Economia verde

Videoconferinţa ZF Economia Verde - Reciclarea: Trebuie să încetăm să mai vorbim despre deşeuri ca despre gunoaie, de fapt sunt resurse. Pentru reciclare este însă nevoie de inovaţie, de educaţie şi de investiţii. Economia circulară presupune introducerea deşeurilor municipale şi menajere în circuitul economic, însă „abecedarul“ economiei circulare este colectarea selectivă

23.06.2021, 00:07

Deşeurile, în special am­ba­lajele, nu trebuie privite ca  gunoaie, ci ca resurse pentru noi procese de producţie, însă pentru ca acest lucru să fie posibil colectarea selectivă este primordială. Educaţia cetăţenilor, implicarea autorităţilor, investiţii dedicate sunt câţiva dintre factorii de care depinde o economie circulară eficientă.

Sunt câteva dintre ideile evidenţiale în cadrul videoconferinţei Economia verde, realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank, care a avut loc marţi şi care a fost dedicată reciclării şi modului în care putem transforma acest concept într-un mod de viaţă. Modul în care facem achiziţiile, indiferent despre ce produse este vorba, este, de asemenea, un aspect important.

„De regulă, să cumperi din Asia este mai ieftin decât să cumperi local. Pentru a schimba balanţa, fiecare business trebuie să-şi facă o analiză foarte clară a felului în care produce, a amprentei de carbon şi a costurilor pentru a deveni competitiv în relaţia cu celelalte ţări“, a spus Alin Neacşu, director executiv Corporaţii Mari la Raiffeisen Bank.

Producătorii de băuturi se numără printre cei cu o mare responsabilitate legată de volumul de ambalaje tip PET, astfel că, până în anul 2025, industria se angajează să utilizeze ambalaje 100% reciclabile.

„Toate modificările au nevoie de inovaţie şi de investiţii în toate zonele industriei atât în producţie, cât şi în industria de reciclare. Este nevoie de o colaborare strânsă şi la nivelul consumatorului, şi la nivelul aut­ori­tăţilor“, a spus Alice Nechita, pre­şedintele Asociaţiei Naţionale pentru Băuturi Răcoritoare.

Asociaţia a pornit o alianţă împreună cu o altă organizaţie, Berarii României, pentru implementarea sistemului de garanţie-returnare în România, iar acum este aşteptată o hotărâre de guvern care să creeze cadrul necesar implementării soluţiei de reciclare.

„Evoluţia comerţului a dus către un mod de consum care nu implică şi returnarea ambalajelor. La fel de mult vedem şi o apetenţă a consumatorului pentru ambalajele de unică folosinţă. Anul trecut a fost primul an din ultimii şapte când am înregistrat o creştere pe segmentul de consum de bere la PET“, a precizat Julia Leferman, director general al Asociaţiei Berarii României.

Economia circulară presupune introducerea deşeurilor municipale şi menajere în circuitul economic, însă „abecedarul“ economiei circulare este colectarea selectivă, este de părere Corneliu Pascu, preşedintele Iridex Group, cu activitate în mai multe domenii, printre care şi reciclarea.

„Colectarea selectivă a deşeurilor depinde de doi factori importanţi - educaţia şi fondurile necesare. Într-o ţară europeană, costul colectării selective a deşeurilor este de 120-150 euro per individ pe an. În România, costurile sunt cuprinse între 15 şi 20 euro per individ pe an“, a spus Corneliu Pascu.

Printre produsele cele mai poluante, atunci când ajung la groapa de gunoi, se numără bateriile, în cazul cărora există obligativitatea colec­tării a 45% din media cantităţilor puse pe piaţă în ultimii trei ani.

„Ne dorim foarte mult ca în România să se facă o investiţie pentru reciclarea bateriilor, dar ne lovim de predicti­bi­litate. Nu ştim când va fi un volum suficient de mare astfel încât investiţia să devină şi profitabilă. Estimăm că este nevoie de peste patru ani pentru acest lucru, iar asta nu-i grăbeşte pe investitori să ia o decizie in acest sens“, a explicat Elena Gaspar, preşedinte, SNRB (Sistemul Naţional de Reciclare a Bateriilor).

În timp ce organizaţiile şi asociaţiile depun eforturi pentru a educa populaţia şi a implica autorităţile, companiile private fac şi ele paşi către noua realitate. De pildă, Agroserv Măriuţa, compania care deţine brandul Lăptăria cu Caimac, investeşte într-o staţie de spălare a borcanelor şi a sticlelor, pentru ca acestea să poată fi refolosite.

„Vrem să facem o staţie care să spele cam 10.000 de sticle şi borcane pe oră, iar apoi vom începe să punem în marile oraşe mai întâi aparate de tip RVM (Reverse Vending Machine), în care consumatorii vor putea să introducă ambalajele folosite deja şi să primească în schimb bonuri valorice şi bani“, a spus Adrian Cocan, directorul general de la Lăptăria cu Caimac.

Pe ambalaje sustenabile se concentrează şi compania Biodeck, parte a grupului Promatria (fost Prodplast), care produce pahare, tacâmuri şi ambalaje compostabile din plante.

„Principalul nostru segment de desfacere este zona de retail modern, unde producem pen­tru consum in­tern, pentru lanţuri mari de supermarketuri, o serie de ambalaje compostabile“, a spus Maria Desmirean, board member la Promateris.

O organizaţie care se ocupă de de­şeu­rile electrice şi elec­tronice este Ecotic, din care fac parte companii precum Altex, Samsung şi Dedeman. În total, 600 de producători s-au reunit în această asociaţie, pentru a ajuta la reciclarea produselor pe care le pun pe piaţă.

„Piaţa de echipamente electronice s-a dublat în ultimii cinci ani. Populaţia şi companiile au achiziţionat echipamente electrice într-un ritm de două ori mai mare faţă de 2015, raportat la numărul de kilograme“, a spus Dragoş Călugăru, director general la Ecotic.

Pandemia a impulsionat şi mai mult achiziţiile de produse electronice, astfel că volumul de deşeuri ar putea creşte în anii următori.

„Am constatat că 80% din circularitatea businessului pleacă de la designul produsului şi al materialelor. Urmează practici care vizează materiile prime secundare, minimizarea con­sumului, redesenarea lanţului de aprovizionare, introducerea practicilor privind schimbările climatice în politica de management de risc a companiilor“, a spus Marius Brînzea, director de strategie la Reciclad’OR.

Marius Costache, director general la Green Weee şi Green Glass, companii specializate în reciclare, spune că România este pe penultimul loc în Europa când vine vorba de reciclare.

„Legislaţie avem, dar nu prea avem colectare selectivă. De ce nu avem? Pot să spun că este o vină comună prin prisma faptului că în continuare noi vorbim despre deşeuri ca despre gunoaie. Cât timp o să vorbim despre deşeuri ca fiind gunoaie, cred că o să rămânem în aceeaşi problemă. Statul ar trebui să se uite cu mare atenţie nu neapărat în finanţarea zonei de reciclare, ci la zona de colectare. Acolo sunt problemele“, a spus Marius Costache.

Reciclarea poate fi o realitate şi în industria construcţiilor, unde materialele rezultate din demolări pot fi refolosite în noi proiecte.

„În România, reciclarea deşeurilor din construcţii nu există. Avem legislaţie în sensul acesta, dar nu este implementată, astfel încât companiile se bazează pe importuri. În cazul nostru, importăm 70% din materia primă de care avem nevoie, pentru că aici deşeurile din demolări nu sunt reciclate“, a spus Alexandru Stânean, director general la TeraPlast, un grup care are o companie dedicată reciclării.

 

Alin Neacşu, director executiv Corporaţii Mari la Raiffeisen Bank

Când vorbim de sustenabilitate, reciclare sau economie circulară, există o schimbare de paradigmă în modul în care întreaga industrie face sau va face business. Acest proces s-a accelerat în ultimul timp şi nu este loc de întoarcere. Este un trend care va rămâne mulţi ani de acum înainte, iar fondurile europene uriaşe alocate programului Green Deal sunt cea mai bună dovadă în acest sens.

Există trei motive care pot determina o persoană sau un business să meargă către acestă direcţie: fie crede cu tărie în acest lucru, fie îşi dă seama că dacă face acest lucru va fi mai bine pentru business, fie pentru că apare o obligaţie legală. În acest moment, suntem în punctul în care toate aceste motive converg, însă elementul esenţial este alinierea tuturor participanţilor în aceeaşi direcţie.

O să vedem din ce în ce mai multe companii care vor integra principii şi vor pune criterii tot mai stricte în selecţia furnizorilor de pe lanţul de aprovizionare, care îndeplinesc anumite condiţii în acest sens, iar aceştia se vor adapta la rândul lor pentru a-şi salva businessul.

În bancă, integrăm elementul de sustenabilitate în toate proiectele pe care le analizăm în vederea finanţării. El poate fi un element diferenţiator în decizia de acordare a unui credit. Dacă în trecut ne uitam strict la proiecţii financiare, la riscul de credit, acum vom avea alte elemente noi în analiză. Noi construim în acest moment produse dedicate pentru sustenabilitate.

 

Alice Nechita, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Băuturi Răcoritoare

De mulţi ani ne-am setat anumite obiective voluntare care depăşesc de multe ori ambiţiile setate prin legislaţia europeană. La începutul acestui an, industria de băuturi răcoritoare a aderat la o nouă viziune, ca, până în 2030, să atingem circularitatea deplină în ceea ce priveşte colectarea, reciclarea şi reutilizarea ambalajelor noastre. Ambalajul trebuie privit ca pe o resursă, nu ca pe un deşeu.

Până în 2025 industria se angajează să utilizeze ambalaje 100% reciclabile, iar sticlele din pet să fie compuse din cel puţin 50% conţinut reciclat şi vrem să colectăm peste 90% din ambalajele puse pe piaţă, obiectivul final fiind ca în 2030 să atingem conţinutul de 100% materie reciclată sau regenerabilă pentru ambalajele PET, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic şi economic.

Consumatorul trebuie să conştienizeze cât de important este ce lăsăm după noi. Colaborarea dintre părţile interesate va contribui la atingerea ţintelor.

Un proiect la care am lucrat în ultimii 3 ani este introducerea sistemului de garanţie-returnare în România. Asociaţia împreună cu Berarii României au format în urmă cu 2 ani o alianţă care susţine implementarea acestui sistem în România. Am făcut studii pornind de la sistemele care funcţionează deja în Europa şi am pus bazele unui sistem eficient care poate deveni o soluţie reală pentru ambalajele din industria de băuturi în România.

Credem că vom avea în curând o hotărâre de guvern care să implementeze acest sistem de garanţie returnabilă în România, care să creeze cadrul necesar implementării soluţiei de reciclare. Ne dorim ca acest cadru legislativ să fie unul concret, previzibil, corect setat, astfel încât acest sistem să poată fi implementat ulterior. Este nevoie de timp pentru a putea exista la nivel naţional şi să fie accesibil consumatorului.

 

Julia Leferman, director general la Asociaţia Berarii României

Suntem în primele zece pieţe la nivel european în ceea ce priveşte consumul de bere, dar particularitatea pe care o aduce piaţa locală a berii şi în general pieţele din Europa de Est o reprezintă ponderea destul de mare a berii îmbuteliate la PET, care reprezintă în prezent jumătate din ambalajele pe care industria noastră le pune în piaţă.

25% din ambalajele noastre sunt cele de sticlă, o pondere importantă o reprezintă şi ambalajele din aluminiu. O caracteristică importantă o reprezintă prezenţa ambalajelor reutilizabile în industria noastră.

Apariţia marilor lanţuri comerciale a dus la încurajarea comerţului pentru produse în ambalaje de unică folosinţă, ceea ce a dus la o scădere a ponderii pe care ambalajele reutilizabile o au şi în piaţa noastră. Prezenţa ambalajelor reutilizabile la raft presupune ca, la nivel de comerciant, să existe un mecanism de recuperare a acestora de la consumator.

Există mai multe astfel de sisteme voluntare puse în funcţiune de către mari operatori, dar care sunt gestionate în relaţia directă cu operatorii din HoReCA şi cu operatorii din magazinele mici din comerţul tradiţional.

Sistemul de garanţie-returnare vizează doar ambalajele de unică folosinţă şi vine ca un instrument de a asigura o mai bună colectare din piaţă a ambalajelor de unică folosinţă de băuturi. Suntem într-o etapă finală de adoptare, iar după aceea vor mai fi necesare şi alte modificări legislative în ceea ce priveşte legislaţia primară de mediu pentru a trece la implementarea sistemului.

Din perspectiva implementării, vom avea nevoie de 18 luni de la momentul la care operatorul sistemul va fi licenţiat pentru a construi această infrastructură care va integra operatorul sistemului, centrul de recuperare şi numărarea ambalajelor, care va trebui să acopere toată suprafaţa ţării.

 

Corneliu Pascu, preşedintele Iridex Group

Economia circulară înseamnă să introducem deşeurile municipale şi menajere în circuitul economic. Acestea nu au încă o rezolvare şi, pentru a avea o soluţie, trebuie să fim conştienţi că abecedarul economiei circulare este colectarea selectivă a deşeurilor. Dacă nu vom face lucrul acesta, nu vom putea vorbi niciodată de o reciclare corectă a deşeurilor municipale.

De 7-8 ani avem 35 de sisteme integrate de management al deşeurilor la nivelul ţării, dar care nu funcţionează decât în proporţie de 10-12%. Până nu se realizează abecedarul acestei activităţi, vorbim degeaba despre reciclare.

Reciclare înseamnă să investeşti. Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este predictibilitatea afacerii noastre. Noi am investit în reciclarea foliei de plastic. Trebuie să responsabilizăm factorii decizionali, să pună în valoare legislaţia existentă. Legislaţie avem, dar ori am amânat s-o aplicăm, ori am gasit alte soluţii pentru a face raportari. Eu nu văd altă soluţie decât prin obligarea celor acreditaţi de legislaţie să îşi îndeplinească rolul pe care îl au.

Creşterea calităţii vieţii conduce şi la creşterea cantităţii de deşeuri. În Franţa se ajunge la 120 kg pe om/an, la noi în jur de 80 kg/om în Bucureşti. Pe măsură ce calitatea vieţii creşte, putem să vedem cum cantitatea de deşeuri din Capitală este mult mai mare faţă de cantitatea de deşeuri generată de locuitorii din oraşele mici din ţară.

 

Elena Gaspar, preşedintele SNRB (Sistemul Naţional de Reciclare a Bateriilor)

Este greu să-i convingi pe oameni să arunce separat bateriile. Educaţia este un element extrem de important. În ultimii ani, cam toate organizaţiile existente în piaţă au făcut eforturi considerabile şi pe partea de educaţie, şi pe partea de colectare.

În cazul bateriilor, există obligativitatea colectării a 45% din media cantităţilor puse pe piaţă în 3 ani. Este dificil, în contextul în care durata de viaţă a unei baterii aduse din China este de 4 ani, aşa că este greu să colectezi la 3 ani. Apoi, în cazul ba­te­riilor, în afară de cele clasice, cu plumb, există o sin­gură facilitate de reciclare în România, care func­ţio­nează doar pe două tipuri de baterie - alcaline şi zinc-carbon. Orice alt tip ajunge la reciclare în Germania.

În contextul în care piaţa pe tot ce înseamnă vehicule electrice a explodat, iar UE vrea ca până în 2030 pe străzi să fie circa 30 mil. de maşini electrice, am început deja de anul acesta să ne confruntăm cu situaţia în care bateriile trebuie să ajungă la reciclare. Bateriile vehiculelor electrice sunt extrem de eficiente şi în acelaşi timp extrem de periculoase. Ele intră în categoria deşeurilor periculoase şi ne confruntăm cu costuri mari de transport şi reciclare.

 

Adrian Cocan, director general la Lăptăria cu Caimac

Pentru a recupera şi reutiliza ambalajele noastre, urmează să construim o staţie de spălare sticle şi borcane. Este un proiect de reutilizare a ambalajelor din zona de lactate. Vrem să facem o staţie care să spele cam 10.000 de sticle şi borcane pe oră, iar apoi vom începe să punem în marile oraşe mai întâi aparate de tip RVM (Reverse Vending Machine) în care consumatorii vor putea introduce am­balajele folosite deja şi să primească în schimb bonuri valorice şi bani.

Vrem să reutilizăm ambalajele noastre care sunt făcute dintr-o sticlă specială, foarte rezistentă, ambalajele putând fi reutilizabile de până la 250 de ori. Vom colecta doar sticlele şi ambalajele noastre, însă în privinţa spălării putem  să spălăm şi pentru alte companii, cu condiţia ca profilele să fie relativ apropiate.

Am devansat cu 6 luni teremenul de pornire, încercăm să începem construcţia staţiei în august 2021, iar la finalul lui iulie 2022 sperăm să fim deja funcţionali. Costul proiectului este de 4 mil. euro.

Staţia de spălare va fi lângă fabrica actuală, în Drăgoeşti (jud. Ialomiţa), iar automatele vor fi în toate oraşele. Vom începe cu Capitala, care reprezintă 60% din vânzări, şi apoi o să mergem către toate reşedinţele de judeţ.

 

Dragoş Călugăru, director general la Ecotic

Ecotic are circa 35% din piaţa producătorilor de echipamente electrice şi electronice. Avem circa 600 de producători. Piaţa întreagă reprezintă circa 300.000 de tone de echipamente electronice achiziţionate de populaţie şi companii, din care noi gestionăm aproximativ 100.000 de tone.

În România, circa 30% din ceea ce nu mai folosim este reutilizabil de rude sau vândut pe platforme. Vedem din ce în ce mai multe deşeuri electrice şi electronice generate. Avem o problemă cu ce se întâmplă cu ele. Raportarea se face prin efortul marilor retaileri, care au varianta de buy-back, iar apoi vin operatorii privaţi şi foarte mult în spate sunt autorităţile locale, care în alte ţări reprezintă cam 70-80% din rezultatele naţionale. Sub 5% din rezultatul naţional le reprezintă efortul autorităţilor locale.

Programul „Rabla pentru electrocasnice“ ajută dintr-un punct de vedere al colectării, este un efort de creştere a cantităţii colectate în sistemul formal. România a colectat în 2020 circa 95.000 de tone, o rată de colectare de circa 35% dacă ne raportăm la media echipamentelor puse în piaţă în ultimii 3 ani, având o ţintă de 45%. Din acest an, ţinta s-a mărit la 65%, probabil că vom face spre 100.000-110.000 de tone, din care programul Rabla va contribui probabil cu 5.500 de tone, dacă se utilizează toate voucherele.

 

Marius Costache, director general la Green Weee şi Green Glass

Trebuie să încetăm să vedem deşeurile ca fiind gunoi. Când o să ne schimbăm mentalitatea şi o să ne gândim la deşeuri ca la resurse, atunci o să vedem cu siguranţă şi multe soluţii.

Sunt bani care vor veni prin Green Deal, prin PNRR. Statul ar trebui să se uite cu mare atenţie nu neapărat în finanţarea zonei de reciclare, ci la zona de colectare. Acolo sunt problemele.

Diferenţa de la 12% - gradul de reciclare în România - până la 100% merge la groapa de gunoi.

Oradea este unul dintre oraşele care au implementat soluţia de a plăti pentru câte deşeuri generezi. Nu este o variantă uşor de adoptat dacă ne gândim la zona de blocuri, dar chiar şi acolo ar exista soluţii la nivel de asociaţie.

În România s-a pierdut ideea că poluatorul (producător şi importator) plăteşte. Prin legislaţia din România, în momentul de faţă s-a mers foarte mult cu penalităţi pe zona de colector/reciclator.

 

Maria Desmirean, board member la Promateris (fosta Prodplast)

Sutem o divizie care se ocupă exclusiv cu distribuţia de ambalaje compostabile, realizate din plante. Vorbim de alternative cu un impact de mediu redus faţă de ambalajele tradiţionale din plastic.

Este o efervescenţă mare în industrie vizavi de directiva din iulie - single use plastics, care interzice un  număr de 10 obiecte din plastic printre care tacâmurile, paiele. Noi oferim alternative mai puţin poluante la acest tip de produse.

De anul acesta a intrat în vigoare le­gea compostului, care prevede co­lec­tarea separată a biodeşeurilor: UE in­sistă foarte mult pe această co­lec­ta­re separată a deşeurilor bio, iar din 2025 vor începe să fie şi ţinte impuse pen­tru colectarea separată a aces­tora.

În momentul de faţă am achiziţionat o serie de echipamente şi suntem în teste pentru realizarea unor filme de specialiate destinate industriei cărnii şi ambalajelor din zona brânzeturilor.

 

Marius Brînzea, director de strategie la Reciclad’OR

Pandemia a atras atenţia asupra integrării sustenabilităţii în gândirea companiei. Educaţia în şcoli este strict condiţionată de existenţa unei infrastructuri specifice şi adecvate. Copilul se duce acasă cu informaţii despre cum este bine să facă o reciclare corectă, dar acolo nu găseşte infrastructura adecvată pentru a pune în practică metodele învăţate. Şi atunci, în loc să avem un avânt în reciclare, apare dezamăgirea. Corelaţia dintre educaţie şi existenţa infrastructurii este calea de succes pentru reciclare.

Dacă vorbim de sec­to­rul privat, noi trebuie să avem o v­i­ziune a viitorului. Mă refer la eco­no­mia circulară, care este un model de pro­ducţie şi consum care implică în pri­mul rînd partajarea activelor, reu­ti­li­za­rea, repararea, renovarea şi, abia la fi­nal reciclarea materialelor şi produselor. Economia circulară urmăreşte extinderea duratei de viaţă a produselor.

Companiile trebuie să înceapă să se întrebe dacă actualul model de business pe care îl au poate fi îmbunătăţit şi se poate duce în zona de circularitate sau va trebui să inoveze modelul de business pentru a rămâne pe piaţă.

 

Alexandru Stânean, director general la TeraPlast Group

Dacă vorbim de tot ceea ce înseamnă mase plastice, în România nevoia este de 1 milion de tone pe an, din care 60% se îngroapă an de an. Avem o inabilitate de a colecta şi recicla care ne plasează la coada Europei. Elveţia, Austria şi Olanda declară că nu îngroapă nimic.

La noi circa 20% din masele plastice îngropate provin din construcţii, 40% din ambalaje, 10% din automotive, iar restul din alte surse. Faptul că nu avem tradiţie în reciclare determină companiile să aplice soluţii punctuale.

Până la finalul anului, vom ajunge să reciclăm 39.000 tone de PVC, ceea ce înseamnă 15% din producţia unui combinat, dar ne bazăm din păcate pe resurse importate.  În zona industrială, datorită legislaţiei în vigoare, este destul de prolifică reciclarea PVC-ului şi a altor mase plastice, însă pe zona construcţiilor nu se face aproape nimic.

Avem în curs o investiţie de 12 mil. euro pentru producţia de ambalaje. Am luat decizia de merge pe zona de ambalajele compostabile, o soluţie care să fie prietenoasă cu mediul şi cu condiţiile de aici. Ne aşteptăm să ajungem la venituri de 16 mil. euro.

Exceptând ţevile de polietilenă pentru apă şi gaz, toate celelalte produse pot fi făcute cu un conţinut definit de material reciclat. Din păcate, în România, un produs care încorporează material reciclat este privit ca un produs ieftin, spre comparaţie cu ţările din Europa de Vest, unde clienţii sunt dispuşi să plătească în plus pentru un produs care scoate din natură plastic care, altfel, s-ar îngropa.

O campanie editorială Ziarul Financiar realizată cu susţinerea Raiffeisen Bank

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.