Vara este sinonimă cu vacanţa, însă nu trebuie să fie sinonimă neapărat cu plaja, ci mai degrabă cu aventura, cu dansul, cu dorinţa de explorare. De aceea, pentru luna iulie vă vom plimba pe drumurile încă nebătătorite de turşti ale Omanului, vom face o escală în coloratul Maroc, pentru ca apoi să ne luptăm cu înălţimile în Hong Kong. Inainte de a ne opri totuşi şi la plajă în Sardinia vom poposi scurt şi în Cuba, mai exact în inima rurală a Cubei, în Vinales.
Hong Kong-ul este considerat, nu fără motiv, New York-ul Asiei, zgârie-norii care domină skyline-ul metropolei-stat fiind la fel de impresionanţi pentru pasionaţi ca cei din oraşul care nu doarme niciodată. Profitând de fascinaţia oamenilor pentru înălţimi, hotelul Icon din Hong Kong a pariat nu doar pe design, pe nevoia oamenilor de a se răsfăţa la spa sau la piscina încălzită de pe acoperiş şi pe o bucătărie fără cusur, ci şi pe o poziţionare strategică. Hotelul are vedere la port, la Victoria Harbour, unde stau aliniate cele mai impresionante clădiri, sedii de bănci, organizaţii internaţionale sau alte instituţii financiare. Hotelul Icon are nu doar o privelişte deosebită, ci şi o istorie pe măsură, fiind construit de Universitatea Politehnică din Hong Kong ca un centru de cercetare pentru Şcoala de Hotelărie şi Management în Turism. În continuare este deţinut de universitate şi este singurul de acest tip din lume. Hong Kong nu înseamnă însă numai zgârie-nori şi hoteluri de lux, ci şi sate tradiţionale, bucătărie asiatică delicioasă şi insule cu natură luxuriantă.
Marocul este un amestec echilibrat de sărăcie şi opulenţă, de tradiţie şi modă vestică adusă de turişti, de deşert şi munţi falnici. Oriunde ai merge însă găseşti multă culoare, chiar şi în deşert. Oraşele marocane sunt adevărate paradisuri pentru pasionaţii de fotografie care se vor pierde prin bazarurile labirintice, iar apoi vor savura un adevărat curcubeu în farfurie. Deşi găseşti culoare la tot pasul, nimic nu poate concura cu Chefchaouen, un oraş pictat în întregime în albastru. Privit de la depărtare nu pare impresionant, însă în timp ce te pierzi pe străduţele înguste realizezi că nicio uşă nu este pictată într-o altă culoare, nicio casă nu face notă discordantă. Singurele care contrastează sunt piramidele de condimente colorate în nuanţe „turbate“ de roşu sângeriu şi galben ca soarele. Orăşelul care pare mai degrabă un sat şi-a păstrat caracterul tradiţional, cele mai multe hoteluri fiind de fapt case construite în stil marocan şi pictate, bineînţeles în albastru. Niciun hotel de cinci stele nu şi-a făcut încă loc pe scena orăşelului de munte cunoscut până nu de mult doar de backpack-eri. Odată descoperit şi pus pe harta turistică a lumii, hotelurile cu mai multe stele au început să se ridice, iar restaurantele cu standarde occidentale şi-au deschis porţile.
Despre Italia se spune că ai nevoie de 370 de ani ca să apuci să vizitezi tot ce are de oferit. Pentru că timpul nu este atât de milostiv şi pentru că lumea înseamnă mai mult decât doar ţara din cizmă, am rezervat Italiei doar o călătorie dintre cele cinci recomandate pentru această vară. Toscana am vizitat-o deja, în Roma e prea cald, iar în Amalfi aglomeraţia a devenit sufocantă peste vară. Am ales astfel Sardinia, o insulă cu plaje secrete şi ape turcoaz, unde istoria se îmbină plăcut cu prezentul. Oraşele au străduţe înguste şi clădiri colorate cu ferestre înalte în faţa cărora stau întinse la uscat hainele abia spălate. Este o privelişte tradiţională pentru întreaga Italie. Departe de zona urbană, pe drumurile ce cotesc ameţitor, maşinile se „împiedică“ de omniprezentele oi, în total, patru milioane. Astfel, Sardinia şi-a păstrat caracterul tradiţional, însă hotelurile de cinci stele, câteva zeci deja, am împânzit insula de smarald, construindu-şi adevărate domenii care se doresc a fi oaze de relaxare pentru clienţii veniţi în vacanţă sau în călătorie de business.
În Cuba lucrurile se schimbă ameţitor de repede, iar peste câţiva ani puţine vor mai aminti de lumea tradiţională şi veselă care dansează în plină stradă şi se bucură de viaţă. Lucrurile au început deja să prindă mirosul Occidentului, al SUA mai exact, însă rămân ancorate în timp pentru moment. Santiago de Cuba este un oraş vibrant, aglomerat şi vesel. Havana colonială îşi poartă cu mândrie bătrâneţile, iar zona de coastă este scăldată în ape cristaline. Nicăieri însă nu ai senzaţia că timpul se mişcă în propriul său ritm, fără grabă, fără să fie presat de evoluţia tehnologiei sau a industriei auto ca în Vinales. Aici, într-o zonă care defineşte Cubra rurală, deplasarea se face în continuare cu căruţa, iar oamenii muncesc terenul ajutaţi de boi sau cai. Ca turist nu poţi decât să te aşezi la umbră, pe un şezlong şi să admiri peisajul, oamenii şi să asculţi liniştea.
Omanul este o un stat arab tradiţional, poziţionat parcă la întâmplare între cosmopolitul Dubai şi neliniştitul Yemen, un stat măcinat de conflicte şi terorism. Chiar şi aşa, Omanul şi-a păstrat liniştea, tradiţiile şi obiceiurile, ieşind puţin în evidenţă atât pe harta politică, dar şi pe cea turistică a lumii. O vizită în acest stat oferă oportunitatea curioşilor să tragă cu ochiul la ceea ce înseamnă adevărata lume arabă, nemăcinată de conflicte şi nealterată de o bogăţie excesivă. Mai mult, Omanul are ce oferi, de la plaje virgine, la sate tradiţionale ascunse în inima deşertului sau între culmi spectaculoase.
