Style

Tips & Tricks. Cea mai plină de adrenalină experienţă este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România

30 aug 2021 158 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

„Să-ţi vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile - folosite în business şi nu numai - specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspiraţie sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, aşa că După Afaceri Premium dă sfară-n ţară şi pune reprezentanţii din lumea businessului în faţa unor provocări mai puţin stresante decât cele din viaţa de zi cu zi a afacerilor. Cea mai plină de adrenalină experienţă este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România. Momentul în care inima s-a urcat în gât şi timpul s-a oprit în loc a fost cel pe care i-am rugat să-l rememoreze, iar poveştile fascinante nu s-au lăsat aşteptate. Ba chiar am plusat şi i-am întrebat ce alte experienţe nebuneşti se află pe lista lor de „to do“. Nouă ne-a crescut adrenalina doar citindu-le răspunsurile.

 

Răzvan Popa,

CEO al Alusystem, o companie care face parte din grupul Bog’Art:

„Cea mai inedită activitate sportivă cu descărcare maximă de adrenalină a fost participarea la sesiunile de antrenament pe circuitul de curse cu motocicleta Ducati - Panigale V4, 1400 cm3 şi 216HP. Tot ce înseamnă pregătirea ieşirii pe circuit, mirosul de cauciucuri încălzite şi motor încins amplifică starea pe care o trăieşti în momentul în care părăseşti boxa şi intri în cursă.

Este un sport pentru iniţiaţi, dar adrenalina pe care o simţi atinge cote maxime indiferent de nivelul de pregătire; odată ajuns pe circuit, scopul este acela de a-ţi depăşi propriile limite.

Să mergi cu 260 km/h pe motocicletă este o senzaţie în sine, însă ce se întâmplă când la 160 km/h virezi înclinând motocicleta şi atingând cu genunchii asfaltul este adrenalină pură şi o senzaţie greu de comparat cu alte activităţi sportive.

În viitor îmi doresc să pilotez un avion pentru a compara senzaţia. Maşina nu mai are cu ce să mă surprindă, însă cine ştie cum e într-un bolid de Formula 1?“

 

Daniela Secară,

CEO al BT Capital Partners:

„Cu câţiva ani în urmă, în 2017, am avut şansa şi norocul să ajung pentru prima oară în Nepal, pe unul dintre cele mai frumoase trasee de hiking din lume, Annapurna Circuit, care porneşte de la Besisahar (800 m) şi urcă până la trecătoarea Thorang la Pass (5.416 m). Experienţa inedită m-a făcut să mă întorc în noiembrie 2019, de data aceasta pe un alt traseu, care porneşte de la Lukla (2.846 m), unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume pentru că pista este între munţi. Practic, Annapurna este cel mai complex circuit din Himalaya, ca relief - de la zone terasate cu culturi de orez la păduri de stejar şi rododendron şi de la lacuri albastre la vârfuri înzăpezite.

Ce să spun... peisajele, oamenii întâlniţi acolo, care trăiesc cu foarte puţine resurse şi care ajung la aceste altitudini doar prin intermediul cărăuşilor, măgarilor sau al iacilor, fără maşini sau alte echipamente, mi-au rămas vii în minte. Am rămas impresionată, din toate punctele de vedere, de viaţa şi cultura la peste 3.500 de metri din Himalaya. Măreţia şi imprevizibilitatea Everestului, care se vede pe parcursul traseului - dar mai ales de la 5.643 de metri (Kala Patthar), de unde îl poţi admira în toată splendoarea lui -, m-au marcat pe parcursul acestui traseu de hiking de peste 12 zile.

Adaptabilitatea este esenţială în astfel de trasee, mai ales pentru că nivelul oxigenului la peste 5.000 de metri este sub 50%, temperaturile sunt deseori negative chiar şi în interiorul refugiilor montane, iar condiţiile de cazare sunt precare. Programul de hiking este uneori extenuant, fiind nevoie să te trezeşti la ora 3 dimineaţa pentru a ajunge în vârf, dar ajuns acolo, sus, singura concluzie este că vrei să te reîntorci. Practic, îţi testezi mintea şi corpul.

Ambele trasee au fost experienţe de viaţă, care mi-au confirmat ceea ce am învăţat pe vremea când practicam baschet de performanţă: cu perseverenţă şi răbdare ajungi unde îţi doreşti. Şi nu în ultimul rând, am învăţat să mă bucur efectiv de lucruri simple. Aşa cum se spune, «The first view comes after the hardest climb».“

 

Oliver Bauer,

proprietarul cramei Bauer

„Cel mai inedit lucru făcut în viaţa mea a fost să vin în România. În 2003, când am primit propunerea de a veni în Drăgăşani, toată familia şi prietenii mi-au spus că este o aventură periculoasă, că nici nu voi coborî bine din avion că deja voi avea probleme.

Aventură a fost cu siguranţă, dacă îmi amintesc de aeroportul din Timişoara care îmi părea un muzeu în aer liber, cu aeronave de vânătoare vechi, dar cât de cât bine întreţinute. Mi s-a părut o idee foarte bună - până am văzut că într-o aeronavă intră un pilot şi mai şi zboară...

Apoi, primul meu drum Sibiu - Drăgăşani a fost cu domnul Puiu - un taximetrist cu un Tico. A pierdut de două ori indicatorul de taxi şi tot de atâtea ori s-a oprit în mijlocul intersecţiei să îl recupereze. A fost cel mai rapid parcurs - două ore (în mod normal durează aproximativ trei ore) - timp în care a vorbit şi s-a uitat la mine. Nu vă spun de câte ori am călcat frâna imaginară de la picioarele mele - adrenalină pură...

Apoi au urmat căruţele, vaci în mijlocul drumului, oameni pe câmp cu coasa, cai la arat, izbitoarea diferenţă dintre viaţa la oraş şi la ţară, dar şi un deal cu viţă-de-vie de care m-am îndrăgostit.

De 18 ani de când sunt deja în România m-am simţit ca într-un roller-coaster, dar ţara aceasta mi-a oferit ceva neaşteptat - şansa de a avea crama proprie şi de a vinifica soiuri unice, un vis din copilărie.“

 

Alexandru Oprea,

country manager, Rehau România:

„Mereu mi-au plăcut competiţiile sportive şi sporturile, chiar dacă nu reuşesc să le practic atât de des pe cât mi-aş dori. Preferatul meu este înotul, însă din când în când încerc şi lucruri care să mă scoată din zona de confort. Cea mai inedită experienţă a fost săritura cu parapanta. S-a întâmplat în 2007, în Bunloc, judeţul Braşov. După un training scurt, am primit o cască în ureche pentru a ţine legătura cu instructorul şi am sărit de pe un

deal de 80 de metri. Mi s-a părut incredibilă senzaţia şi am repetat săritura de câteva ori. Apoi am zis să trec la alt nivel şi am încercat la dublu, de la o altitudine mult mai mare, de aproximativ 3.000 de metri, însă de data aceasta adrenalina a fost combinată şi cu ceva frică. Mi-am dat seama că mi-e mai uşor să privesc doar prin obiectiv, aşa că tot zborul de aproape o oră am filmat, sau cel puţin aşa am crezut, deoarece filmarea s-a oprit la un moment dat. Totuşi, eu am continuat să mă uit prin obiectiv. Mi-a plăcut senzaţia de libertate pe care mi-au dat-o aceste experienţe. Am vrut să încerc şi săritura cu paraşuta, dar până la urmă i-am cedat oportunitatea fratelui meu. Visez să ajung la Monaco la un Mare Premiu de Formula 1, să îl văd pe Charles Leclerc, deoarece îmi plac mult maşinile şi viteza, iar performanţele lui Leclerc sunt incredibile. Sper să se întâmple în curând!“

 

Marius Şcuta,

head of office department & tenant representation în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL România:

„Unul dintre cele mai inedite şi pline de adrenalină experimente pe care le-am trăit a fost fără îndoială «cage diving» (scufundare în cuşcă), făcut în Gansbaai, un mic oraş situat la 165 de kilometri sud-est de Cape Town, Africa de Sud, pentru a observa cel mai mare rechin în viaţă, the Great White Shark.

Emoţiile trăite când observi cuşca pe uscat, când se face antrenamentul înaintea scufundării, apoi scufundarea propriu-zisă şi aşteptarea în ape tulburi, fără să-ţi dai seama de unde poate apărea rechinul, sunt incomparabile cu momentul în care un «peşte» de cinci-şase metri îţi apare în faţă, de nicăieri, cu o gură larg deschisă şi cu cei 50 de dinţi perfect ascuţiţi. Dacă mai ai şi norocul să se prindă cu dinţii de cuşca în care te afli, poţi spune că numai cei tari de inimă ar rezista unei astfel de «întâlniri».

Având în vedere durata experienţei, sentimentele sunt mult mai intens trăite decât un salt cu paraşuta, pe care l-am executat acum câţiva ani, unde adrenalina durează mult mai puţin ca timp.

Până în acest moment, am bifat destul de multe experienţe din propriul bucket list, incluzând safari cu «The Big 5», curse cu maşini supersport pe circuit, croazieră în fiorduri, zbor cu parapanta şi cu balonul de aer cald, dar sunt multe altele rămase încă pe listă. Îmi doresc ca în următorii ani să pot conduce o maşină sport pe câteva drumuri speciale din Europa, similare cu Transfăgărăşanul, să pot face o croazieră în Alaska, să pot călători cu Transsiberianul, să conduc o maşină de Formula 1 şi să fac scuba diving în Marea Roşie.“