Într-un nefiresc parcurs mental şi emoţional, neconsiderarea (desconsiderarea?) vinului ca resursă de dezvoltare a acestei ţări nu îmi mai provoacă supărare, cel puţin atât timp cât lista (generală) cu resurse neinventariate (prin urmare nefolosite) se măreşte.
Administraţiile (toate câte s-au succedat din ’90 încoace) nu găsesc niciodată timpul pentru un astfel de inventar şi, sub nicio formă, nu alcătuiesc discursul public şi acţiunea în baza acestuia.
Din păcate, inclusiv minţile luminate (alternative la modul actual de administrare naţională, programatic respinse în afara zonei de decizie) nu cartografiază resursele de actualitate, rămânând, chiar dacă bine intenţionate, în calapodul de gândire al secolului XX.
În România, gândirea „macro” este o ţesătură putredă, izită şi prea des cârpită (cu materiale de import dar... second hand) care lasă să se scurgă printre ochiurile-i largi bunăstarea pe care ne-o dorim pentru noi şi pe cea pe care o datorăm copiilor noştri.
La nivel local se poartă aceleaşi „ţesături” puse-n vânzare de oameni care nici măcar nu au văzut vreodată un „cupon” de material fin.
La doi paşi de Bucureşti, tinerii (ce resursă!) „reuşesc” un „zero” la promovabilitate bacalaureat, dând „şansa” localităţii să facă „decât” export de muncitori necalificaţi, ieftini şi, în esenţă, trişti.
Pentru administraţia de aici, dar şi pentru majoritatea votanţilor, nu contează apa termală din subsol, nu prezintă interes proximitatea metropolei (o alta resursă!) şi apetitul bucureştenilor pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta, nevoia de răcoare, pofta de pescuit ş.a.m.d.
Sunt lăsaţi câinii pe străzi (era să zic pe uliţe) cu un mişto degajat, superior „proveniţilor” atât de „fricoşi” (a se citi nou-veniţii în localitate, consideraţi... „parveniţi”). Nu facem piste de biciclete şi ne amuzăm de mofturile „închipuiţilor” (care, de bun simţ, ar vrea şi ei transferate nişte modele viabile, sustenabile, care funcţioneaza „pe profit” în alte ţări). Trasee prin pădure, festivaluri care să atragă lumea bună (nu evenimente „culturale” cu manele, tip „Nufărul”), investiţii în SPA-uri şi turism...
A fost suficient să mă gândesc la toate astea şi să mă cam întristez.
Aşa că, la ceas de toamnă, un leac care să ne ajute să vedem şi nuanţele tonice (chiar dacă, astăzi, nu roz) ale vieţii, n-ar putea fi decât... vinurile de mai jos:
1. Crama Villa Vinea – Spumant Cuvée Celest Brut
2. Crama Thesaurus, Upgrape Special Reserve – Cabernet Sauvignon & Pinot Noir 2017
3. Chateau VARTELY, Taraboste Tribut – Saperavi 2017
1. Crama Villa Vinea – Spumant Cuvée Celest Brut
Spumantele completează, astăzi, cam toate ofertele producătorilor de vin.
Era de aşteptat ca oenologii care au deja succes cu vinuri liniştite să îşi sporească portofoliul şi cu sparkling wines.
Zonele mai răcoroase, cele de la o altitudine mai mare, au fost primele identificate ca având potenţial bun pentru spumante. E vorba de faptul că, teoretic, în astfel de zone putem obţine aciditate mai mare (sau că anumite soiuri, inclusiv cele cu sezon de coacere mai scurt, se simt bine în acest tip de climat).
Târnavele au confirmat în timp că adăpostesc terroir-uri potrivite pentru realizarea unor vinuri bază pentru spumante. Practica oenologilor şi rezultatele obţinute arată că există şi pricepere.
De pe Târnava Mică, cei de la Villa Vinea, „scot” un „neliniştit” exemplar din Fetească Regală 50%, Riesling de Rhin 40%, Pinot Noir 10%, având grijă să transmită degustătorului câteva informaţii esenţiale: timpul de fermentare şi maturare în butoaie – 3 ani; momentul degorjării, un reper important – august 2018.
Pentru cei care iau în considerare o păstrare, Cuvée Celest va avea o evoluţie foarte bună, garantat. Are toate caracteristicile necesare.
Nu vă povestesc „filmul” înainte de a-l vedea... Merită încercate asocieri mai curajoase (în afară de caviar, icre de ştiucă, stridii, fructe de mare): feliuţe de ridiche albă, creveţi crocanţi, sparanghel.
Argint la VINARIUM 2020.
Pe site-ul producătorului www.villavinea.com, îl găsiţi aici.
2. Crama Thesaurus, Upgrape Special Reserve – Cabernet Sauvignon & Pinot Noir 20174
Baricat îndelung (14 luni), acest vin bănăţean ajunge să urce în categoria vinurilor de ţinută elegantă (în termenii clasici) deşi, asamblajul Cabernet Sauvignon - Pinot Noir nu este foarte des întâlnit.
Fructele roşii şi negre (bine coapte) sunt uşor identificabile şi se află în armonie cu notele condimentate şi cele de ciocolată neagră şi nuci.
Perfect pentru toamnă-iarnă.
Pe www.rafinat.ro îl găsiţi aici.
3. Chateau VARTELY, Taraboste Tribut – Saperavi 2017
Unul dintre vinurile pentru care ar trebui să regândiţi o comandă. Adică, dacă sunteţi hotărât să luaţi trei sticle, sfatul meu este să luaţi... şase. Cele trei sticle suplimentare „uitaţi-le” în cramă sau în incinta de păstrare. Balansul gustativ actual dintre cireaşă neagră şi vişină se va stabiliza către unul din cei doi poli „magnetici” (am o vagă bănuială către care dar, până la urmă, plăcerea descoperirii trebuie să fie individuală).
Probabil accentele secundare şi terţiare vor veni „mai în faţă”, rotujind perfect vinul.
Acum, însă, ne bucurăm de un vin generos, suculent, în care multitudinea de impulsuri gustative este solicitantă plăcut, ca o discuţie între oameni tineri cu o bună instrucţie intelectuală.
Chiar dacă finalul se menţine uşor astringent (încă o dată facem apel la un Tomahawk!), rămân pe cerul gurii şi retronazal – piper negru proaspăt măcinat, fructe nedefinite, puţină vanilie.
Pentru cunoscători - un vin care completează „harta” personală de orientare.
Importatorul Produse Moldoveneşti pregăteşte lansarea în România pentru a doua parte a lunii octombrie. Vinurile Chateau Vartely le găsiţi pe www.produse-moldovenesti.ro .
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.
