Style

Tricoul pare să trăiască o nouă perioadă de glorie, de câţiva ani producătorii căutând tot felul de idei care să-l scoată din anonimat. Cu ce vine nou acest obiect de vestimentaţie universal?

01 sep 2020 529 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

I s-a spus T-shirt, pentru că forma lui este invariabil cea a literei T, cu mâneci scurte şi, de obicei, cu o tăietură la baza gâtului. La început, prin secolul 19, era folosit ca lenjerie de corp, iar ulterior a ajuns să fie folosit cu precădere de mineri, pentru că temperaturile ridicate din mediul lor de lucru erau compatibile cu această vestimentaţie lejeră.

Mai târziu, soldaţii din Primul Război Mondial purtau tricoul pe sub uniforma militară, iar puşcaşii marini aveau şi ei în garderobă acelaşi obiect vestimentar. În 1942, această piesă a apărut pe o copertă a revistei Life, ceea ce i-a crescut popularitatea, iar în 1950 a devenit şi mai apreciată, după ce Marlon Brando a purtat un simplu tricou alb în filmul „Un tramvai numit dorinţă“.

Acum, la şapte decenii distanţă, departe de a-şi fi pierdut din strălucire, T-shirt-ul pare să-şi trăiască o nouă perioadă de glorie, de câţiva ani producătorii căutând tot felul de idei care să-l scoată din anonimat. Fie că e vorba despre mesaje explicite, în cuvinte, fie că sunt imagini, emoticoane sau chiar coduri QR care conduc la conţinut pe internet, tricoul este în sine o modalitate de exprimare.

„Tricoul este un trend în sine. De la statutul său de articol vestimentar sport, a ajuns să aibă influenţe casual, să fie expresiv şi să reprezinte o persoană lejeră, sigură pe sine şi liberă de constrângeri de stil rigid definite“, povesteşte Mădălina Klement, o antreprenoare care deţine în Braşov Atelier M, un butic de creaţie conturat în jurul picturilor pe textile, unde tricoul este piesa de rezistenţă.

Imprimeul rămâne cea mai evidentă formă de reprezentare a preferinţelor, adaugă ea. Dacă până acum 10-20 de ani puteai găsi doar tricouri cu formaţia preferată sau cu echipa de sport favorită, acum ele poartă imprimeuri diverse, de la animale de companie – pisică, pasăre, reptilă – până la hobby-uri şi tabieturi – cafea, maşini de colecţie, îngheţată, brioşe ori călătorii.

Mădălina, spre exemplu, spune că cele mai frecvente cereri sunt personificările, iar dacă personajul de pe tricou este unul uman, el trebuie să semene cât mai bine cu purtătorul, să aibă părul, bicicleta, maşina pe care le are sau pe care le visează acesta.

„Eu pictez îmbrăcăminte cu vopsea textilă de 11 ani, dar tricourile au început să fie mai cerute cam de cinci-şase ani. Unul pictat manual este mai scump decât unul de serie, iar faptul că există cerere dovedeşte că acest articol a crescut ca importanţă“, adaugă Mădălina Klement.

Dar nu doar imprimeul aduce inovaţie, ci şi croiala. T-shirt-ul nu mai este „basic“, drept şi cu rejansă la gât. Este cambrat sau cu geometrie asimetrică, are trenă, crăpături de lejeritate, manşete decorative, decolteuri mai mult sau mai puţin generoase, uneori chiar nasturi, aplicaţii decorative sau benzi elastice. Iar când vine vorba de culori, cerul e limita.

Mădălina a ales să picteze preponderent pe tricouri albe, pentru că această nonculoare este cel mai bun suport, însă la cerere dă frâu liber creaţiei şi pe fundaluri închise sau colorate. Trei cuvinte definesc desenele ei cel mai bine: iubirea, poveştile şi pisicile.

„Tricourile de cuplu, în care personajul pictat pe tricoul ei este îndreptat spre cel de pe al lui sau în care privesc amândouă înainte sunt deja modele consacrate, iar pisicile, în orice ipostază sau tehnică, sunt mereu apreciate şi cerute. Povestea Micului Prinţ şi cea a pisicilor aristocrate au devenit şi ele teme clasice.“ De altfel, tricourile de cuplu rămân cele care aduc cea mai multă veselie în atelier, dar nu fac excepţie nici cele cu câte un papuc desenat, pe care stă scris „Mi-am găsit perechea“.

În medie, Mădălina Klement petrece două ore ca să picteze un tricou, însă la aceastea se adaugă şi timpul alocat pentru căutarea materialelor, discuţiile cu clienţii, croirea, coaserea, călcarea, fixarea, ambalarea sau facturarea.

„Pictez direct pe produs, foarte rar fac schiţe prelimiare, în primul rând pentru că ştiu ce vreau să realizez şi deja vizualizez atunci când discut comanda cu clientul, iar în al doilea rând pentru că o schiţă în acuarele/ tempera pe hârtie este înşelătoare.“ Vopseaua textilă este mai vâscoasă şi devine elastic-gumată prin fixare, tocmai pentru a rezista la spălări, deci nu se comportă deloc ca acuarela, iar materialul textil difuzează şi este imprevizibil pe lângă hârtie. „Aşa că, de cele mai multe ori, rezultatul este surprinzător inclusiv pentru mine“, spune Mădălina.

Într-un alt atelier, din Cluj de această dată, ia naştere un alt soi de tricouri, cele realizate prin transferul digital direct pe material. Ioana Boros, designer vestimentar şi ilustratoare, este cea care concepe imaginile care ajung apoi să fie imprimate pe piesele vestimentare sub brandul Daring Trash.

„Am pornit de la ideea de simplitate şi de a ne simţi bine în ceea ce purtăm, fără a ne interesa tendinţele. Caracteristica tricourilor noastre este simplitatea, lejeritatea, sunt piese care îţi dau o stare de bine când le porţi. Ca imagine predominantă, sunt portretele abstracte, fie ele colorate sau monocromatice“, spune Ioana Boros.

Nu lucrează pe comenzi în general, singurele cereri pe care le-a primit fiind referitoare la mărimea sau culoarea tricoului. În maximum cinci ore, piesa este gata, incluzând aici şi procesul de imprimare.

„Imprimarea tricourilor grafice a început prin ’50-’60, dar abia în anii ’70 aceste piese vestimentare au devenit o puternică platformă de mesagerie, transformându-se astfel într-un mijloc de exprimare pentru diferite imprimeuri, cum ar fi cele folosite pentru sloganuri sau proteste şi cele pentru reclame comerciale“, adaugă Ioana Boros.

Care sunt însă tendinţele astăzi? Trendul acestui an se concentrează în jurul mesajelor, al colajelor şi al ilustraţiilor grafice şi artistice.

„Tricourile care au personaje din desene ani­mate sunt din nou în vogă şi nu trebuie ocolite, fiind pline de umor, entuziasm şi adăugând o notă jucăuşă designului.“

Variate sunt nu doar mesajele afişate, ci şi modalităţile de a le imprima. RoTrico, un brand de tricouri fondat de Mariana Solonari, Alina Ieremciuc şi Mirela Irindea, a prins contur prin imprimarea direct în ţesătură, folosind o imprimantă performantă care face culorile să se menţină mult timp pe textile. „Am mers pe ideea că vor fi RoTricouri, adică încercăm să promovăm ideea că e la modă să porţi tricouri scrise în română. Din acest motiv, am lucrat mult la colecţii atractive, care să poată concura cu ce opţiuni există în mass-market şi totuşi să rămână în limba maternă“, spun cele trei tinere.

Cele mai recente colecţii ale lor vin cu un cod QR imprimat pe umărul tricoului, cod care, odată scanat, îţi recomandă să citeşti o anumită carte sau să asculţi o anumită melodie care se combină cu grafica piesei vestimentare.

„Şi nu ne vom opri aici. Urmează tablouri, filme, piese de teatru“, spun creativele de la RoTrico, toate cu experienţă în domeniul consultanţei.

La începutul pandemiei, ele au creat un design cu mesajul „Totul va fi bine“, în ton cu vremurile şi nevoia de optimism. Tinerele au remarcat că se poartă intens tricourile minimaliste, în special albe sau negre, care conţin un cuvânt-cheie sau o imagine foarte mică. Li se adaugă, pe lista de tendinţe, cele oversized, deci largi, unisex, printate pe toată suprafaţa, în culori pastelate.

„Varianta pe care ne bazăm noi cel mai mult o reprezintă tricourile tematice: motivaţionale, patriotice, cu citate, mai spirituale sau amuzante, cu subînţelesuri, legate de zile de naştere ori de zodii.“

ColorEscu este un alt brand românesc de profil, conceput de Claudiu Băjan, în jurul ideii de tradiţie. Cei care rezonează cu acest concept ajung astfel să poarte tricouri cu simboluri ca lupul dacic, tricolorul şi altele asemenea.

„Când am început (în 2015 – n. red.), oferta locală de tricouri cu mesaje româneşti sau în limba română aproape că nu exista. Ne-a fost şi teamă să folosim tricolorul într-un design, în primul nostru tricou.“ Dar au făcut-o şi astăzi au multe produse care îl integrează, iar oamenii sunt mai deschişi să-l poarte, mai discret sau mai generos şi îndrăzneţ pe piept, spune Claudiu Băjan.

Pe T-shirt-urile ColorEscu şi-au găsit loc şi personaje din poveşti, precum Mama Zmeilor, Greucean, Pui de zmeu, Cosânzeana, dar şi mesaje „de bine“, precum „Om Bun“, „Ca să fie bine“, „Adio, dar Român cu tine“.

„Folosim cam tot ce este disponibil ca metodă de calitate pentru imprimare şi broderie pentru tricouri şi bluze. Adaptăm metodele la specificul materialului şi al imprimeului.“

Atelierul ColorEscu din Bucureşti a creat tricouri pentru campionii României la atletism, pentru lotul naţional de canotaj, dar şi pentru companii multinaţionale care au plasat comenzi. Şi planurile nu se opresc aici pentru că piaţa aceasta e în plină dezvoltare. Dovadă stă chiar numărul mare de businessuri din domeniu.

În Târgu-Jiu, în atelierul Umur de pe Calea Eroilor, chiar unde se află sculpturile lui Constantin Brâncuşi, Maria Turea şi Dorina Cioplea-Văduva creează tricouri imprimate digital cu desenele proprii. Businessul lor a pornit anul trecut, dar au avut vreme să observe schimbări în preferinţele clienţilor.

„Sunt cumpărători care vor ceva diferit, poate chiar personalizat, şi sunt şi clienţi care vor lucruri la modă, vor ce se poartă.“ Printre cele mai căutate tricouri sunt, în continuare, cele cu mesaje simple sau puternice. Din această cauză antreprenoarele au şi creat colecţia de obiecte vestimentare decorate cu o serie de cuvinte bine alese, câte unul pe tricou, folosind cuvinte puternice - «viaţă», «dor», «texte», «autentic». „Ne gândim la campanii serioase prin intermediul tricoului, precum începerea unei dezbateri despre torturarea limbii române prin greşelile de exprimare şi gramatică pe care le vedem pe reţelele de socializare“, spun Maria Turea şi Dorina Cioplea-Văduva.

De altfel, în colecţiile lor, cele două antreprenoare caută să aducă imagini şi cuvinte puternice. Spre exemplu, una dintre primele lor colecţii importante a fost cea antibullying, pentru care au creat tricouri cu desene şi mesaje scrise, clare, simple, uşor de perceput, dar de impact.

„O altă colecţie importantă este cea inspirată de sculptorul Constantin Brâncuşi. Astfel, tricouri şi bluze cu imaginea stilizată a marelui artist, dar şi cu desene ce reinterpretează operele sale cele mai cunoscute (Ansamblul de la Târgu-Jiu), toate sunt căutate de clienţii noştri fideli sau ocazionali.“

La Umur, imprimarea se face direct în ţesătură, cu o imprimantă performantă, dar o componentă importantă este şi pictura manuală. Uneori, se folosesc şi aplicaţii de materiale şi chiar croşetarea.

„Un mesaj amuzant pe care l-am imprimat a fost cel legat de locurile noastre, o ironie la prazul din Oltenia. Aşa că am scris pe un tricou: «Prazilian get-beget. Pricepuşi?». Şi am desenat un fir de praz. Am experimentat atât pe print, cât şi prin pictură, un exemplu fiind un desen şi mesajul «There is no plan(et) B», cu referire directă la problemele de mediu, pe care încă nu le înţelegem pe deplin. Şi mai sunt şi altele“, spun fetele de la Umur.

Alexandru Ciobică, Elena Matei şi Cristian Rădulescu sunt autorii tricourilor Ruvix, un business care produce tricouri personalizate, multe dintre ele bazate pe expresii româneşti traduse mot-à-mot în engleză, ceea ce duce la rezultate amuzante. „Cutting leaves at the dogs“ („Tai frunza la câini“) sau „Rubbing the mint“ („Frec menta“) sunt doar două astfel de mostre.

„Avem pe site în jur de 1.000 de modele de imprimeuri de tricouri, pentru că scopul nostru e ca fiecare client care ne trece pragul să aibă de unde alege. Chiar dacă nu îi plac primele cinci pe care le vede, cu siguranţă îi vor plăcea următoarele zece şi tot aşa“, spune Alina Gheţu, communication specialist la Ruvix.

Când a fost instaurată starea de urgenţă şi declaraţia pe proprie răspundere era obligatorie la fiecare ieşire din casă, oamenii de la Ruvix s-au gândit să facă haz de necaz şi au printat declaraţia pe un tricou alb, care a ajuns să fie bestseller în perioada aceea.

Metodele de imprimare sunt numeroase – cutting sau termotransfer, imprimare digitală, sublimare, print & cut, serigrafie, transfer serigrafic. Zilnic însă este utilizat termotransferul – metoda care se foloseşte pentru imprimeuri simple, cum ar fi scrisuri sau diverse grafici vectorizate.

„Pe lângă termotransfer, imprimăm zilnic digital. Deţinem şapte imprimate pentru textile şi folosim vopsea ecologică pe bază de apă. O imprimantă digitală funcţionează exact ca o imprimantă normală color pentru hârtie, doar că aceasta printează textile şi are o dimensiune foarte mare. După ce se imprimă, tricourile se usucă la prese termice, la temperaturi de 150, respectiv 180 de grade Celsius pentru textilele color“, spune Irina Florea, communication assistant la Ruvix.

Limită pentru tendinţe şi idei nu există. Aşa se face că cei de la Ruvix au ajuns să imprime chiar şi cereri în căsătorie pe tricouri. Nu există graniţe nici când vine vorba de croială.

„Mai nou, se poartă tricourile cu epoleţi sau cu panglici ataşate, însă noi rămânem pe clasic. Există chiar şi piese cu instalaţii luminoase sau egalizatoare de sunet. E o piaţă aşa de creativă!“, spune Alina Gheţu. Clasice sunt aşadar croielile tuturor tricourilor Ruvix: pentru femei - slimfit, iar pentru bărbaţi – regular fit. În ceea ce priveşte materialul, oamenii caută mereu tricourile cu bumbac 100%, iar Ruvix se gândeşte să introducă şi o gamă din bumbac organic. Interesul pentru acest material îl confirmă şi alţi producători.

„Bumbacul organic câştigă tot mai mult teren şi, odată cu el, şi conştientizarea poluării pe care industria modei o produce an de an“, spune Mădălina Klement de la Atelier M.

Croiala este şi ea un criteriu de selecţie, astfel că unele branduri vin cu mai multe opţiuni în ofertă.

„Aş menţiona tricoul loose long (lejer, larg), regular fit (care urmăreşte linia corpului) şi oversize (supradimensionat, mult mai mare decât mărimea obişnuită), pe care îl recomand oricărei siluete“, spune Ioana Boros, creatoarea Daring Trash.

Printul pe toată suprafaţa tricoului – şi nu doar pe o porţiune – prinde şi el din ce în ce mai mult, spun reprezentanţii brandurilor specializate în această piesă vestimentară.

Ce e cert este că tricoul rămâne o piesă care, oricâtă vreme va sta în dulap, nu se va demoda niciodată. Ce poate fi mai important de atât?