă producţia de bunuri şi de servicii nu va fi făcută în totalitate cu faţa la criteriile calitative, plusul de valoare adăugată nu va fi nicidecum o manta pentru vreme rea. Mai cu seamă că, oricum, înainte de recesiune vine iarna.
