Travel

Călător de dragul evadării: Departe de lumea dezlănţuită

29 apr 2014 697 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Câţiva oameni de afaceri români, călători cu experienţă, ne-au povestit ce pasiune îi îndeamnă să-şi facă bagajul şi ne-au recomandat lucruri de încercat, descoperite în expediţiile lor în jurul lumii.

 

Anda Roman, designerul care deţine atelierul cu acelaşi nume, spune că a călătorit peste tot, dar că la un moment dat a înlocuit marile oraşe cu plăcerea de a descoperi comorile ascunse din locuri precum Toscana sau Marrakech.  Nu este o colecţionară clasică de suveniruri, aşa că din ultima călătorie s-a întors cu bucăţi de ambră, tămâie, măşti vechi şi bijuterii berbere. Obiectivul pricipal de travel? Evadarea.

 

Care este pasiunea pe care o urmărţi în călătorii?

Când călătoresc caut în primul rând o rupere de ce înseamnă viaţa mea.  Caut expunerea la alte culturi.  De fapt este vorba de alte unghiuri din care oamenii privesc diferit lumea şi viaţa.

 

Unde anume călătoriţi?

Am călătorit peste tot, dar de la un punct cred că marile oraşe oferă toate aceeaşi experienţă cu diferenţiatori relativ mici. Diferenţa pentru mine începe acolo unde ajung în oraşe unde nu există foarte multi turişti, unde pot trăi alături de localnici experienţe mici de fiecare zi şi cunosc locul aşa. Îmi place să merg prin muzee de artă contemporană, galerii, magazine autentice, îmi place să mănânc în locuri mici şi fără glam, acolo unde mănâncă localnicii, îmi place să mă plimb fără ţintă şi să iau ce vine. Astă-vară am fost în Toscana. Am închiriat o vilă mai multe familii. Pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase vacanţe. La casa asta se ajungea extrem de greu pe drumuri neasfaltate, în pantă abruptă. Am văzut cel mai frumos şi mare cer înstelat acolo, ştiu că pare ciudat, dar asta a fost senzaţia. Dimineaţa mâncam toţi pe terasă, apoi mergeam în câte un oraşel sau altul. Sau stăteam la piscină şi ne făcea un băiat de-al locului pizza. Copiii forfoteau în jurul lui. Era un sens profund de pace acolo. Am ajuns şi în Florenţa, însă mi s-a părut obositor valul acela de turişti care stătea la cozi interminabile ca să bifeze un obiectiv sau altul care oricum nu cred că le spunea mare lucru. Ultima destinaţie de care m-am îndrăgostit este Marrakech. Este un oraş care are o calitate aproape mistică, exotică.

 

Ce recomandări aveţi pentru aceste călătorii (hoteluri, restaurante, baruri, muzee, galerii de artă, magazine de antichităţi, etc.)?

În Marrakech eu aş începe cu Grădinile Majorelle, fosta proprietate a lui Yves Saint Laurent. E o grădină superbă, unde se poate şi mânca.  Palatul Bahia, Maison de la Photographie, piaţa Djemaa el Fna şi străduţele bazarului sunt doar câteva idei. E o experienţă specială fiecare zi în Marrakech, fie ca bei un ceai de mentă îndulcit pe acoperişul mic al muzeului de fotografie sau te plimbi pe străduţe înguste.

 

Cu ce suveniruri vă întoarceţi de obicei din călătorii?

Încerc să limitez suvenirurile.  Mă gândesc bine înainte să iau suveniruri.  De exemplu, acum am venit cu bucăţi de ambră, tămâie, câteva măşti vechi care se foloseau în ritualuri şi câteva bijuterii berbere cu care am rezonat profund. La fel şi cu ambra.

 

Trei lucruri pe care le purtaţi mereu în bagaj în aceste călătorii.

Iphone-ul, cremele şi cărţi.

 

Cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie.

Cred că una dintre cele mai frumoase amintiri este legată de o zi pe un iaht. Apa era turquoise, limpede, afară era cald şi am ancorat undeva pe o insuliţă pe care era doar un restaurant printre copaci, pe mal. Am mâncat homari cu mâna, am băut un vin alb uşor şi la întoarcere am condus eu iahtul. Senzaţia pe care am avut-o atunci când întâlneam valul nu am mai întâlnit-o niciodată.