Eveniment

30 octombrie – 01 noiembrie 2020 – Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, Preşedintele VINARIUM International Wine Contest

30.10.2020, 16:13 684

Mama m-a încurajat să încerc şi lucruri care nu par în ochii altora că au şanse de reuşită. M-a învăţat să cer ajutor de la oameni. “N-ai ce pierde”, zicea ea.

Pănă acum “mi-a ieşit” mai mult partea cu pionieratul, cu lucrurile neobişnuite, cele care s-au luptat cu „dar aşa ceva nu s-a mai făcut până acum”.

Cu cerutul ajutorului mi-a fost mai greu, iar acum, în aceşti ani, sunt pe cale să renunţ total la acest exerciţiu.

Debutul, însă, a fost sub auspicii favorabile.

Prin ’84 (aveam 16 ani), ajung la Costineşti cu un prieten de-al meu, cu vreun an mai mare.

N-aveam cazare şi nici prea mulţi bani, evident. După ce am dat un tur al staţiunii în căutarea vreunui prieten/cunoscut şi cu speranţa lipirii noastre ca „blatişti”, negăsind pe nimeni, am concluzionat că am cam feştelit-o. Stateam pe aleea centrală cu câte o gogoaşă în mână şi ne făceam planurile cum o să dormim pe vreun acoperiş.

Pe plajă nu era o soluţie, ca în zilele noastre, pentru că te ridica miliţia.

Mi-am adus aminte că văzusem pancarta unui birou, ceva cu „repartiţii”. Nu îmi aduc aminte dacă era UASCR sau BTT.

Refac traseul, îmi iau inima în dinţi şi intru. Linişte, curat. O secretară ma chestionează ce-i cu mine. Mi-am dat seama că, dacă îmi doresc să intru la tov. Director, trebuie să trec de tovarăşa... Am scos un fel de legitimaţie – adeverinţă de la Teatrul Studenţesc LUDIC din Iaşi (unde activam, ca o excepţie, elev fiind).

Ajung, în final, la director. Tânăr, zâmbitor, cu o lumină bună în ochi. Spun jumătate de propoziţie, roşu ca focul. Mă opreşte şi-mi zice: „Aveţi o cameră pentru 12 zile la bungalou”.

Şi mai roşu la faţă, încerc să scot o sticlă de Cotnari (de export) să i-o ofer drept „mulţumire”. Tipul ridică o sprânceană: „Tu crezi că de asta ţi-am dat camera?! Fugi că-ţi iau repartiţia inapoi.”

Au trecut anii şi, în muncile mele „post-decembristă” de promovare a vinului cer ajutor (nimic pentru mine, personal) unor foşti colegi de liceu sau de facultate care ajunseseră, la un moment dat, miniştri (externe, cultură, românii de pretutindeni), secretari de stat (agricultură), directori plini la instituţii mari (TVR, de pildă). Răspunsurile (atunci când au fost răspunsuri) s-au situat în careul „nu se poate”. Legea, conjunctura, priorităţile, bugetul, procedura, raţiuni electorale, probleme de imagine date de asocierea cu vinul şamd – toate au stat (!) în calea elaborării şi implementării unei strategii naţionale pentru vinul românesc.

Multă vreme, cătrănit şi descurajat, m-am întrebat cum de mai găseai oameni dispuşi să ajute pe vremea comunismului, chiar în chestiuni particulare, şi de ce nu mai găseşti astăzi aliaţi pentru binele colectiv.

Aşa mi-a revenit în memorie o a doua vizită la Costineşti, la acelaşi birou, cu un an mai târziu. Amintirea mi-a relevat faptul că răul vine şi se perpetuează din acele vremuri.

Cănd am deschis uşa directorială, am constatat că omul meu nu mai era acolo. Fusese schimbat. Cel mai probabil, ştampilat de boşii de atunci (şi de astăzi) ca... „neproductiv”.

N-am de gând să formulez nicio concluzie după cum, probabil, vă va fi şi Dvs. greu să concluzionaţi ceva după recenzia de mai jos. (Nici o legătură între subiecte.)

Nu ştiu dacă vinurile cu aceşti ani de recoltă în circulaţie, nu pot garanta că părţile bune din ele se transferă automat la alte „ediţii”. Le-am scos, pur şi simplu, din vinoteca proprie, încercând să fiu un model pentru „nu ţineţi exagerat de mult vinurile la păstrare”. Mai bine să vă pară rău că le-aţi deschis puţin mai devreme, decât să vă pară rău că le-aţi deschis prea târziu. N-am vrut să-mi iasă... „alegem răul cel mai mic”, pentru că aceste vinuri, chiar vechi (ca şi unele idei), sunt foarte bune. Ar fi păcat să le pierdem.

 

1. J. Hauller & Fills – Pinot Noir 2003

2. Gere, Kopar – Villányi Cuvée 2004         

3. Penfolds Magill Estate – Shiraz 2002

 
 
 

1. J. Hauller & Fills – Pinot Noir 2003

Am deschis cu emoţii sticla. Producătorul promite pe contra-etichetă fructe roşii, dulceţuri, tuşe care trimit către vegetaţia de sol dintr-o pădure. M-am temut că nu voi găsi nimic din toate acestea în vinul alsacian de „grand dimension” mai ales că, de la recoltă, au trecut... 17 ani!

Culoarea, chiar dacă a căpătat fireşti nuanţe cărămizii (repet, nuanţe!), ramâne atractivă, susţinută de o bună claritate şi strălucire.

„Nasul” este întreg-întreg. Ca şi în gust, fructele nu sunt explozive, dar există şi fac vinul - în combinaţie cu aromele secundare şi terţiare – foarte, foarte plăcut!

Emoţii risipite. Satisfacţie. Dacă îl găsiţi, nu-l ocoliţi!

 

2. Gere, Kopar – Villányi Cuvée 2004        

  

Aproape leat cu vinul precedent, cuvée-ul unguresc se bazează pe un asamblaj care şi-a dovedit potenţialul în multe zone viticole ale lumii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc.

Kopar este o vedetă a vinificaţiei maghiare, vinurile lui Gere Attila fiind dintre cele msai bine cotate, nu numai în Ungaria. Aşa se face că am „găsit” un vin viu, cu multe vişine (dar şi tartă de vişine), cu taninuri prezente dar bine echilibrate. Post-gustul (lung) se sprijină pe aceleaşi vişine, însă apar şi cuişoare, vanilie, coptură. Incredibil.

Notă: Grijă la extragerea dopului. Utilizaţi tirbuşon cu două lamele, nu cu spirală.

 

3. Penfolds Magill Estate – Shiraz 2002

Dacă ştiţi care este cea mai scumpă sticlă de vin din lume (de fapt, licitată „cel mai sus”), dacă aţi auzit de Grange, dacă ştiţi de un producător care-şi respectă clienţii şi cu vinurile de 10 euro şi cu cele care au trei zero-uri în coada preţului, atunci, cu siguranţă, Penfolds vă este familiar.

2002. WOW!

La vârsta majoratului, acest Shiraz (alt vin pe care l-am destupat cu emoţie) manifestă forţă. Aspectul excelent, impulsuri olfactivo-gustative curate, bine conturate şi extrem de atrăgătoare. Aloe, condimente... s-au mai risipit. Ciocolata, prunele uscate, murele – da, sunt la locul lor.

18 ani... Un vin bun, care nu s-a dat bătut aproape două decenii. Pe de altă parte m-am bucurat de o altă bogăţie de note deschizând mai multe sticle acum 8-10 ani.

Bucuraţi-vă de vinurile pe care le-aţi colecţionat... deschizându-le! Colecţia trebuie să fie petrecere, iară nu ţintirim.

 
 

Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO