Când am plecat prima oară pe bicicletă, dinspre Bucureşti spre Constanţa, nu eram nici măcar un biciclist amator: doar un om care mergea la slujbă cu un Mountain Bike de 2-3 ori pe săptămână. Şi nu stăteam prea departe de birou...
Dar am făcut primul astfel de traseu pentru că aveam bicicletă şi pentru că marea era acolo. Destul de departe încât să fie teribil de greu. Suficient de aproape încât să nu fie imposibil.
Cu timpul, expediţia la mare s-a dovedit însă un catalizator pentru o viaţă de ciclist veritabil. Anul trecut am parcurs 2.000 de km prin Bucureşti şi cam tot atât pe şosele, spre mare sau spre munte.
În ziua de azi, o săptămâna fără pedale îmi pare una moartă şi îngropată fără fanfară, cu un dric lent şi popă plictisit. Acum, un drum de 50 de kilometri e doar un aperitiv. Şi tot acum, ştiu exact ce găseşti în cutiile acelea de la farmacia sportivă, pe care scrie, în limbi străine „hydration and energy burst with L-Carnitine“.
În acelaşi timp am devenit un latifundiar al bicicletelor. Am una de oraş (din aluminiu, cu roţi mai groase şi poziţie mai aproape de verticală, deci confortabilă). Mai am una de şosea, din fibră de carbon şi roţi subţiri şi schimbătoare mai rapide (cu ea merg la mare). Există încă şi MTB-ul mai vechi pe care îl ţin la ţară, pentru ieşiri pe câmp. Şi de curând a sosit şi a patra, pliantă, deghizată într-un cadou pentru soţia mea, însă cumpărată cu gândul mişel de a o pune în portbagaj, ca să nu pierd nicio secundă de pedalat, în vreo deplasare.
Şi totuşi, de ce ai nevoie ca să ajungi la mare cu bicicleta, mai ales, dacă eşti un simplu ciclist de oraş, cu experienţă modestă în distanţe lungi?
În primul rând, e nevoie să vrei mult. E nevoie să poţi scrâşni din dinţi atunci când toţi nervii din partea posterioară îţi spun că trebuie să te dai jos şi să scapi cu orice mijloace de aparatul ăsta de tortură numit bicicletă. E nevoie să înţelegi că vântul nu e inamicul tău şi nu te urăşte şi că cea mai bună soluţie e să încerci să pedalezi în spatele unuia mai solid. E nevoie să accepţi când te lasă complet puterile şi să ai tăria de caracter să te urci în autorcar- avem şi această soluţie în expediţiile noastre în care cei care rămân la câţiva kilometri în urmă sunt recuperaţi şi puşi pe scaun, la odihnă...
În rest, dacă în vara asta te gândeşti să-ţi petreci un weekend cu peste 100 de kilometri pe şosea şi pe două roţi, iată câteva ponturi pentru luna de dinaintea marelui efort.
Antrenează-te zilnic. Dacă nu poţi merge la slujbă pe biclă, atunci fă măcar câteva zeci de minute la sală, tot pe bicicletă. Începe de unde eşti confortabil şi măreşte progresiv efortul, cu 10% în fiecare zi.
Renunţă la ideea de a slăbi. Bicicleta nu e dieta! Pentru bicicletă trebuie să mănânci bine (primele 3 săptămâni cu accent pe carne, ultima paste şi dulciuri). Pe drum, dacă totul merge bine, te vei îngrăşa, pentru că vei mânca ciocolată şi banane la discreţie. Şi, crede-mă, o să ai nevoie!
Fii pregătit să treci peste prejudecăţi şi să foloseşti alimente şi aditivi, făcute pentru sport. Mă refer la soluţiile izotonice (cunoscutul Isostar şi imitatorii), care înlocuiesc mineralele pierdute, dar şi la prafurile de încărcare cu carbohidraţi, înainte de cursă sau gelurile care îţi dau energie în timpul cursei. Toate au un rost, dar nu trebuie abuzat de niciuna!
Să vorbim însă şi de partea tehnică. Recomandarea mea e simplă: la 30 de ani, îţi e suficientă o bicicletă de 500 de euro de la orice magazin, de preferinţă cu roţi subţiri, nu MTB. Cu fiecare deceniu care trece, mai adaugi 1.000 de euro, astfel încat la 40 vei cumpara prima biclă de carbon, la 50 primul racer adevărat cu schimbatoare Ultegra şi aşa mai departe. Şi da, există şi biciclete de 10.000 de euro, în caz că te gândeşti să baţi suta de ani!
Dincolo de toate însă, trebuie să ştii ce fel de om eşti. Dacă ai rabdare să faci un drum de 310 kilometri în două zile şi nu în două ore, eşti omul meu. Vei fi surprins să constaţi că orele astea în plus nu sunt deloc pierdute. Şi că, de fapt, cei care se grăbesc să ajungă uită de fapt care e esenţa bucuriei exploratorului.
Aceea e drumul, şi nu destinaţia.
ProSport şi Lucian Mândruţă vă invită pe 26 aprilie la cea de-a 8-a ediţie a evenimentului "Cu Bicicleta La Mare". Mai multe detalii găsiţi pe http://cubicicletalamare.prosport.ro/.
Citiţi mai multe despre călătorii, în ediţia de mai a DA Premium, ce va aparea pe piaţă vineri, 25 aprilie, împreună cu Ziarul Financiar.
