Aşgabat, capitala Turkmenistanului, se află la doar patru ore de zbor de Bucureşti, însă odată ajuns acolo îţi dai seama că Bucureştiul este la ani distanţă din punctul de vedere al dezvoltării economice, sociale şi politice. O călătorie în statul din Asia Centrală este parcă o călătorie înapoi în timp, în urmă cu mai bine de două decenii.
Străzile din Aşgabat sunt pustii atât ziua, cât şi noaptea, singurul element care dă de gol viaţa din acest oraş sunt cele câteva maşini care stau cuminţi la semafor. Centrul capitalei Turkmenistanului face noaptea concurenţă Las Vegasului la jocurile de lumini de pe stradă. Ziua însă, oraşul nu seamănă însă cu nimic, toate clădirile fiind îmbrăcate în marmură albă. Centrul este dominat de clădiri înalte de peste 20 de etaje şi instituţii de stat. Periferia, practic dormitorul populaţiei turkmene, este alcătuită din case din lut, unele deja în paragină.
Oraşul arată cum încearcă această ţară, care stă pe rezerve de gaz de 26.000 de miliarde de metri cubi, respectiv 8,7% din totalul rezervelor mondiale să se nască şi să se construiască bazându-se doar pe giganticele zăcăminte de gaze. Gazele naturale au fost şi principalul motiv al vizitei de două zile a preşedintelui Traian Băsescu în Turkmenistan, statul ale cărui rezerve de gaze ar putea să scape Europa de dependenţa de Rusia. Relaţiile dintre Turkmenistan şi România sunt în principal de natură diplomatică în contextul în care schimburile comerciale sunt infime, sub 50 mil. euro anul trecut.
