Una din libertăţile câştigate în copilărie, atunci când mergeam la ţară, era şi libertatea gustului.
Puteam simţi – în lungile zile petrecute pe coclauri - toate notele plăcute (sau surprinzătoare) pe care natura le etala (sau le ascundea) în miile ...... de expresii ale sale.
Napii sălbatici erau, evident, cei mai buni „cartofi” pentru că ţineau de foame exact atunci când îţi era foame, zarzărelele ţineau de sete, iar o pară timpurie... de desert.
La desert (mic dejun, prânz şi cină) am adăugat, din primul moment în care am putut folosi singur scara de lemn, fructele (semi)uscate.
Bunicii mei uscau o grămadă de fructe, toate aşezate pe nişte platforme din nuiele împletite, ridicate mult de la sol. Teoretic, fructele deshidratate ar fi trebuit să „acopere” sezonul rece. Practic, din momentul în care am descoperit sursa, am dezechilibrat planurile familiei. Atacurile (solitare sau în gaşcă) le dădeam într-o perioadă intermediară a procesului. Atunci când fructul pierdea puţină apă, dar era încă moale şi căpăta noi intensităţi gustative prin concentrarea zahărului şi a aromelor.
De aici am rămas cu o sensibilitate (în sensul de drag) pentru vinurile care provin, fie şi parţial, din struguri uscaţi (passito) sau pentru cele care, în ani de excepţie, reuşesc fără a fi rezultatul vreunui proces special, să inducă acelaşi fior senzorial.
Iată trei exemple în rândurile de mai jos:
1. Santa Sofia - Amarone de la Valpolicella 2013
2. Conti Zeca, Passione Oro Appassimento – Primitivo 2017
3. Crama GRAMOFON, Opus Fabula – Fetească Neagră 2019
1. Santa Sofia - Amarone de la Valpolicella 2013
Spre deosebire de fructele bunicilor, strugurii pentru Santa Sofia au trecut printr-un proces mai delicat de deshidratare (appassimento) şi extrem de lent (3 luni).
În acest timp apa s-a pierdut, iar zahărul şi aromele au rămas. 15% vol alcool, 6.7 g zahăr şi o înlănţuire de fructe coapte ameţesc la propriu şi la figurat degustătorul. Corvina 60%, Corvinone 25% şi Rondinella 15%.
Vorbim de cifre? 88,25 puncte la VINARIUM 2020. Un punctaj mare pentru un vin mare.
Îl găsiţi pe site-ul importatorului NELSAND.
2. Conti Zeca, Passione Oro Appassimento – Primitivo 2017
Primitivo. Da, da, soiul cu istorie în (re)scriere.
Croaţii au luptat pentru a dovedi că Primitivo italian şi Zinfandel-ul american sunt, de fapt, Crljenak Kastelanski.
Nu s-au oprit aici. Au crezut, la un moment dat că Plavac Mali era acelaşi lucru. Nu era. Genetic foarte apropiat (sursa - Jancis Robinson) dar... nu. Iar când au descoperit că rădăcinile pleacă de Tribidrag nu s-au sfiit să comunice asta în toată lumea. Acu’, vă rog să mă iertaţi pentru excurs, dar nu am cum să nu deplâng „bătuta pe loc” pe muzica neîncrederii şi a fobiei unora pentru Feteasca Neagră. De fapt, pentru orice e de pe aici ignorând, iată, succesul în „branduire” a unei ţări mici şi cu ajutorul istoriei soiurilor native de viţă de vie.
Mă întorc la vinul nostru care se bucură de generosul soi Primitivo, care îşi conturează potenţialul şi prin această tehnică appassimento. Fructul nu iese atât de mult în evidenţă, aromele secundare fiind mai prezente, iar cele 16 g de zahăr rezidual, credeţi-mă, că nu ştiu pe unde se ascund.
Un vin pentru cei care nu se mulţumesc cu tiparele comune şi care nu se simt confortabil în categorii largi, nenuanţate.
3. Crama GRAMOFON, Opus Fabula – Fetească Neagră 2019
Chiar dacă poate fi cartată într-o zonă de gust destul de apropiată faţă de cea a vinurilor mai sus pomenite, Opus Fabula are propriul teritoriu.
Nu vine din struguri passito / passerillé dar, în anul de graţie 2019, Feteasca Neagră a avut resurse pentru 16,5% vol. alcool şi pentru a-i mai rămâne şi un nivel al zahărului netransformat de peste 12g/l!
E ca o morală pentru cei care nu cred în soiurile româneşti: vulpea care ajunge la struguri va recunoaşte – până la urmă – că sunt dulci.
Întorcându-ne la gust şi concept… Parcurgem cu bucuria şterpelitorului de fructe (semi)uscate: amestecuri de prune, vişine, struguri, „agude” negre, dar şi dulceaţă de rodie, dulceaţă de ardei iute, migdale, praf de ciocolată.
Opus Fabula nu e un vin de băut… pur şi simplu.
Pe de o parte – pentru că este demidulce, pentru că are alcool peste medie – trebuie sa fie „plasat” la timpul potrivit. „Ceas de seară” – sună perfect.
Cealaltă parte, ţine de exclusivismul ediţiei – 5.000 de sticle. Având în vedere că o grupă serioasă din entuziaşti vor pune şi la păstrare acest vin, sticlele rămase „în circulaţie” vor fi şi mai puţine.
Şi ar mai fi ceva de spus: nimeni, nici macar producătorul, nu ne poate spune în câţi ani ne vom mai bucura de o astfel de realizare oenologică.
Pe site-ul producătorului www.gramofonwine.ro îl găsiţi aici.
Ştiaţi că?
- Amarone nu e amar. Chiar daca este obţinut din mustul concentrat al strugurilor uscaţi, vinul este, oficial, sec. În realitate, găsim destul de multe Amarone cu zaharuri reziduale… peste limita categoriei „dry”.
Cu alte cuvinte, notele uşor dulci echilibrează nivelul ridicat de alcool şi corpolenţa vinului (extract sec mare).
- Appassimento, passerillage – sunt denumirile unor tehnici „clasice” de uscare a strugurilor pe suprafeţe bine aerate (împletituri de nuiele, la origine) în vederea obţinerii unui must concentrat. Aceste tehnici nu sunt singurele care urmăresc acelaşi scop. Strugurii pot fi uscaţi la soare, pe paturi de paie (există şi „vin de paille”) sau pe butuc (cu sau fără tăierea pedunculului); forma extremă – lăsarea strugurilor în vie pentru a îngheţa. În acest mod se obţine icewine.
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
