Travel

Trei dintre cei mai cunoscuţi alpinişti români ne poartă pe cărări nebătătorite prin ţară pentru a ne arăta destinaţiile lor preferate. Astăzi, Alex Găvan: I-aş sfătui pe oameni să nu mai meargă a zecea oară în Santorini sau la Castelul Bran, ci mai degrabă să caute ceva în proximitate

03 sep 2020 2777 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Sunt puţini oameni care să fi ajuns pe unde au călcat ei. Unii se tem să meargă şi doar cu gândul la peste 8.000 de metri altitudine. Alţii visează să ajungă o dată în viaţă acolo unde muntele se apropie ameninţător de cer. Ei au făcut-o, chiar de mai multe ori, s-au aventurat pe „drumuri“ nebătătorite, au escaladat culmile cele mai înalte ale lumii şi şi-au dat întâlnire acolo sus cu ei înşişi. Vlad Căpuşan, Horia Colibăşanu şi Alex Găvan sunt trei alpinişti români pentru care muntele nu e o destinaţie de bifat sau de cucerit, ci e mai degrabă o experienţă umană, o oportunitate de dezvoltare personală. Fiecare expediţie e o poveste despre întâlnire şi regăsire. Acum, pandemia de Covid-19 îi ţine pe toţi trei acasă. Le-a dat unele planuri peste cap, le-a redesenat altele şi i-a îndemnat să găsească noi surse de inspiraţie la mai mică altitudine. Dar au găsit-o, fie în propria grădină, fie în satele din România, fie în munţii pe care i-au descoperit în copilărie şi la care se întorc mereu cu drag, Carpaţii. Tocmai pentru că sunt acasă şi tocmai pentru că vara e sezonul vacanţelor, i-am provocat pe cei trei să ne poarte fiecare în parte printr-o călătorie prin România lor de suflet, prin locuri mai puţin bătătorite, pe culmi mai puţin cunoscute şi spre destinaţii de suflet. Ce a ieşit? Trei hărţi pur subiective, nu foarte turistice, dar extrem de pitoreşti! Şi cum orice călătorie e mai frumoasă în doi, partenerul nostru în această incursiune este Mastercard care a lansat campania naţională „Trăieşte noul de nepreţuit. Hello Priceless!“. Prin campania „Trăieşte noul de nepreţuit. Hello Priceless!”, Mastercard îşi propune să împărtăşească cu românii o altă perspectivă de a privi lucrurile pentru a-i inspira să descopere şi să se bucure de momente de nepreţuit în „noul normal“.

Alex Găvan avea 24 de ani când a cucerit primul său vârf de peste 8.000 de metri. Era anul 2006 şi era vârful Cho Oyu, în traducere Zeiţa de Turcoaz, din Himalaya. De atunci au trecut 14 ani, iar în portofoliul alpinistului român s-au mai adăugat alte şase culmi de peste 8.000 de metri, toate din Himalaya, pe care le-a escaladat fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine. Cea mai recentă expediţie datează de anul trecut, iar pentru primăvara asta era planificată o nouă călătorie, însă pandemia a venit să-i dea planurile peste cap. Cum s-a repliat şi ce a făcut în aceste luni care l-au găsit acasă, în casa sa din Corbeanca, amplasată strategic la marginea pădurii, povesteşte chiar el.

„Sunt în ţară de nici nu mai ştiu câtă vreme. Am fost ultima dată în Bulgaria la antrenament înainte să ne lovească virusul“, îşi începea acum câteva luni Alex povestea. La întrebarea când a fost ultima dată într-o expediţie, el spune că există două răspunsuri potenţiale. Mai exact, nu a mai urcat un vârf de 8.000 de metri fără oxigen de anul trecut.

„În rest, ce antrenamente fac eu pot fi văzute drept expediţii de către alţii.“ Astfel, călătoriile din Alpi sau din Turcia în munţi sunt doar călătorii de pregătire pentru ceea ce el consideră a fi expediţie. Iar acestea pot fi mai multe şi mai dese, pe când la peste 8.000 de metri, fără oxigen şi fără porteri de altitudine ajungi mai greu, de regulă nu mai mult de o dată pe an, mai ales că fiecare astfel de călătorie durează cu totul şi două luni.

„Expediţia este aceea care are de regulă un rezultat incert, care necesită multă pregătire şi care presupune că stai acolo o perioadă îndelungată.“

Acestea sunt doar călătoriile legate de alpinism. El consideră că ultima sa vacanţă datează de la sfârşit de 2008. Participase la o operaţiune de salvare în Annapurna şi după un deces a decis să meargă la Marea Roşie să facă diving. Atunci şi-a luat şi certificatul.

„Viaţa mea e o vacanţă continuă sau un job continuu. Fiecare zi o trăiesc ca pe o sărbătoare. Chiar dacă muncesc, mă bucur de timp.“

Când vine vorba de planurile pentru anul acesta, alpinistul român spune că erau multe. Pe listă se găsea şi o călătorie în Nepal, în primăvara lui 2020, când Alex Găvan trebuia să încerce să cucerească cel de-al optulea său vârf de peste 8.000 de metri. A venit însă pandemia şi toate călătoriile au fost amânate pe termen nedefinit, s-au impus reguli de distanţare socială şi de izolare la domiciliu, motiv pentru care el s-a „refugiat“ în casa sa din Corbeanca.

„Orice om care se stinge e un eveniment trist, însă eu cred că noi ca omenire aveam nevoie de perioada asta. Este încă unul dintr-un lung şir de mesaje/semnale pe care planeta ni le trimite.“

Incendiile din Amazon şi cele din Australia sunt doar un exemplu. În timpul acestora din urmă peste 1 miliard de animale au dispărut. E greu de închipuit cum va putea fi suplinită pierderea diversităţii, spune el, amintind totodată de coralii care mor.

„Planeta ne trimite semnale în diverse forme, iar noi ca omenire în continuare ne întrebăm când revenim la normal. Problema se pune greşit. Dacă revenim la ce a fost, nu am învăţat nimic.“ Ce s-a întâmplat acum, mai exact pandemia de Covid-19, ne-a arătat că nu există un echilibru în lume. Iar dacă nu am învăţat nimic acum, o să mergem dintr-o criză în alta. Alpinistul afirmă că sunt o serie de viruşi antici ţinuţi „în frâu“ de permafrostul din Siberia. Încălzirea globală ar putea însă să îi elibereze şi astfel omenirea să se confrunte cu noi crize medicale.

„Rolul acestui virus e să ne facă să încetinim ritmul acesta nebun, să ne determine să reevaluăm relaţia cu noi înşine şi cu cei din jur, cu planeta, cu orice. Nu suntem noi versus natură. Şansa noastră e să consolidăm legătura cu natura. Când eram mic mi-am dat seama că binele meu depinde de binele căprioarelor din grădina de acasă.“

Acum, Alex foloseşte cea mai bună scenă posibilă - vârfurile celor mai înalţi munţi ai planetei - pentru a atrage atenţia şi pentru a găsi soluţii când vine vorba de cauze de mediu sau sociale precum protecţia ultimelor păduri virgine, Parcul Natural Văcăreşti, Centura Verde a Bucureştiului sau salvarea Aspretelui (cel mai rar peşte din lume).

„Cred în abudenţă. Dar cred şi că trebuie să avem responsabilitatea de a lua atât cât ne trebuie, trebuie să dezvoltăm conştiinţă.“

Codrii Vlăsiei s-au tot restrâns până au devenit aproape irelevanţi, spune el. În următorii 30 de ani o bună parte din Oltenia va fi acoperită de dune. „Factura noastră la sănătate va veni.“ Toate oraşele mari din Vest au zone verzi extinse în jurul lor sau chiar la interior. Devine un trend mondial. Pădurile existente se transformă în păduri parc. E vorba de proiecte pe termen lung. Bucureştiul face însă excepţie de la regulă, nu se alătură acestui trend, ba chiar pare că merge contra curentului.

„Încurajez oamenii care stau în Corbeanca să meargă în Pădurea Brâncoveanca, din spatele casei mele. Prin pădure vor vedea şi peisaje extraordinare, dar şi tăierile de copaci. Va fi o plimbare ce le va da imboldul să se implice în salvarea acestor păduri.“

De altfel, el îi îndeamnă pe oameni să uite de orice recomandare de călătorie şi să vadă unde sunt în momentul respectiv. La o distanţă foarte mică de ei - cu bicicleta, pe jos sau după un drum scurt cu maşina - sigur sunt locuri extraordinare ce ţin de patrimoniul natural, istoric.

„I-aş sfătui să nu mai meargă a zecea oară în Santorini sau la Castelul Bran, ci mai degrabă să caute ceva în proximitate. În jurul casei mele, am ajuns să ştiu fiecare potecă din pădure şi fiecare sit arheologic.“ Mereu avem impresia că frumosul e departe, când de fapt e lângă noi. Dacă pandemia a presupus o mobilitate redusă, ea poate fi o oportunitate ca localnicii să devină turişti în spaţiul pe care-l locuiesc.

„Staţi weekendul viitor acasă şi vedeţi ce e în vecinătatea voastră, vedeţi în ce pădure puteţi merge. Lângă mine, un loc unde eu merg cu bicicleta, e schitul Bălteni, aflat în mijlocul rămăşiţelor Codrilor Vlăsiei. E la o oră de mers cu bicicleta de Corbeanca.“ Fiecare dintre aceste locuri Alex Găvan le-a aprofundat în perioada aceasta şi le-a redescoperit farmecul. El spune că aceste luni petrecute acasă, în ţară, i-au prins bine pentru că s-a ocupat de o altă componentă aferentă planului pentru 2020.

„În toamnă e posibil să fac o expediţie, însă nu pe acelaşi vârf pe care urma să urc în primăvară. Această călătorie e posibil să o amân pentru primăvara lui 2021. Nu pot să zic că îmi pare rău că nu am mai plecat, e ceea ce e. Pentru că nu am mai plecat am putut să mă bucur de sezonul trandafirilor.“ La el în grădină are plantate 46 de specii pe care abia acum le-a descoperit.

Spune că a luat în serios situaţia actuală. A învăţat asta pe munte. Ce se întâmplă la 8.000 de metri nu ţine de risc, pentru că vorba zicalei, ulciorul nu merge de multe ori la apă.

„Paradigma e de administrare a riscului. Virusul îl iau în serios, ca pe orice altceva. Mi-am reorganizat antrenamentele în jurul casei. Nu au fost la fel de eficiente ca cele legate de căţărat, însă am făcut fitness şi cardio.“ Face antrenamente în fiecare zi ca să poată menţine activitatea la un anumit nivel. Alpinismul, spune el, e mai mult decât un sport, are şi latura atletică, dar e propriul său vehicul de creştere.

Cum arată prima sa amintire legată de munte, sau cel puţin una dintre primele? Era în excursie cu părinţii la Babele, să vadă Sfinxul. Îşi aminteşte că nu-i plăcea să meargă, aşa că l-a cărat cineva.

„Nu sunt îndrăgostit de munte, ci de tot ce înseamnă viaţă. Muntele e o parte din asta. Iubesc şi copacii la fel de mult, sunt parte a aceluiaşi tot.“ Sunt de altfel multe vârfuri din România pe care nu le-a cucerit. Totuşi, planul pentru viitorul apropiat e să meargă alături de un prieten la căţărat pe Peretele animalelor din Postăvaru.

Când vine vorba să facă recomandări celor care vor să descopere munţii locali, Alex Găvan spune că alpiniştii pot opta pentru Cheile Turzii sau Abruptul Bucegilor. Sunt multe trasee şi în Piatra Craiului. Lespezile Lirei din acest masiv sunt o opţiune bună pentru căţărat. Pentru drumeţie, pentru caiac sau traseu de biciclete sunt nenumărate variantele.

„Creasta Făgăraşului şi cea a Pietrei Craiului sunt drumeţii vara, pe când iarna devin trasee de alpinism. Recomandările mele sunt extrem de subiective. Despre munţii Făgăraş, cu vârfurile Negoiu şi Moldoveanu, toţi ştiu. Glumesc cu prietenii mei şi le spun că atât timp cât n-au fost în Valea lui Stan au mers degeaba pe munte.“

E un traseu de circa patru ore, perfect pentru o dimineaţă în care nu te grăbeşti. Situată în partea sudică a Făgăraşului, în apropiere de Vidraru, e o vale de tip canion, un loc sălbatic. „Tot din categoria reco­man­dări, oare e cineva care nu ştie despre caşcavalul de Brădet? Se produce la bunica la Brădet.“ Satul are o biserică spectaculoasă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân.

Aici se găseşte şi aspretele, cel mai vechi şi rar peşte din Europa şi chiar lume.

„Este un peşte fosil cu o vechime de 65 de milioane de ani, de pe vremea ultimilor dinozauri, în contextul în care omenirea are doar 300.000 de ani.“ Peştele, spune Alex Găvan, e martor la naşterea noastră, dar poate fi şi la stingerea omenirii dacă lumea nu începe să caute un echilibru în modul în care trăieşte.

„Nimeni nu credea că pică Imperiul Roman, şi totuşi s-a întâmplat. Şi noi ne considerăm infailibili şi nu suntem.“