Energia verde, transportul fără noxe şi salubritatea, printre temele fierbinţi pentru o lume în continuă schimbare

♦ Cu susţinerea Raiffeisen Bank, Ziarul Financiar a dezbătut, pe parcursul anului 2023, unele dintre cele mai actuale subiecte legate de economia verde, într-o serie de videoconferinţe care au strâns la un loc reprezentanţi ai companiilor, ai autorităţilor, ai societăţii civile, cu vaste interese şi arii de cunoştinţe.

 

Cu manifestări ale încălzirii globale care deja nu mai reprezintă un pericol, ci o certitudine, lumea se află în continuă schimbare, iar cei care o locuiesc – de la mic la mare, de la oameni la businessuri – caută metode pentru a face faţă efectelor. Cu susţinerea Raiffeisen Bank, Ziarul Financiar a dezbătut, pe parcursul anului 2023, unele dintre cele mai actuale subiecte legate de economia verde, într-o serie de videoconferinţe care au strâns la un loc reprezentanţi ai companiilor, ai autorităţilor, ai societăţii civile, cu vaste interese şi arii de cunoştinţe. Panourile fotovoltaice, transportul alternativ, colectarea şi reciclarea deşeurilor, drumul IMM-urilor către sustenabilitate, infrastructura velo au fost subiectele care au ţinut capul de afiş al conferinţelor în format video sub umbrela Economia verde în cursul acestui an.

 

Noua modă în energie. Angajaţi care au nevoie de calificare, unii chiar prin reconversie profesională, joburi noi, investiţii pentru stocarea energiei şi pentru racordarea la reţea, filtrarea companiilor de montaj care îşi desfăşoară activitatea cu seriozitate, reducerea timpilor necesari pentru instalarea panourilor fotovoltaice – sunt numai câteva dintre aspectele care dau dimensiunea unei noi industrii ale cărei baze sunt puse în această perioadă, cea a energiei solare. Bugetele pentru finanţare sunt generoase – atât din proiecte guvernamentale şi europene, cât şi din partea băncilor, iar aplicaţiile sunt şi ele numeroase, dându-se practic o adevărată bătălie pentru accesarea banilor.

„Avansul tehnologic a făcut să scadă preţul investiţiei într-o centrală fotovoltaică, indiferent că vorbim de o familie sau o firmă. Săptămânal analizăm două-trei proiecte de centrale noi de producţie de energie fotovoltaică şi deja am reuşit să acordăm prima finanţare pentru o centrală. Am finanţat mai multe parcuri mai mici care împreună injectează deja curent electric în sistem”, a spus Cătălin Cepişcă, senior director energie şi utilităţi la Raiffeisen Bank, la videoconferinţa ZF Economia verde „Panourile fotovoltaice – viitorul producţiei de energie?”.

Un proiect devine finanţabil în momentul în care a ajuns într-un stadiu avansat de documentare, fiind gata de etapa demarării construcţiei. De regulă, când riscul de piaţă este mai mare, investitorul trebuie să vină cu un capital de 40-50% din valoarea proiectului, restul fiind acoperit de bancă.

Producerea energiei prin intermediul panourilor fotovoltaice poate să asigure trecerea oricărui tip de consumator la statutul de producător, indiferent dacă acesta este persoană fizică sau companie, a mai spus Cătălin Cepişcă. Astăzi, majoritatea consumatorilor poate beneficia de tehnologia de producere a energiei prin intermediul panourilor solare, tehnologie care devine tot mai performantă, dar şi mai accesibilă în ceea ce priveşte finanţarea.

„Dacă în urmă cu 10-15 ani era nevoie de subvenţii foarte mari pentru ca un proiect fotovoltaic să fie profitabil, astăzi vedem deja proiecte fotovoltaice venite către finanţare bancară în baza capacităţii lor de a produce energie pe care să o vândă în piaţă şi astfel să închidă investiţia.”

După ce toate aspectele care ţin de avize şi de partea logistică a proiectului sunt rezolvate, banca poate să pună la dispoziţie finanţarea. Odată ce s-a stabilit soluţia tehnică şi există finanţare, construcţia unui astfel de proiect nu durează foarte mult. Proiectele verzi au început astfel să cântărească tot mai mult în portofoliile băncilor atunci când acestea decid să acorde finanţări, în condiţiile în care tranziţia către o economie sustenabilă devine din ce în ce mai mult o necesitate.

„Sunt două modalităţi prin care abordăm piaţa. Din păcate, nu avem primele finanţări cofinanţate cu credit bancar şi surse europene. Am început să ne uităm la tipologia de producător care ar putea şi ar vrea să investească. Avem un portofoliu care se potriveşte celor care vor să devină prosumatori şi pe care putem să-i ajutăm cu un credit de investiţie. Am finanţat însă şi mai multe parcuri mici, care împreună injectează deja curent electric în sistem. Ne aflăm în plină expansiune cu acest sector. Încă de acum doi ani am intuit trendul şi am încercat să venim cu politici care să susţină finanţarea unor astfel de proiecte”, a mai spus Cătălin Cepişcă.

Panourile solare continuă să cucerească atât consumatorii privaţi, cât şi consumatorii industriali. Sute de companii medii şi mari au trecut în ultimii ani la statutul de producători de energie, montându-şi sisteme fotovoltaice pentru acoperirea propriului consum, în vreme ce numărul de prosumatori (companii mici şi persoane fizice) depăşeşte anual noi borne, ajungând în prezent la 40.000, cu o capacitate totală de producţie de 440 MW.

 

Mai puţine noxe în transport. Tranziţia la un transport verde se poate face doar prin susţinerea soluţiilor alternative, de la transportul cu bicicleta şi dezvoltarea acestei infrastructuri până la deplasarea cu scutere şi maşini electrice. Antreprenorii care au creat soluţii alternative de transport spun că au nevoie de sprijinul instituţiilor publice în această tranziţie şi de acces la programele care au ca scop susţinerea unui transport verde.

Daniel Matei, ESG & sustainability manager la Raiffeisen Bank, este de părere că, în tranziţia către transportul verde, trebuie să ţinem cont de faptul că nu trebuie să adâncim o inechitate socială.

„Să fim siguri că ne uităm la toate categoriile sociale care pot fi influenţate de o anumită decizie şi să fim siguri că gândim soluţii pentru toţi utilizatorii – categoriile de persoane cu venit redus, categoriile de persoane cu probleme de deplasare, categoriile de persoane în vârstă. Trebuie să găsim soluţii care să nu facă mai mult rău decât bine”, a spus Daniel Matei la videoconferinţa „Transportul verde – noua regulă de mobilitate urbană”, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank.

El a mai precizat că zona de mobilitate reprezintă un sector care are nevoie de foarte multă finanţare, atât publică, cât şi privată. „Dacă ar fi să ne uităm la toate soluţiile de mobilitate urbană pe care le avem la dispoziţie, atunci când luăm deciziile legate de transport este bine să le privim ca pe o multitudine de oportunităţi care să răspundă nevoii pe care o avem în ziua respectivă.”

Raiffeisen Bank este, printre altele, partener în programul de accelerare ClimAccelerator, al ImpactHub, unde startupuri inovatoare dezvoltă soluţii care contribuie la mobilitatea urbană.

„Tranziţia către o economie sustenabilă nu trebuie să fie doar despre a renunţa la ceva, a fi constrânşi să facem lucruri, ci trebuie să privim oportunităţile de a avea o calitate a vieţii mai bună, să privim oportunităţile economice care apar dintr-o astfel de tranziţie şi felul în care putem dezvolta noi tipuri de locuri de muncă”, a mai spus Daniel Matei.

 

Drumul sinuos al deşeurilor. Gropile de gunoi sunt destinaţia finală pentru mai bine de 90% din deşeurile generate în România, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, ţinta este ca, în 2035, maximum 10% să ajungă în astfel de depozite. Pentru a se apropia de acest obiectiv însă, România are nevoie de o infrastructură mai bine pusă la punct pentru colectarea separată, de centre pentru sortarea şi tratarea deşeurilor, de aplicarea legislaţiei şi de strategii realiste.

„Bucureştiul generează lunar, în medie, peste 60.000 de tone de deşeuri, adică în jur de 800.000 de tone de deşeuri anual. Deşeurile merg în momentul acesta direct la depozitul de deşeuri”, a spus Dragoş Iordache, director general la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor Municipale în municipiul Bucureşti, la videoconferinţa ZF Economia verde „Soluţii pentru colectare şi reciclare”, organizată în parteneriat cu Raiffeisen Bank.

Pentru Bucureşti, există un singur depozit autorizat, la Vidra, gestionat de un operator privat, cu o capacitate de 11,5 milioane de metri cubi şi un grad de umplere de 60%. Problema nu este la infrastructura de reciclare, ci la cea de colectare şi aceea este direcţia în care ar trebui investiţii banii europeni. Pentru reciclare ar fi nevoie de investiţii doar în ceea ce priveşte compostul.

De la 1 ianuarie 2024, România va trebui să adauge o nouă fracţie în schema colectării separate a deşeurilor, cea pentru biodeşeuri, însă ritmul de implementare este lent. Legislaţia există, dar nu este aplicată de autorităţile locale şi de aceea se ajunge în situaţia în care cantităţi foarte mari de deşeuri ajung la gropile de gunoi.

Jucătorii din domeniu spun că infrastructura a fost construită în mare parte în urmă cu zece ani prin fonduri europene, însă acum cele mai bune practici şi tehnologii sunt altele. România nu trimite spre reciclare nici măcar 10% din cantitatea de deşeuri generate. Pentru o imagine generală asupra centrelor de colectare şi reciclare a deşeurilor, asociaţia Viitor Plus a realizat Harta Reciclării, un proiect care numără în prezent 16.000 de puncte de colectare şi reciclare de la hârtie, carton, plastic până la deşeuri electronice şi electrocasnice, ulei alimentar uzat, textile sau medicamente expirate.

Introducerea sistemului „Plăteşti pentru cât arunci” (de la „pay as you throw” – PAYT) este o soluţie discutată de mult timp şi recomandată de Comisia Europeană pentru îmbunătăţirea managementului deşeurilor. Deşi au existat mai multe iniţiative legislative pe această temă în România, până în acest moment nu a fost luată o decizie unitară referitoare la implementarea acestui principiu. Astfel, doar unele unităţi administrativ-teritoriale au ales să-l aplice. În multe ţări europene se implementează deja de multă vreme acest model.

Colectarea separată, valorificarea deşeurilor care pot deveni resurse, diminuarea impactului deşeurilor periculoase asupra mediului înconjurător – sunt numai câteva problemele complementare care fac ca investiţiile în salubritate să fie importante.

 

Generaţia antreprenorilor sustenabili. IMM-urile din România îşi doresc să fie sustenabile, însă se lovesc de multe ori de reticenţa autorităţilor şi de o lipsă de cooperare din partea clienţilor, suprapusă pe insuficienţa infrastructurii pentru reciclare, de pildă, ceea ce face ca misiunea să fie dificilă. Aceasta este una dintre concluziile participanţilor la videoconferinţa Economia verde „Going green: IMM-urile în cursa către sustenabilitate”, realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank.

„Sunt cel puţin trei paliere – sistemul financiar, participarea la lanţul de distribuţie şi de aprovizionare, reglementările europene care li se vor aplica începând de anul viitor şi companiilor mai mici”, a spus Raluca Nicolescu, director IMM în cadrul Raiffeisen Bank.

Antreprenorii spun că un mod „verde” de funcţionare trebuie aplicat atât în interiorul companiei, cât şi în relaţia cu clienţii, putând şi trebuind să devină nu doar marketing, ci un mod de viaţă. Un imbold ar trebui să vină şi de la nivelul statului, spun antreprenorii.

„Companiile mici şi mijlocii s-au aflat mai puţin în lumina reflectoarelor în ceea ce priveşte tranziţia la sustenabilitate, dar nu înseamnă că acest lucru nu se întâmplă. Vedem iniţiative la clienţii noştri, dar şi la alţi antreprenori, care încep să adopte tot mai multe practici în acest sens, în primul rând pentru că fac parte dintr-un lanţ prin care produsele se transformă, se distribuie, iar partenerii mai mari, având aceste cerinţe, impun anumite standarde.”

Pe de altă parte, toată lumea resimte impactul climatic, iar conştientizarea se extinde de la nivel personal la nivelul întregii societăţi. În ceea ce priveşte costurile, un business care face tranziţia spre o economie circulară va avea în final un impact pozitiv şi din punct de vedere financiar.

„IMM-urile nu sunt singure pe acest drum al sustenabilităţii, ci sunt împreună cu clienţii lor, cu companiile mai mari, cu băncile, există programe de finanţare. Putem să spunem că există deja un sistem, un parteneriat în care IMM-urile sunt prezente”, a mai spus Raluca Nicolescu.

 

Pe două roţi. Autorităţile nu trebuie să aştepte presiunea bicicliştilor pentru a dezvolta reţelele de piste corespunzătoare, ci trebuie să investească în infrastructura adecvată pentru ca mersul cu bicicleta să devină o activitate şi funcţională, nu doar de agrement. Totuşi, deşi fonduri există, ce este important este ca pistele să fie amenajate corect, să respecte nevoilor celor care le folosesc şi să nu le dea bătăi de cap, pentru a deveni într-adevăr utile. Sunt concluziile participanţilor la videoconferinţa Economia verde „România pe două roţi: Cum se dezvoltă reţelele de piste şi facilităţile pentru biciclişti?”, realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu Raiffeisen Bank.

În prezent, Bucureştiul are 32,5 kilometri a piste de biciclete, multe dintre ele fiind însă impracticabile. O îmbunătăţire a acestei infrastructuri ar putea încuraja inclusiv performanţa în acest domeniu. „Din nefericire, la noi se practică ciclismul de agrement, şi nu neapărat cel care să ne fie de folos, precum deplasările către locul de muncă sau către şcoală. Din datele pe care le avem, în oraşele mari, 0,5-1%, maximum 2% din populaţie folosesc bicicleta. Acest procent trebuie crescut”, a spus Thomas Moldovan, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport.

Unul dintre oraşele din România care au alocat investiţii pistelor este Braşov, unde a fost finalizat un masterplan pe baza căruia, până în 2026, ar urma să se ajungă la peste 80 de kilometri de căi pentru biciclete, de la mai puţin de 8 kilometri, câţi există în prezent. Scopul este să se ajungă în momentul în care să existe o pistă de bicicletă la maximum 250 de metri de orice locuinţă din oraş.

I’Velo activează ca firmă de bike-sharing, prin care oamenii pot închiria o bicicletă şi se pot deplasa în oraş. Compania are
24 de staţii şi peste un milion de utilizatori unici, iar tendinţa este de creştere, chiar dacă în ritm lent, spune Corneliu Belciug, director de programe la I’Velo. „Unul dintre factorii care influenţează în mod negativ dezvoltarea transportului alternativ îl reprezintă decizia politică. Cred că trebuie să ieşim din paradigma despre ce trebuie să apară mai întâi – pista sau bicicliştii. Cred că în momentul de faţă tot ceea ce contează este decizia politică.”

România este al doilea cel mai mare producător de biciclete din Uniunea Europeană, după Portugalia şi înainte de Italia, după ce, în decurs de cinci ani, producţia a crescut de cinci ori. Nu la fel de bine stau lucrurile în ceea ce priveşte adopţia bicicletei ca mijloc recurent de deplasare. Olanda, Danemarca şi Germania conduc topul ţărilor în care se întâlnesc cele mai mari comunităţi de biciclişti, în condiţiile în care şi infrastructura se dovedeşte a fi conformă cu nevoile locuitorilor. În acelaşi timp, oraşe precum Utrecht (din Olanda), Munster (Germania) şi Antwerp (Belgia) sunt cele mai prietenoase cu bicicliştii, luând în calcul facilităţile care le sunt puse acestora la dispoziţie, potrivit unui studiu publicat de platforma Ground Report.

Olanda este recunoscută deja de multă vreme ca fiind ţara cu cel mai mare grad de atractivitate pentru biciclişti, această ţară adjudecându-şi peste 2% din bicicletele existente în toată lumea. În Olanda, circa 27% din toate deplasările au loc pe bicicletă, această modalitate de transport fiind văzută ca una sănătoasă, motiv pentru care autorităţile au investit pentru piste dedicate şi facilităţi specifice.

Potrivit unui studiu realizat de McKinsey Center în iulie 2021, circa 70% dintre respondenţi au declarat că sunt dispuşi să treacă la soluţii de micromobilitate, adică folosind mijloace precum bicicleta, scuterul, skateboardul sau mersul pe jos, în locul automobilelor. Mai mult, o bună infrastructură velo contribuie şi la dezvoltarea businessurilor care folosesc bicicleta ca mijloc de deplasare.