Pagina verde. O altă faţă a sustenabilităţii: o tânără din Bucureşti reciclează diferite materiale şi le dă o nouă viaţă prin obiecte de decor şi mobilier

♦ În businessul Vechi ca Nou, aflat încă la început, a investit tot timpul ei din ultimii ani, alături de circa 22.000 de euro de la început şi până astăzi. Banii au acoperit cheltuielile cu spaţiul, cu instrumentele şi consumabilele.

Monica Ioniţă, o tânără din Bucureşti, şi-a amenajat un atelier într-un parc industrial din zona Obor unde reciclează materiale precum carton, ziar, lemn sau ambalaje şi le transformă în decoraţiuni sau piese de mobilier. Proiectul ei poartă numele Vechi ca Nou.

„Am pornit în mod activ la sfârşitul pandemiei, în primăvara anului 2022. În timpul pandemiei, am închis un magazin online de haine care erau produse în ţară şi m-am angajat ca să mă pot întreţine. Am reuşit să-mi cumpăr primele instrumente şi ştiam exact ce vreau să fac cu ele, pentru că aveam toate aptitudinile dobândite într-o copilărie la ţară, peste zece ani de reciclat, 15 ani de devorat artă şi de făcut tablouri, dar timid. Mi-a fost întotdeauna teamă că arta mea nu este preţioasă, până nu m-am apucat de reciclat. În luna septembrie îmi mutam atelierul din casă într-un atelier propriu-zis“, povesteşte Monica Ioniţă.

Absolventă de Jurnalism şi de Agricultură, ea a mai cochetat cu lumea antreprenoriatului, ocupându-se aşadar pentru o vreme de un magazin cu haine, apoi de un petshop. În businessul Vechi ca Nou, aflat încă la început, a investit tot timpul ei din ultimii ani, alături de circa 22.000 de euro de la început şi până astăzi. Banii au acoperit cheltuielile cu spaţiul, cu instrumentele şi consumabilele.

„Ceea ce fac eu, să adun hârtie, cartoane, lemne şi să le schimb utilitatea, forma, designul, de fapt necesită creativitate cu duiumul, răbdare, aptitudini şi timp, iar toate astea par a fi gratis. Am investit aproape doi ani până acum şi am de gând să investesc şi o viaţă în asta, doar că mi-aş dori să pot face ceea ce fac eu la o scară mai mare. Visul de a avea propria mea fabrică de reciclare necesită nişte sacrificiu.“

Produsele confecţionate de Monica Ioniţă sunt disponibile la vânzare pe site-ul ei, pe Instagram şi pe Facebook, adresându-se oamenilor care vor să cumpere sustenabil sau să vândă un produs reciclat. O parte din produsele ei, Monica le-a vândut în Consignaţia 7, un magazin din Capitală.

„Dacă lucrez papier-mache, hârtia o pot procura de la ofertele aruncate în cutiile poştale, de la ambalaje de electrocasnice. Ea ajunge să fie prelucrată şi uscată la soare în curtea atelierului sau în atelier dacă plouă. Lemnul îl procur din reciclarea mobilei vechi, aruncate. Ea este de obicei ruptă, nevaloroasă şi o dezmembrez în bucăţi pentru a o transforma într-un obiect finit, de exemplu tablou, masă, scaun etc. Lemnul îmi place să-l prelucrez printr-o tehnică veche japoneză de înnobilare a lemnului, care îl transformă dintr-un ´gunoiª într-o adevărată piesă de artă. Ceea ce eu creez este atât pentru utilizatorul final, cât şi pentru designeri sau proiectele mele de design sustenabil“, spune Monica Ioniţă.

Cea mai mare provocare, adaugă ea, este să gândeşti cum transformi materialul reciclabil într-un obiect de design funcţional şi util pe placul oamenilor. A doua provocare este de a face totul organic, fără investiţii în Social Media, cu livrare în mod ecologic (electric) în Bucureşti, fără investitori. O altă provocare este de a face un produs din materiale reciclate, într-o lume în care se promovează consumerismul.

„În toată aceasta perioadă am învăţat că deschiderea unui business pentru upcycling şi reciclarea materialelor în România este anevoioasă din cauza lipsei unui cadru legislativ clar, a lipsei investiţiilor în afacerile sustenabile, precum şi a culturii consumerismului nesustenabil.“

De-a lungul anilor în care a dezvoltat afacerea Vechi ca Nou, Monica Ioniţă a învăţat că oamenii vor să trăiască sustenabil, că îşi doresc o planetă mai curată, doar că găsesc rar local produse upcycled care să se şi potrivească stilului lor. Tocmai de aceea, ea îşi doreşte şi mai multă să crească, dorindu-şi să treacă şi la reciclarea plasticului cândva.

„Vreau să muncesc la brand la fel ca până acum, vreau să aud Vechi ca Nou pe buzele tuturor, aşa cum auzi Ikea, Jysk sau alte branduri străine. Sper ca în curând să am şi colegi de atelier pentru a putea recicla mai mult şi a putea mulţumi cererea. Văd 2024 mai bine decât anul acesta, este clar că mai am mult de muncit pentru a ajunge unde îmi doresc eu să ajung.“